Anulare act administrativ . Decizia 186/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act ad-tiv -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 186
Ședința publică din 5 februarie 2010
PREȘEDINTE: Grosu Cristinel
JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
JUDECĂTOR 3: Surdu Oana
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul B, Calea Națională nr.199, județul B,împotriva sentinței nr. 1105 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscalîn dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns recurentul și consilier juridic, pentru intimații Instituția Prefectului Județului B și Prefectul Județului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, recurentul depune la dosar concluzii scrise (11,12 dosar), o serie de înscrisuri ( 13-19 dosar), iar reprezentanta intimaților depune la dosar delegație de reprezentare și întâmpinare (20-22 dosar).
Întrebat fiind, recurentul arată că a luat cunoștință despre conținutul întâmpinării depuse astăzi în instanță de către reprezentanta intimaților.
Instanța, constatând recursul în stare de judecată, a dat cuvântul la dezbateri.
Recurentul solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere și motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA:
Asupra recursului de față,constată că prin cererea adresată Tribunalului Botoșani și înregistrată sub nr.3232/40/ 29.07.2009, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Instituția Prefectului Județului B și Prefectul Județului B, suspendarea executării Ordinului nr. 197 /16.07.2009 și anularea pe fond a acestuia, întrucât imputarea sumei de 4.148 lei reprezentând "drepturi salariale invocate în plus" este nelegală.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că salariul său de bază - în calitate de înalt funcționar public - a fost stabilit în conformitate cu nr.OG9/2008, dispoziții care au rămas în vigoare până la data de 31 martie 2009, conform art.1 din nr.OUG1/2009; nu îi este aplicabilă nr.OUG222/2008, întrucât, printre actele abrogate prin art. V nu se regăsesc și actele normative anterior menționate; această ordonanță, adoptată ulterior OUG nr.1/2009 și nr.OUG31/2009, nu poate fi aplicată cu încălcarea principiului neretroactivității legii; oricum, nr.OUG222/2008 a fost respinsă de Parlamentul României conform Legii nr.204/2.06.2009.
Întrucât cererea de suspendare a fost soluționată în sensul admiterii ei prin Sentința nr.875/28.07.2009 a Tribunalului Botoșani, reclamantul și-a restrâns ulterior acțiunea doar la cererea de anulare a ordinului.
Pârâții, legal citați, au depus întâmpinare la dosar, prin care au solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, motivat de faptul că dispozițiile nr.OUG222/2008 îi sunt aplicabile reclamantului; imputarea sumei s-a realizat la cererea expresă a ordonatorului principal de credite; respingerea ordonanței prin Legea nr.204/2009 nu are efecte juridice decât de la data publicării ei în Monitorul Oficial.
Prin sentința nr. 1105 din 4.11.2009, Tribunalul Botoșani - Secția comercială,contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că temeiul juridic al Ordinului nr. 197/16.07.2009 al Prefectului Județului B îl constituie OUG nr. 222/2008, emisă în conformitate cu dispozițiile art. 115 alin. 4 din Constituție și cu justificarea existenței unor discrepanțe majore între salariile personalului de conducere din sectorul bugetar, comparativ cu instituțiile publice; că aceasta trebuie respectată până în momentul ieșirii din vigoare, fiind aplicabilă și subprefectului - în calitate de adjunct al instituției publice și că, respingerea ulterioară a acesteia, prin Legea nr. 204/2009 nu este de natură să producă efecte juridice pentru perioada 1.01. - 29.04.2009, în care reclamantul a încasat în plus suma de 4148 lei cu titlu de drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs care, în drept, se încadrează în prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, recurentul a arătat, în esență, că drepturile salariale încasate în perioada 1 ianuarie - 29 aprilie 2009 au fost corect calculate, în raport cu munca prestată și cu prevederile legale în vigoare, că în cazul său nu sunt aplicabile dispozițiile OUG nr.222/30.12.2008 pentru modificarea art. 31alin.1 din OUG nr.79/2008 și că, prin hotărârea pronunțată, tribunalul a încălcat prevederile Legii nr.24/2000 privind tehnica legislativă, care reglementează expres modalitatea de abrogare a actelor normative.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul recurent s-a adresat instanței de contencios administrativ, invocând calitatea de persoană vătămată într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, cu caracter individual, emis de Prefectul Județului B, respectiv Ordinul nr.197/16.07. 2009, solicitând în temeiul art.8 alin.1 din anularea acestuia din urmă și susținând în argumentare, în principal, nelegalitatea actului față de inaplicabilitatea OUG nr. 222/2008 la împrejurările de fapt ale cauzei.
Cum, din conținutul ordinului contestat rezultă fără echivoc faptul că acesta a fost emis în temeiul prevederilor OUG nr.222/2008 pentru modificarea art. 31alin.1 din OUG nr.79/2008 și în vederea recuperării de la reclamant a sumei de 4.148 lei reprezentând drepturi salariale achitate necuvenit acestuia pentru perioada 1 ianuarie - 29 aprilie 2009, în care a îndeplinit funcția de subprefect al Instituției Prefectului Județului B ( fila 11 dosar fond), problema de drept esențială care se impune a fi tranșată în speță, este aceea dacă prevederile G nr. 222/2008 au fost aplicabile în perioada de referință: 1 ianuarie - 29 aprilie 2009 persoanei reclamantului, față de calitatea îndeplinită.
Potrivit art.IV alin.1 din nr.OUG 222/30.12.2008 pentru modificarea art.31alin.1 din nr.OUG79/2008, privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici și unele măsuri referitoare la remunerarea conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor publice centrale și locale,"în perioada ianuarie - decembrie 2009, unica formă de remunerare a conducătorilor și adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor publice, indiferent de forma de finanțare, aflate în subordinea, sub autoritatea, în coordonarea Guvernului, ministerelor și celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale și locale, precum și cele aflate în coordonarea primului-ministru, o reprezintă o sumă egală cu îndemnizația prevăzută de lege pentru funcția de secretar de stat din ministere, respectiv de subsecretar de stat din ministere, după caz".
Întrucât OUG nr.222/2008 a intrat în vigoare la data publicării acesteia în Monitorul Oficial, potrivit art.11 alin.2 din Legea nr.24/2000, respectiv la 31.12. 2008, urgența în adoptarea acesteia fiind justificată în preambul, prin condițiile actuale ale crizei economico-financiare, discrepanțele majore nejustificate existente între salariile personalului de conducere din autoritățile și instituțiile publice centrale și locale, în raport cu nivelul salariilor personalului de conducere din sectorul bugetar, elemente apreciate ca vizând interesul public și constituind situații extraordinare ce impun, cu necesitate și în regim de urgență, modificarea OUG nr.79/2008 privind măsuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici, cu modificările și completările ulterioare, iar reclamantul-recurent a îndeplinit în perioada 1 ianuarie - 29 aprilie 2009 funcția de subprefect al instituției Prefectului Județului B, asimilată celei de subsecretar de stat din ministere, rezultă, până la evidență, că acestuia îi sunt aplicabile prevederile nr.OUG 222/2008, referitoare la forma de remunerare a adjuncților conducătorilor autorităților și instituțiilor publice.
Cum, potrivit adresei nr.7585/24.06.2009 a Ministerului Administrației și Internelor - ordonator principal de credit ( fila 25 dosar fond), coroborată cu Nota privind modalitatea de stabilire a drepturilor salariale ale reclamantului recurent ( fila 47 dosar fond), rezultă, în afara oricăror ambivalențe, faptul că la nivelul instituției Prefectului județului B, nu au fost respectate prevederile imperative ale nr.OUG 222/2008, în ceea ce privește salarizarea funcției de subprefect, impunându-se recalcularea drepturilor salariale cuvenite și recuperarea sumelor plătite necuvenit începând cu data de 1.01.2009, Ordinul nr. 197/16.07.2009, de imputare a sumei de 4.148 lei, reprezentând drepturi salariale încasate în plus de subprefectul - reclamant, apare ca fiind pe deplin întemeiat, contrar susținerilor recurentului.
Împrejurarea că, ulterior, prin Legea nr.204/02.06.2009, a fost respinsă OUG nr.222/2008, fundament al actului administrativ atacat, nu are relevanță, sub aspectul aplicabilității dispozițiilor OUG nr. 222/2008 în perioada de referință - 1.01.- 29.04.2009, deoarece, după cum corect a reținut tribunalul, pe de o parte, Legea nr.204/2009 nu retroactivează, nefiind aptă să producă efecte juridice pentru perioada cuprinsă între 1.01.2009 și până la data intrării sale în vigoare, iar pe de altă parte, prin Legea nr. 204/2009, de respingere a nr.OUG222/2008, Parlamentul nu a înțeles să limiteze efectele ordonanței respinse.
Faptul că, în cuprinsul art. din nr.OUG222/2008, nu se face referire la abrogarea unor acte normative, în vigoare la data adoptării noii ordonanțe și contrare dispozițiilor acesteia, în temeiul cărora se stabilise anterior salariul de bază al reclamantului - recurent, este de asemenea lipsit de relevanță, în speță, în condițiile în care, în materia tehnicii legislative este consacrată instituția abrogării implicite a dispozițiilor legale, care reglementează raporturile juridice născute într-un anumit domeniu al vieții sociale, economice sau politice, prin intrarea în vigoare a unor noi acte normative, ce vizează același segment, neimpunându-se exclusiv abrogarea expresă.
Față de cele ce preced, constatând că nu este dat motivul de recurs invocat și că, nici din oficiu nu există motive de casare, Curtea în temeiul art.3041, 312 alin. 1 Cod pr.civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Văzând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată;
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul, domiciliat în municipiul B, Calea Națională nr.199, județul B,împotriva sentinței nr. 1105 din 4 noiembrie 2009 a Tribunalului Botoșani - secția comercială,contencios administrativ și fiscalîn dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 5 februarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond:
Tehnored.
2 ex./5.03.2010
Președinte:Grosu CristinelJudecători:Grosu Cristinel, Rață Gabriela, Surdu Oana
