Anulare act administrativ fiscal. Decizia 1973/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - anulare act administrativ -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR.1973
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatoarea, domiciliată în municipiul V D,- A, județul S, împotriva deciziei nr. 73 din 6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
La apelul nominal au răspuns mandatar pentru contestatoarea recurentă și consilier juridic pentru intimatul Inspectoratul de Poliție Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se că au fost depuse procură judiciară și delegație, după care instanța din oficiu a invocat excepția tardivității recursului declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate și excepția inadmisibilității recursului în ce privește contestația în anulare și a dat cuvântul părților.
Mandatar pentru recurentă precizat că hotărârea atacată nu a fost comunicată luând cunoștință de soluția pronunțată de tribunal de pe site, moment în care a declarat recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă. A cerut respingerea ambelor excepții.
Consilier juridic pentru intimat a solicitat respingerea ca tardiv a recursului declarat cu privire la excepția de neconstituționalitate și respingerea ca inadmisibil a recursului privind contestația în anulare.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vatra Dornei sub nr. 1838/334/14.10.2008, contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul S, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție seria - nr. - din 19.10.2008, prin care a fost sancționată cu "avertisment" pentru fapta prevăzută de art. 162 al. 3 din nr.HG 1391/2006, sancționată de art. 99 al. 1 pct. 11 din nr.OUG 195/2002 republicată.
În motivare, contestatoarea a arătat că fapta descrisă în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității, întrucât la data de 09.10.2008, în calitate de conducător de animale, a însoțit pe partea dreaptă a direcției de mers pe autostrada - două bovine care erau legate cu lanț și care au fost accidentate de un autoturism care se deplasa în aceeași direcție de mers.
Mai mult, actul atacat nu îndeplinește condițiile de formă cerute de lege, în sensul că nu a fost înscrisă corect încadrarea faptei pentru care a fost sancționată și nu s-a specificat faptul că animalele erau legate de lanț.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție ca fiind încheiat cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de lege, petenta făcându-se vinovată de săvârșirea contravenției reținută în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr. 1593 din 08.12.2008, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei, a fost respinsă plângerea petentei ca nefondată, reținându-se următoarele:
Prin procesul verbal contestat de petentă, aceasta a fost sancționată deoarece, în calitate de conducător de animale, se deplasa cu două bovine pe partea dreaptă a DN 17 iar una din bovine a ieșit în carosabil la cca 2 metri de parapet, fiind lovită de autoturismul marca Volvo cu nr. de înmatriculare - și a fost proiectată în celălalt animal, ambele suferind fracturi de picior.
Instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de nr.OG 2/2001 iar situația de fapt a fost corect reținută de agentul constatator și a fost susținută de probe.
Apărările petentei, cum că ar fi circulat pe partea dreaptă a drumului și care ar corespunde cerințelor legii au fost considerate de prima instanță ca neîntemeiate, întrucât dispozițiile legale invocate - art. 163 al. 2 lit. b din nr.HG 1391/2006 - se referă la faptul că animalele pe care le conduc trebuie să se afle pe partea dreaptă față de conducătorul lor și să fie legate cu lanț, nicidecum pe partea dreaptă a drumului, astfel că fapta săvârșită a fost corect reținută.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în mod eronat, fără a se face o constatare la fața locului și doar pe baza declarației domnului G - conducătorul autoturismului implicat în accident iar martorul nu a fost audiat.
Prin decizia nr. 213 din 25 februarie 2009, Tribunalul Suceavaa respins ca nefondat recursul declarat de contestatoare.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție seria - nr. - încheiat de intimat la data de 09.10.2008, petenta a fost sancționată cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 99 alin. 1 pct. 11 din OUG nr. 165/2002 privind circulația pe drumurile publice raportat la art. 162 alin. 3 din HG nr. 1391/2006 privind Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002. S-a reținut în cuprinsul procesului verbal de contravenție faptul că, la data de 09.10.2008 ora 18, în localitatea -, petenta se deplasa cu două bovine pe partea dreaptă a DN 17 când una din bovine a ieșit pe carosabil la circa 2 de parapet și a fost lovită de autoturismul marca Volvo cu numărul de înmatriculare SV - 66 - care circula din direcția către V D, fiind proiectată în a doua bovină, ambele suferind fracturi la picioare.
Deși petenta susține că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție nu corespunde realității, chiar din declarația dată agentului constatator ( 12 dosar fond), cât și din cuprinsul plângerii contravenționale rezultă că, într-adevăr la momentul producerii accidentului, se deplasa cu cele două bovine pe partea dreaptă a sensului de mers pe DN 17 din direcția spre V
Aceeași situație rezultă și din declarațiile date de martorul G - agentului constatator ( 11 dosar fond) și în fața instanței ( 25 dosar fond) precum și din declarația martorului propus chiar de către contestatoare ( 19 dosar fond).
Din probatoriul administrat de organul constatator cât și în fața instanței de fond rezultă că situația de fapt reținută în procesul verbal de contravenție este cea reală.
În conformitate cu dispozițiile art. 99 alin. 1 pct. 11 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice "constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa I de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de către persoane fizice - nerespectarea regulilor de circulație de către conducătorii de animale" iar dispozițiile art. 162 alin. 3 din HG nr. 1391/2006 stabilesc că "atunci când sunt conduse pe drumul public, animalele și însoțitorii acestora trebuie să circule pe acostamentul din partea a drumului, în sensul de mers, iar când acesta nu există, cât mai aproape de marginea din stânga a părții carosabile."
Cum petenta nu a respectat dispozițiile art. 162 alin. 3 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, în mod corect a încheiat intimatul procesul verbal de contravenție și a dispus sancționarea acesteia.
În speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 163 din HG nr. 1391/2006, așa cum pretinde petenta, întrucât acestea se referă la animalele de călărie iar petenta conducea două bovine.
Împotriva deciziei de mai sus a formulat contestație în anulare contestatoarea.
In motivare, contestatoarea a invocat neconstituționalitatea art.162 alin.3 față de disp.art.1 alin.5 din Constituția României, motivat de faptul că acest text contravine disp. OUG nr.195/2002 și a Convenției d l Viena din 8.11.1968 asupra circulației rutiere, ratificată de România prin art.1 din Decretul nr.318/1980.
Prin decizia nr. 73 din 6 august 2009 a Tribunalului Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal s-a respins ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată de contestatoare și s-a respins de asemenea contestația în anulare ca nefondată.
În ce privește excepția de neconstituționalitate, s-a reținut că în art. 29 alin.1 din Legea nr.47/1992 se arată că obiectul analizei constituționalității este reprezentat de o dispoziție dintr-o ordonanță sau lege, sau neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe.
In speță, dispozițiile vizate de contestatoare privesc o hotărâre de guvern (nr.1391/2006), iar nu o dispoziție dintr-o lege sau ordonanță, astfel că, excepția ridicată contravine disp.art.29 alin.1 din Legea nr.47/1992.
Cu privire la contestația în anulare invocată de contestatoare, referitor la omiterea cercetării unui motiv de casare sau modificare referitoare la respectarea de către aceasta a disp.art.163 alin.2 din HG nr.1391/2006 aplicabil de altfel în speță, iar nu a art.163 alin.3 din HG nr.1391/2006 pe care l-a reținut greșit instanța, s-a considerat de către tribunal că acest motiv nu este dat.
S-a reținut că în considerentele deciziei nr.213 din 25.02.2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, a cărei anulare se cere, că instanța de recurs a răspuns acestei critici aduse prin cererea de recurs, astfel că nemulțumirea contestatoarei cu privire la dezlegarea acestei probleme de drept, nu poate fi primită pe această cale, întrucât s-ar ajunge, practic, la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea.
În motivare, contestatoarea a arătat că respingând contestația, instanța a omis să cerceteze motivul de recurs referitor la pronunțarea unei hotărâri cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
S-a mai susținut că prevederile normei generale cuprinse în art. 162 alin. 3 din regulamentul circulației aprobat prin HG 1391/2006 sunt în contradicție cu prevederile OUG 195/2002 și ale Convenției d l Viena ratificate de România, încălcând principiul supremației legii stipulat prin art. 1 alin. 5 din Constituție și, implicit, sunt neconstituționale, aspect ce ar fi trebuit sesizat din oficiu de instanța de fond sau, ulterior, de cea de recurs.
Mai mult, instanțele trebuiau să constate că aplicabilă în cauză e norma prevăzută de art. 163 alin. 2 pentru că este dedicată/specializată pe categoria de animale din speță și nu să aplice norma generală din art. 163 căreia, din greșeală, nu i-au sesizat contradicția cu textul ordonanței a cărei aplicare ar trebui să o facă.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 320 și următoarele Cod procedură civilă.
La prima zi de înfățișare, instanța a invocat din oficiu excepția tardivității recursului declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate și excepția inadmisibilității recursului în ce privește contestația în anulare.
Analizând cu prioritate aceste excepții, în conformitate cu dispozițiile art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că sunt întemeiate.
Astfel, în ce privește excepția tardivității introducerii recursului declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 162 al. 3 din HG nr.1391/2006, Curtea reține că termenul de declarare a recursului era, după cum se prevede în art. 29 al. 6 din Legea nr. 47/1992, de 48 de ore de la pronunțare. Termenul fiind stabilit pe ore a început să curgă, conform art. 101 al. 2 Cod procedură civilă, de la miezul nopții zilei următoare.
Or, recurenta a depus cererea de recurs la oficiul poștal la data de 13 august 2009, după cum rezultă din ștampila aplicată pe plicul aflat la fila 7 dosar, cu depășirea evidentă a termenului de 48 de ore prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac.
Potrivit art. 103 al. 1 Cod procedură civilă, sancțiunea care intervine în cazul nerespectării termenelor cu caracter imperativ prevăzute pentru exercitarea căilor de atac este decăderea, cu excepția situației când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Or, în speță recurenta nu a dovedit în nici un fel incidența unei situații asimilabile forței majore, ce ar justifica repunerea în termenul de recurs.
Susținerea că pronunțarea soluției nu s-ar fi făcut în ședință publică este lipsită de suport probator, astfel încât va fi înlăturată și în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi respins recursul declarat împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate ca tardiv introdus.
În legătură cu excepția inadmisibilității recursului declarat împotriva soluției de respingere ca nefondată a contestației în anulare, Curtea constată că potrivit art. 320 al. 3 Cod procedură civilă, hotărârea dată în contestație este supusă acelorași căi de atac ca și hotărârea atacată.
În speță, obiectul contestației în anulare l-a constituit decizia nr. 231 din 25 februarie 2009 a Tribunalului Suceava, care are caracter irevocabil, conform dispozițiilor art. 377 al. 2 pct. 4 Cod procedură civilă, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs, față de prevederile art. 299 al. 1 Cod procedură civilă.
Ca urmare, prezentul recurs privind soluția de respingere a contestației în anulare este inadmisibil și în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă va fi respins ca atare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat contestatoarea împotriva soluției de respingere a excepției de neconstituționalitate.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de contestatoarea, domiciliată în municipiul V D,- A, județul S, împotriva deciziei nr. 73 din 6 august 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava - secția comercială, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr- privind contestația în anulare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/10.12.2009.
jud.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Nastasi Dorina, Turculeț Ana
