Obligația de a face. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Constanta

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr.164/CA

Ședința publică din 24 aprilie 2009

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu

JUDECĂTOR 2: Revi Moga

JUDECĂTOR 3: Ecaterina Grigore

Grefier ---

Pe rol, judecarea recursului contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-pârâțiCOMUNA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI- ambii cu sediul în com., jud.C, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - M - - cu sediul în loc.M,.Constanței, nr.1, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1418/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 17.04.2009 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 24.04.2009, când a pronunțat următoarea decizie:

CURTEA

Asupra recursului contencios administrativ de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul instanței - Tribunalul Constanța -secția contencios administrativ și fiscal sub nr-, astfel cum a fost precizată, reclamanta - M - a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria, Consiliul Local și Comuna, obligarea acestora să semneze procesele-verbale de delimitare (vecinătăți) și, totodată, să emită acordul de principiu pentru obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

În motivarea acțiunii reclamanta arată că - a fost înființată prin nr.HG266/1991 ca societate comercială cu capital de stat, în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale, având în administrare bunuri mobile și imobile, în 18 ferme situate pe raza administrativ teritorială a localităților M, și Peștera.

Așa cum se prevede în anexa nr.1 la HG nr.266/1991 - obiectul de activitate al - M - îl constituie (la data înființării) producerea, industrializarea și comercializarea produselor agrozootehnice, prestări servicii, import export.

Dispozițiile Legii nr.15/1990, art.1 și 5 stipulează că, terenurile aflate în proprietatea societăților comerciale cu capital de stat la data înființării lor, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului de către organele care potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar organele care îndeplinesc potrivit legii atribuțiile ministerului d e resort vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor.

Astfel, prin Ordinul nr.877/15.05.1991 al Secretarului de Stat, Șeful Departamentului Agricol de Stat din Ministerul Agriculturii și Alimentației cu referire la HG nr.266/1991 privind înființarea - M - a fost numită comisia de perfectare a documentației privind obținerea titlului de proprietate conform nr.HG834/1991 aferent - M -.

Mai susține reclamanta că documentația întocmită pentru obținerea titlului de proprietate, trebuia să obțină avizul de principiu al consiliului local al fiecăreia dintre primăriile în a căror rază teritorială se aflau bunurile.

Dar în fapt acest aviz a fost dat doar de primăriile M, Peștera și, nereușindu-se perfectarea documentației în vederea depunerii la Ministerul Agriculturii și Alimentației în vederea obținerii titlului de proprietate, doar pentru bunurile aflate pe raza teritorială a acestor localități.

Pentru terenurile aflate pe raza teritorială a comunei, județul C, documentația deși perfect întocmită conform cerințelor legale nu a putut fi depusă la organele de drept să emită titlul de proprietate, datorită refuzului nejustificat al autorităților de a rezolva cererea formulată și de a semna procesele verbale de delimitare (vecinătăți).

Mai mult, acest refuz al primarului se manifestă prin exces de putere în condițiile în care există, pe lângă toate celelalte dovezi legale și o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă (sentința 2341/2000 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.7334/1999) prin care instanța constată că societatea are în administrare suprafața de 143.845,16 mp situată în intravilanul comunei, județul C, în care se află amplasate 4 ferme și crama, jud.

Precizează reclamanta că documentația adresată Primăriei comunei, jud. Caf ost înregistrată sub nr.4726/16.07.2007.

Cu adresa nr.1518/17.03.2008 reclamanta s-a adresat Primăriei solicitând semnarea procesului verbal de delimitare (vecinătăți), iar cu adresa nr.1736/28.03.2008 comuna, prin Primar răspunde, refuzând nejustificat soluționarea cererii.

Se mai arată că, societatea cu adresa nr.1821/05.04.2008 vătămată vădit într-un drept al său și interes legitim prin acest refuz s-a adresat comunei și Primăriei formulând plângere prealabilă și solicită revocarea răspunsului nr.1736/2008, dat de Primăria, întrucât deținerea și administrarea activelor de către - este evidentă și neechivocă, și societatea a plătit cu regularitate taxele și impozitele datorate legal.

Cu adresa nr.2453/16.04.2008, Primăria refuză din nou nejustificat să rezolve cererea societății reclamante, ceea ce vatămă drepturile și interesele legitime ale acesteia.

În susținerea cererii au fost anexate în copie înscrisuri - nr.HG266/12.04.1991 cu anexă - certificat de înmatriculare ORC și certificat de înregistrare fiscală a -; ordinul nr.877/15.05.1991 al Departamentului Agriculturii de Stat; acțiune în constatare nr-/24.11.1999; adresa nr.4342/02.10.2000, sentința civilă nr.2341/05.10.2000 pronunțată de Judecătoria Medgidia definitivă și irevocabilă; cererea nr.1518/17.03.2008 formulată de - către comuna; adresa nr.1736/28.03.2008 emisă de comuna către - M -; plângerea prealabilă nr.1821/05.04.2008; adresa nr.2453/16.04.2008.

Au mai fost anexate cereri la termenul din data de 13.06.2008 planul de amplasament, delimitarea terenurilor, contracte de concesiune.

Legal citată, Comuna prin Primar și-a precizat poziția procesuală și a invocat pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive a Primăriei, și excepția lipsei calității materiale a Tribunalului-secția contencios administrativ și fiscal și declinarea cauzei Judecătoriei Medgidia.

Pe fondul cauzei, învederează că instanța de judecată nu poate obliga pârâtele să încheie procese verbale de delimitare a unei suprafețe de teren cât timp hotărârea judecătorească invocată nu face referire la limitele de hotar care delimitează suprafața de 143.845,16 mp cu suprafața care se învecinează.

Expunerea adreselor formulate de reclamantă și scopul urmărit, respectiv obținerea titlului de proprietate, nu duce la o motivare care să justifice din punct de vedere legal admiterea acțiunii.

Prin sentința civilă nr. 1418/24.10.2008, Tribunalul Constanțaa respins excepția necompetenței materiale; a admis excepția capacității procesuale a Primăriei comunei; a respins acțiunea formulată de reclamanta - M -, în contradictoriu cu pârâta Primăria Comunei prin Primar, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală; a admis acțiunea formulată de reclamanta - M -, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei și Comuna prin Primar; a obligat pârâții să emită avizul necesar obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate conform nr.HG834/1991 societății comerciale - pentru suprafața de 143.845,16 mp situată în intravilanul comunei, județul C pe care se află amplasate 4 ferme și crama.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond, examinând excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, a reținut că nu este întemeiată în condițiile în care în considerarea art.1 din Legea nr.554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal al unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente.

Referitor la lipsa calității procesuale pasive calificată de instanță (în considerarea motivelor invocate de pârâtă) ca fiind excepția lipsei capacității procesuale de folosință, instanța reține că este întemeiată.

Capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea procesuală de folosință apare ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.

Astfel, Legea nr.215/2001 modificată, art.20 prevede că orașele, comunele, municipiile și județele sunt unități administrativ teritoriale, iar potrivit art.21, unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu, iar conform art.77 din același act normativ, primarul, viceprimarul, secretatul unității administrativ teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului, municipiului.

În consecință, Primăria comunei nu are capacitate procesuală de folosință.

Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamanta - - a solicitat pârâților Consiliul Local și Comuna prin Primar să emită avizul necesar obținerii Certificatului de Atestare a Dreptului de Proprietate ulterior semnării documentației întocmită conform nr.HG834/1991.

- - a fost înființată prin nr.HG266/1991 ca societate comercială cu capital de stat, în baza Legii nr.15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale bunurile aflate în patrimoniul acesteia la data înființării fiind sub incidența disp. nr.HG834/1991.

Potrivit art.1 din actul normativ enunțat, terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora necesar desfășurării obiectului de activitate se determină pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre de guvern de către organele care potrivit legii îndeplinesc atribuțiile ministerului d e resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat de către autoritatea publică județeană.

- - este societate comercială constituită potrivit Legii nr.15/1990 prin hotărâre de guvern și care a solicitat pârâtului, autoritate administrativă, emiterea avizului pentru suprafața de 148.845,16 mp situată în intravilanul comunei, jud.C pe care se află amplasate 4 ferme și crama (așa cum rezultă din documentația topografică existentă la dosar și din sentința civilă nr.2341/05.10.2000 pronunțată de Judecătoria Medgidia în dosarul nr.7334/1999 definitivă și irevocabilă) sens în care a întocmit memoriu justificativ.

Documentația adresată autorității administrative a fost înaintată cu adresa înregistrată sub nr.4726/16.07.2007.

Reclamanta a solicitat de asemenea, semnarea proceselor verbale de delimitare (vecinătate) întocmite conform disp. nr.HG834/1991.

Cu adresa nr.2453/16.04.2008, pârâta Comuna refuză din nou semnarea proceselor verbale de delimitare vecinătăți în vederea obținerii acordului de principiu de către autoritatea deliberativă Consiliul Local, ulterior refuzului exprimat prin adresa nr.1736/28.03.2008.

Conform art.2 din nr.HG834/1991 criteriile de stabilire și evaluare a terenurilor ce fac parte din patrimoniul societăților comerciale au fost stabilite în comun de Ministerul Economiei și Finanțelor și Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajarea Teritoriului.

În considerarea art.38 alin.(1) din Legea nr.215/2001 autoritatea locală avizează, aprobă după caz, studii, prognoze și programe de dezvoltare economică socială de organizare și amenajare a teritoriului, documentații de amenajare și urbanism.

Din coroborarea textului de lege enunțat cu dispozițiile art.15 și 16 din criterii, autoritatea administrativă Consiliul Local decide în sensul emiterii avizului, exprimând astfel punctul său de vedere asupra datelor înscrise în anexe și planuri.

Consiliul Local nu a ținut cont că reclamanta a solicitat semnarea documentației privind delimitarea, procesele verbale de delimitare a vecinătăților în vederea exprimării acordului de principiu necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

De altfel, deși problema necesității semnării documentației cu vecinii lotului de teren pentru care se dorește obținerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate rezultă din disp. pct.9 alin.(2) din anexa 1 Criteriilor nr.2665/1992, autoritatea locală a refuzat această procedură motivând (adresa 2453/16.04.2008 - fila 21) că societatea este cu capital integral privat, iar refuzul de a semna procesele verbale de delimitare nu vatămă interesele legitime ale societății care are deschisă de a se adresa instanței în vederea soluționării situației create.

Refuzul autorității locale este nejustificat în aplicarea disp. art.2 lit.b din Legea nr.554/2004 care definește acest refuz ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere a voinței de a nu rezolva cererea.

Reclamanta era la data intrării în vigoare a nr.HG834/1991 o societate cu capital de stat și deținea terenuri în patrimoniu, iar vocația sa de a solicita emiterea avizelor necesare pentru obținerea Certificatului de atestare a Dreptului de Proprietate derivă din disp. art.1 al nr.HG834/1991.

Pentru considerentele expuse, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâtele să verifice și să avizeze documentația necesară obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 148.845,16 mp. după semnarea documentației privind vecinătățile.

Impotriva acestei hotărâri, în termen, a declarat recurs Consiliul Local al Comunei și Comuna prin Primar, solicitând admiterea lui și modificarea acesteia ca fiind nelegală și netemeinică.

Se arată că beneficiarele nr.HG834/1991 sunt societățile comerciale cu capital de stat, iar intimata este o societate cu capital privat.

Instanța de fond s-a prevalat de două articole când a emis acțiunea, respectiv art.5 lit.b și respectiv art.9 al.2 din Legea nr.554/2004.

Insă, art.18 din lege prevede clar soluțiile pe care le poate pronunța instanța de fond, însă aceasta și-a depășit prerogativele, deoarece intimata-reclamantă a solicitat să semneze procesele-verbale de vecinătate, iar instanța a dispus obligarea la emiterea avizului necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

Pe de altă parte, suprafața de 143.845,16. pentru care este obligată recurenta să emită avizul este proprietatea privată a comunei, administrată de Consiliul Local.

Intimata - M - a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece soluția instanței de fond este legală și temeinică.

Recursul este întemeiat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta - M - a formulat o acțiune în contencios administrativ împotriva Comunei și a Primăriei reprezentată prin primar, solicitând obligarea ei să semneze procesele-verbale de delimitare (vecinătăți întocmite conform dispozițiilor nr.HG834/1991, cu modificările și completările ulterioare și criteriilor nr.2665/1992 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri pentru suprafețele de pământ aflate în administrarea - M -, reprezentând incintele: ferma 14 ovine S, comuna, ferma nr.6 viticolă, ferma nr.7 viticolă și crama.

La data de 10.07.2008, reclamanta și-a precizat cadrul procesual, în sensul chemării în judecată, în calitate de pârâte, Comuna, Primăria Comunei și Consiliul Local al Comunei, cât și obiectul cererii, în sensul obligării pârâtelor â, prin primar, să semneze procesele-verbale de delimitare.

Insă, prin sentința civilă nr.1418/24.10.2008, pronunțată de Judecătoria Constanța, pârâții au fost obligați să emită avizul necesar obținerii certificatului de atestare a dreptului de proprietate conform nr.HG834/1991 pentru suprafața de 143.845,16. situată în intravilanul comunei.

Având în vedere disp.art.312 al.3 Cod procedură civilă, casarea unei hotărâri poate avea loc când instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului. In acest caz, se impune casarea cu trimitere la instanța de fond.

"Cercetarea fondului", în sensul art.312 Cod procedură civilă, presupune existența tuturor elementelor de rezolvare a fondului cauzei, iar unul dintre aceste elemente este și nepronunțarea asupra obiectului cererii pricinii.

Norma cuprinsă în Codul d e procedură civilă constituie dreptul comun în materie.

In art.20(3) din Legea nr.554/2004, ca normă specială, se prevede aceeași soluție de casare cu trimitere când nu s-a pronunțat fondul pricinii.

Pe cale de consecință,

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul contencios administrativ și fiscal declarat de recurenții-pârâțiCOMUNA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI- ambii cu sediul în com., jud.C, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - M - - cu sediul în loc.M,.Constanței, nr.1, jud.C, împotriva sentinței civile nr.1418/24.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-.

Casează hotărârea atacată și trimite cauza primei instanțe pentru soluționarea în fond.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Jud.fond:

Red.jud.-

Tehnored.-gref.

4ex./8.06.2009

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CONSTANȚA

SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

CĂTRE,

TRIBUNALUL CONSTANȚA

In conformitate cu dispozițiile deciziei civile nr.164/CA/24.04.2009, pronunțată în cauză de această instanță, vă înaintăm alăturat dosarul nr-, privind pe reclamanta - M - - cu sediul în loc.M,.Constanței, nr.1, jud.C, în contradictoriu cuCOMUNA PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI- ambii cu sediul în com., jud.C, având ca obiect obligația de a face, pentru soluționarea pe fond a cauzei.

Dosarul nostru, cusut și numerotat, conține _____ file și are atașat:

- dosarul nr- al Tribunalului Constanța, cusut și numerotat (208 file).

PREȘEDINTE DE COMPLET, Grefier,

- -

Președinte:Nicolae Stanciu
Judecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga, Ecaterina Grigore

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 164/2009. Curtea de Apel Constanta