Anulare act administrativ fiscal. Decizia 185/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR 185
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul S,împotriva sentinței nr.1816 din 2 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscalîn dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit recurenta și pârâtele intimate Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților B - Serviciul pentru Aplicarea Legii nr. 290/2003 și Comisia Județeană S pentru Aplicarea Legii nr.290/2003.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au formulat cereri și nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanța constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp.art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată;
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - secția comercială, contencios administrativ și fisc al la data de 31.03.2009, înregistrată sub nr-, reclamant a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța,să se dispună anularea deciziilor nr.737/16.03.2009 și nr.831/25.03.2009, emise de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților
În motivarea cererii reclamanta a arătat că odată cu apariția Legii nr.290/2003 a solicitat acordarea despăgubirilor pentru bunurile ce au aparținut autorilor săi, și ( căsătorită ), rămase în localitatea, în urma evacuării forțate.
Precizează reclamanta că, deși s-a adresat Arhivelor Naționale și Primăriei localității nu a primit răspuns, iar în comuna nu a existat un serviciu care să înregistreze persoanele stabilite după evacuarea din teritoriul ocupat.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada refugiului autorilor și nici a bunurilor deținute de aceștia la momentul refugiului.
Prin sentința civilă nr. 1816 din 2 noiembrie 2009 Tribunalul Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea, reținând în motivare, în esență, faptul că reclamanta nu a făcut dovada refugiului autorilor și întrucât, pe de o parte, din adresa nr.319/23.05.2008 rezultă că autorii nu figurează în evidențele locuitorilor refugiați din, care s-au stabilit în intervalul 1940 - 1945 în comunele și, iar pe de altă parte, declarațiile martorilor care au indicat ca dată a refugiului luna iulie 1040, nu se coroborează cu datele din adeverința nr.511/19.05.2009, potrivit cărora doar reclamanta ar fi fost evacuată în anul 1944 în România și nu autorii acesteia. De asemenea, reclamanta nu a făcut dovada filiației după autorul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, care a criticat soluția ca fiind nelegală, invocând disp.art. 304 pct.8 și 9 Cod pr.civilă.
Dezvoltând motivele de recurs, reclamanta a arătat că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu a făcut dovada refugiului părinților săi, atât timp cât din actele depuse la dosar rezultă că la data când a ajuns în comuna, avea vârsta de 4 ani, instanța ignorând și faptul că în acea perioadă au avut loc două refugii, unul în anul 1940, după care autorii au revenit la casele lor, iar cel de al doilea în anul 1944, când au intrat trupele sovietice.
Precizează reclamanta că, la apariția Legii nr.190/2003, a formulat cereri de măsuri reparatorii, atât după părinții refugiați NO. și G cât și după bunicul său,împreună formând o familie și a dovedit faptul că bunurile acestora au rămas pe teritoriul localității -, iar neconcordanțele reținute de instanță puteau fi verificate temeinic în virtutea rolului său activ.
Examinând recursul, prin prisma actelor dosarului și a motivelor invocate, ce se încadrează în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, Curtea constată că este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr.76/21.02.2008 Comisia pentru aplicarea Legii nr.190/2003 a respins cererea prin care a solicitat, în calitate de moștenitoare defunctului, acordarea de despăgubiri sau compensații pentru bunurile pe care acesta le-a avut în proprietate în localitatea -
Prin decizia nr. 737/16.03.2009 Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a respins contestația petentei, motivat de faptul că nu a făcut dovada pretențiilor sale, respectiv certificarea filiației față de autor, a calității de refugiat a acestuia și a dreptului de proprietar asupra bunurilor deținute anterior refugiului.
Prin hotărârea nr. 82/21.02.2008 Comisia pentru aplicarea Legii nr.290/2003 a respins cererea petentei, în calitate de moștenitoare a defuncților părinți și, de acordare de despăgubiri sau compensații pentru bunurile deținute în localitatea, contestația împotriva acestei hotărâri fiind respinsă de Autoritatea Națională pentru restituirea Proprietăților prin decizia nr.831/25.03.2009, cu aceeași motivare.
În considerentele sentinței atacate, instanța de fond a analizat în mod excesiv calitatea de refugiat a autorilor reclamantei, reținând unele neconcordanțe între mențiunile din adresele emise de autoritățile abilitate și declarațiile autentice ale martorilor, fără a proceda însă la suplimentarea probatoriului pentru stabilirea situației de fapt și verificarea susținerilor reclamantei.
Este de subliniat faptul că reclamantei i s-a stabilit calitatea de beneficiar al Legii nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare prin Hotărârea nr.3523/31.07.2003 emisă de Casa Județeană de Pensii S, în considerarea statutului de refugiat din localitatea ( ) în România în luna iunie 1940, fiindu-i acordate drepturile prevăzute de lege, începând cu data de 1.08.2003 pentru perioada 6.09.1940 - 06.03.1945 ( fila 5 dosar fond).
În considerarea faptului că instanța de fond nu a analizat al doilea aspect înserat în deciziile ce fac obiectul acțiunii, emise de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, care vizează bunurile pentru care se solicită măsuri reparatorii, Curtea, în baza art.304 pct.9 rap.la art. 312 alin.5 Cod pr.civilă, va admite recursul reclamantei și va casa sentința atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, tribunalul va verifica existența bunurilor arătate de reclamantă, întinderea dreptului de proprietate asupra bunurilor deținute de autorii ei în perioada anterioară refugiului pe teritoriul localității - și îndreptățirea reclamantei de a se prevala de dispozițiile art. 29 alin.1 din nr.HG1120/2006.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta, domiciliată în comuna, județul S,împotriva sentinței nr.1816 din 2 noiembrie 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială,contencios administrativ și fiscalîn dosarul nr-.
Casează sentința recurată și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
2 ex./1.03.2010
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
