Anulare act administrativ fiscal. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr.163/CA
Ședința publică din 24 aprilie 2009
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore
Grefier ---
Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăP- cu sediul în T,- Bis, jud.T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL - cu sediul în T,-,.1,.A,.3, jud.T și intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.2568/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 17.04.2009, respectiv 24.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului contencios administrativ și fiscal de față, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanta Tac hemat în judecată pârâta T pentru a se dispune anularea Deciziei nr. 6 din 10 martie 2008 și suspendarea actului administrativ atacat, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, se arată că, prin actul de inspecție fiscală nr. 10052 din 22 ianuarie 2008, s-a emis decizia de impunere nr. 5 din 23 ianuarie 2008 prin care s-a reținut că reclamanta a depășit plafonul de scutire prev. de art. 152 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 în sensul că trebuia să solicite în termen de 10 zile înregistrarea ca plătitor de în regim normal de la data constatării depășirii plafonului de scutire și trebuia să se rețină corect ca dată 1 septembrie 2006 și nu de la 1 februarie 2007 cum a calculat organul de control deductibilă.
Pentru plata -ului suplimentar s-au calculat majorări de întârziere în cuantum de 28499 lei, conform Legii nr. 210/2005.
Societatea nu putea calcula pentru că documentele analizate de organul de control nu sunt fiscale.
Veniturile au fost luate în calcul din balanța de verificare contabilă întocmită anual, vizând perioada 1 septembrie 2006 - 31 decembrie 2006.
In susținerea cererii a depus Decizia nr. 6 din 10 martie 2008 emisă de T, recursul grațios, titlul executoriu, somația, înștiințare poprire, decizia de impunere, raportul de inspecție fiscală din 21 ianuarie 2008, situația privind colectarea în anul 2006, situația colectată, deductibilă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
In motivare se arată că reclamanta a depășit termenul de 10 zile pentru a solicita înregistrarea ca plătitor de în regim normal.
de verificare este un document contabil care se întocmește periodic pentru verificarea înregistrării corecte în contabilitate a operațiunilor patrimoniale, iar reclamanta trebuia să calculeze colectată.
S-a mai arătat că reclamanta avea dreptul să calculeze deductibilă dar de la data înregistrării ca plătitor de, iar valoarea dedusă se înscrie pe primul decont de de la organul fiscal.
In susținerea întâmpinării a depus documentația care a fost avută în vedere la emiterea deciziei.
La solicitarea reclamantei instanța a încuviințat efectuarea unei expertize contabile, expertul concluzionând că pentru perioada septembrie - decembrie 2006, organul de control a calculat doar de plată fără deductibilă.
La 31 decembrie 2006, societatea datora suma de 54949 lei reprezentând de plată, iar majorările de întârziere pentru suma nedecontată la termen, inclusiv pentru anul 2007 au valoarea de 21146 lei.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză dar care în realitate reprezintă punctul său de vedere pe fondul cauzei.
La termenul din 26 septembrie 2008, reclamanta, prin apărător, a solicitat suplimentarea expertizei cu refacerea calculului luând în considerare suma de 30000 lei pe care a plătit-o între timp către bugetul de stat.
Expertul a refăcut calculul reținând că din suma rămasă de plată de 54949 lei achitându-se către buget suma de 30000 lei prin ordinele de plată nr. 19/4 februarie 2008 și nr. 48 din 26 martie 2008, societatea mai datorează 24949 lei.
Prin sentința civilă nr. 2568/28.11.2008, Tribunalul Tulceaa admis în parte cererea reclamantei, formulată în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția Generală a Finanțelor Publice T; s-a dispus anularea Deciziei nr. 6/2008 emisă de T, și a raportului de inspecție fiscală nr. 10052 din 22 ianuarie 2008 ca nelegale și netemeinice în parte și menținerea acestora pentru sumele de 24949 lei reprezentând de plată și 21146 lei majorări de întârziere conform expertizei; a fost obligată reclamanta la plata acestor sume; a fost obligată pârâta la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în timpul controlului la societatea reclamantă s-a constatat că aceasta începând cu data de 1 septembrie 2006 depășit plafonul de scutire pentru plata A iar în termenul de 10 zile prevăzut de art. 152 din Codul fiscal, avea obligația să se înregistreze ca plătitor de A, termen care a fost depășit prin aceea că a făcut această solicitare abia la 1 februarie 2007.
In raportul de expertiză s-a reținut că organul de control a calculat de plată colectată și pe cea deductibilă pentru perioada anului 2007 (când s-a înregistrat) iar începând cu septembrie 2006 până la 31 decembrie 2006 calculat doar A de plată colectată fără aoc alcula și pe cea deductibilă.
Ori, dispozițiile art. 145 alin. 2 din Codul fiscal prevăd că orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiunilor taxabile.
Organul de control a calculat, însă, de plată colectat pentru septembrie - decembrie 2006, fără a calcula și deducerile corespunzătoare.
Pârâta invocă cele două modalități de recuperare a -ului pentru cei care au depășit termenul de 10 zile și constatarea ulterioară a acestei situații, dar nu s-a prevăzut expres de legiuitor că nu se calculează și deducerea corespunzătoare datorită incidenței dispozițiilor art. 145 alin. 2 din Codul fiscal care prevăd că orice persoană impozabilă are dreptul la această facilitate.
Expertul a mai precizat și o chestiune de ordin tehnic, practic, respectiv că bugetul nu poate fi prejudiciat întrucât cel care a emis factura a calculat și l-a plătit iar cel ce a primit-o beneficiază de dreptul de deducere.
Pentru aceste considerente, instanța a admis cererea ca fondată în parte, a dispus anularea Deciziei nr. 6/2008 emisă de T și a raportului de inspecție fiscală nr. 10052 din 22 ianuarie 2008 ca nelegale și netemeinice în parte și menținerea acestora pentru sumele de 24949 lei reprezentând de plată și 21146 lei majorări de întârziere conform expertizei, cu obligarea reclamantei la plata acestor sume, iar a pârâtei a sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată.
Impotriva acestei hotărâri, în termen, a formulat recurs T, solicitând admiterea lui și modificarea ei în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
Se arată că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică, deoarece s-a avut în vedere numai raportul de expertiză contabilă întocmit de domnul expert contabil.
Astfel, acesta a interpretat în mod în mod subiectiv dispozițiile Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal, formulând în fapt simple aprecieri referitoare la neînregistrarea ca plătitor de TVA al reclamantei și consecințele acestei neînregistrări.
Expertul a omis faptul că interpretarea reglementărilor legale fiscale trebuie să respecte voința legiuitorului.
Potrivit art.152 al.2 din Legea nr.571/2003, "în situația în care se constată că persoana în cauză a solicitat cu întârziere atribuirea calității de plătitor de TVA în regim normal, autoritatea fiscală este îndreptățită să solicite plata TVA pe perioada scursă dintre data la care persoana în cauză avea obligația să solicite înregistrarea ca plătitor de TVA în regim normal și data de la care înregistrarea a devenit efectivă".
Se mai arată că în acest sens sunt și dispozițiile nr.HG44/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Codului fiscal (art.56).
Față de cele arătate, susține reclamanta, organele de inspecție fiscală au procedat în mod corect pentru perioada 1.09.2006-31.12.2006 la calcularea numai a TVA colectată nu și deductibilă.
Recursul este nefondat.
Intimata Grup SRL T, cu sediul în T,-,.1,.A,.3, a contestat decizia nr.6/10.03.2008, a fiind nelegală și netemeinică.
In urma efectuării controlului, s-a constatat prin raportul de inspecție fiscală parțială nr.10052/22.01.2008 în sarcina intimatei debite constând în TVA și majorări de întârziere în valoare totală de 119.027 lei.
Conform raportului de expertiză tehnică contabilă, suma ca fiind TVA de plată este corect stabilită de organul de control, invocându-se disp.art.145 al.2 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit acestui text de lege, orice persoană impozabilă are dreptul să deducă taxa aferentă achizițiilor, dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul operațiilor taxabile.
Organul de control a calculat TVA de plată colectată și cea deductibilă pentru anul 2007 când s-a înregistrat, însă, din septembrie 2006 până la 31.12.2006, nu a mai calculat și taxa deductibilă, deși petentei o se cuvenea aplicată.
Din interpretarea Codului fiscal, o persoană juridică nu poate fi plătitor de TVA fără a se deduce și TVA deductibil.
Acest drept decurge din lege și nu de la data stabilită de organul de control și în termenul invocat de acesta.
In aceste condiții, pentru perioada septembrie-decembrie 2006, intimatei trebuie să i se calculeze și TVA deductibil.
Instanța de fond a analizat toate probele administrate în cauză, astfel că, în conf.cu disp.art.312 al.1 Cod procedură civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenta-pârâtăP- cu sediul în T,- Bis, jud.T, în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC SRL - cu sediul în T,-,.1,.A,.3, jud.T și intimatul-pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr.2568/28.11.2008, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Jud.fond:
Red.jud.-
Tehnored.-gref.
2ex./8.06.2009
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore
