Pretentii contencios administrativ si fiscal. Decizia 1991/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - pretenții -
ROMANIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 1991
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Nastasi Dorina
JUDECĂTOR 3: Turculeț Ana
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul MFP- ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. B, împotriva sentinței nr. 556 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamant intimat, pârât intimat fiind Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului jud.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura este completă.
S- făcut referatul cauzei, după care instanța constatând recursul în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă conform art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și Contencios Administrativ și Fiscal a Tribunalului Botoșani la data de 19.03.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâții Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B și Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice pentru a se dispune, prin hotărâre judecătorească, recunoașterea de către instanța română a aplicabilității dispozițiilor art. 28 din Tratatul Comunității și restituirea sumei de 8.137 lei (ca diferență dintre suma de 11.152 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, achitată cu chitanța, nr. -/08.05.2007și suma de 3.015 lei primită cu Decizia de restituire nr. 41968/22.10.2008, reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare pentru autoturism), plătită pentru autoturismul marca Volkswagen LT 28 cumpărat din spațiul european, sumă actualizată cu indicele de inflație și restituirea sumei de 3.984 lei, ca diferență dintre suma de 5.972 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, achitată cu chitanța seria -, nr. - și suma de 1.988 lei primită cu Decizia de restituire nr. 41940/22.10.2008, reprezentând diferența dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare pentru autoturismul marca Audi, sume actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În fapt, reclamantul arătă că a cumpărat din spațiul european două autoturisme pentru care a fost obligat să plătească taxelle de primă înmatriculare anterior menționată.
Apreciază reclamantul că taxele percepute de autoritățile române nu sunt în acord cu dispozițiile art. 28 din
În susținerea acțiunii reclamantul a depus la dosar înscrisuri.
Pârâtul Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B, legal citat, depus întâmpinare la dosar prin care invocă pe cale de excepție lipsa calității procesuale pasive, iar pe fondul cauzei solicită respingerea acțiunii.
Prin sentința nr.556 din 7 mai 2009 Tribunalul Botoșania respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor prin Instituția Prefectului Județului B, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu STATUL ROMÂN - prin.P și a obligat pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamantului contravaloarea diferențelor nerestituite a taxelor de primă înmatriculare în sumă de 8.137 lei (diferența dintre suma de 11.152 lei achitată cu chitanța seria - 2A, nr. -/08.05.2007) și în sumă de 3.984 lei (diferența dintre suma de 5.972 lei achitată cu chitanța seria - 3A nr. -/04.02.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea sentinței s-au reținut următoarele:
Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B s-a reținut că, calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între cel chemat în judecată în calitate de pârât și cel obligat în raportul juridic de drept material dedus judecății.
de înmatriculare achitate de reclamant, sunt taxe care se constituie venituri la bugetul de stat și se varsă în contul instituțiilor finanțelor publice, dovada achitării taxei fiind unul din înscrisurile necesare înscrierii autovehiculului în circulație. Serviciul Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor nu este parte în raportul juridic de drept material fiscal stabilit între cel ce achită taxa și cel ce o încasează astfel că nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în restituire.
Prin urmare s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Serviciului Public Comunitar - Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor B și s- respins acțiunea reclamantului față de acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că potrivit art. 148 aliniat 2 din Constituție, ca urmare a aderării României la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Prin această dispoziție constituțională s-a recunoscut de către statul român principiul priorității dreptului comunitar și cel al efectului direct al acestuia în dreptul intern, fapt ce presupune obligația României de a respecta caracterul obligatoriu al tuturor izvoarelor dreptului comunitar.
În categoria acestora, un rol important îl deține jurisprudența Curții de la Strasbourg care a instituit o serie de principii generale de drept - cu aceeași valoare juridică ca și dispozițiile tratatelor constitutive.
Instanța constată că jurisprudența a clarificat problema existenței unei proceduri legislative, administrative sau judiciare care ar putea afecta aplicabilitatea dreptului comunitar, stabilind în Cazul II 106/77 că: "orice prevedere din sistemul legislativ național și orice practică legislativă administrativă sau judiciară care ar putea afecta negativ aplicabilitatea dreptului comunitar, prin împiedicarea instanțelor naționale competente să aplice dreptul comunitar să-și exercite dreptul de a întreprinde acțiunile necesare ca, în momentul intrării în vigoare a prevederii comunitare, să anuleze prevederile legislative naționale care ar putea împiedica aplicabilitatea deplină și efectele regulilor comunitare, sunt incompatibile cu cerințele care constituie însăși esența dreptului comunitar."
Față de aceste concluzii formulate de, instanța a apreciat că, în speța de față, nerespectarea procedurii prealabile prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004 este de natură a împiedica exercițiul dreptului la acțiune - întemeiat pe o normă de drept comunitar pretins încălcată - motiv pentru care instanța a constatat inaplicabile aceste dispoziții din legislația internă, dispoziții care sunt de natură a înlătura posibilitatea instanței de a da eficiență dreptului comunitar.
Pentru a proceda astfel instanța a avut în vedere și concepția care a statuat asupra faptului că "instrumentele juridice necesare aplicării dreptului comunitar trebuie aplicate de judecătorul național, chiar și atunci când dreptul național nu le prevede."
În ce privește procedura prejudicială reglementată de art. 234 din, instanța a constatat că dispozițiile tratatelor și cele ale Convenției d l Bruxelles, precum și hotărârile deja emise de către C, nu pot, prin ele însele, să facă obiectul unei cereri de interpretare.
Prin urmare, constatând că norma de drept comunitar aplicabilă în speță este cuprinsă în, fiind suficient de precisă și incondițională pentru a produce un efect direct, instanța a apreciat că nu este cazul declanșării unei astfel de proceduri.
Față de încadrarea juridică a acțiunii, instanța a constatat următoarele:
Potrivit disp. art. 1 aliniat 1 din Legea nr. 554/2004, instanța a constatat că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termen legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
În ce privește competența Tribunalului Botoșani de a soluționa prezentul litigiu, s-a apreciat că în speță sunt aplicabile disp. art. 10 aliniat 1 din Legea nr. 554/2004 care conferă tribunalelor administrativ-fiscale competența de a soluționa litigiile care privesc taxele și impozitele de până la 500.000 lei - având în vedere că obiectul litigiului îl constituie o taxă care este pretinsă în baza Codului d e Procedură Fiscală și care este virată la bugetul de stat - fapt care rezultă explicit din chitanța depusă la dosarul cauzei.
Față de dreptul pretins de reclamantă, instanța a constatat că odată cu aderarea țării noastre la Comunitatea Europeană, România - ca și orice alt stat membru - are obligația de a respecta o dispoziție de drept comunitar direct aplicabilă, iar atunci când are loc o violare a acesteia - are obligația de a repara daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretinsă încălcată este cea prevăzute de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statelor membre, conținând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit acestei dispoziții din, sunt interzise în statele membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de Justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială a comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate" (Hotărârea nr. 8/74 ). Curtea a arătat prin aceeași hotărâre că: "pentru ca o măsură a statului membru să poată intra în câmpul de aplicare a acestei definiții nu este necesar nici ca aceasta să producă un efect restrictiv asupra importurilor, ci este suficient doar ca măsura să afecteze, de o anumită manieră, cursul importurilor".
Având în vedere cele anterior menționate, instanța a constatat că prin instituirea taxei de primă înmatriculare este evident că Statul Român a afectat, într-o anumită manieră, cursul importurilor de autoturisme din spațiul european, aducând atingere unuia dintre dezideratele majore ale Comunității Europene înscrise în art. 14 din - respectiv acela de realizare a unei "piețe comune", a unui spațiu fără frontiere interioare, în care este asigurată libera circulație a mărfurilor.
Ori, potrivit art. 10 din Tratat, autoritățile statale (inclusiv jurisdicțiile) au obligația de a lua toate măsurile destinate asigurării executării dreptului comunitar, iar atunci când textul național este redactat într-o asemenea manieră încât să nu pară posibilă interpretarea conformă cu dreptul comunitar, judecătorul național este nevoit să îndepărteze textul intern, dând întâietate normei de drept comunitar, fără a fi necesară abrogarea sau modificarea prealabilă a normei interne.
În același sens, Curtea Europeană de Justiție a decis, în repetate rânduri, că judecătorul național are obligația - în calitatea sa de judecător comunitar - de a face tot ce este necesar pentru eliminarea dispozițiilor naționale care se opun eficacității depline a normelor comunitare, precum și obligația de a aplica principiul, inerent în sistemul Tratatului, după care statele membre sunt obligate să repare pagubele cauzate particularilor prin încălcările imputabile ale dreptului comunitar.
Totodată, Curtea a decis că judecătorul național este competent să judece toate litigiile care privesc aplicarea dreptului comunitar, fapt care decurge din efectul aplicării directe și a priorității dreptului comunitar și care implică o dublă consecință, respectiv: particularii pot să-și valorifice în fața judecătorilor naționali drepturile recunoscute prin norme comunitare pretins încălcate, iar instanțele naționale au obligația de a asigura respectul lor.
Mai mult, și în sistemul de drept românesc, legea fundamentală prin art. 148 aliniat 2 din Constituție statuează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar conform aliniatului 4 al aceluiași articol, autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestei obligații.
În ceea ce privește repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin violarea obligației ce incumbă Statului Român potrivit art. 28 din, instanța a observat că această problemă a fost elucidată de Curtea Europeană de Justiție care s-a pronunțat deja printr-o hotărâre emisă la data de 5.03.1996 în dosarele du pecheur și III, arătând că: "principiul responsabilității statelor membre se aplică tuturor ipotezelor de violare a dreptului comunitar, mai ales în cazul în care respectiva violare este rezultatul unei legi".
În consecință, instanța a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie reclamantului contravaloarea diferențelor nerestituite a taxelor de primă înmatriculare în sumă de 8.137 lei (diferența dintre suma de 11.152 lei achitată cu chitanța seria - 2A, nr. -/08.05.2007) și în sumă de 3.984 lei (diferența dintre suma de 5.972 lei achitată cu chitanța seria - 3A nr. -/04.02.2008, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere și faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de Ministerul Finanțelor Publice - Trezoreria Municipiului B, fiind virată la bugetul de stat - ca orice altă taxă sau impozit.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs - ANAF B - Direcția Generală a Finanțelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Pe cale de excepție a invocat lipsa calității procesuale pasive a MEF întrucât această taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost achitată la organul teritorial, în conformitate cu prevederile Codului d e procedură fiscală referitoare la competența teritorială.
Pe fond, pârâta a arătat în esență că taxa specială de primă înmatriculare a fost stabilită și încasată în conformitate cu prevederile legale în vigoare, respectiv art. 2141și art. 2142din codul fiscal care stabilesc că taxele speciale se plătesc cu ocazia primei înmatriculări în România.
Cum aceste norme stabilite de Codul fiscal sunt obligatorii și conforme cu normele relevante din dreptul comunitar și anume art. (3) al. (3) din Directiva 92/12 a Consiliului Comunității Europene din 25.02.1992 privind regimul general al produselor supuse accizelor și privind deținerea, circulația și monitorizarea acestor produse, recurenta apreciază că legal a stabilit în sarcina reclamantei taxa specială de primă înmatriculare.
A mai arătat recurenta că un alt considerent ce a stat la baza stabilirii taxei speciale de primă înmatriculare a fost cel legat de protecția mediului, preocupare ce face parte din obiectivele fundamentale ale Comunității Europene.
Recurenta a mai precizat că de la 1 iulie 2008 a intrat în vigoare OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, care prevede o nouă formulă de calcul taxei, art. 11 al ordonanței conținând prevederi privind restituirea taxei auto.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este neîntemeiat.
În ce privește calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, aceasta este justificată, în speță, trezoreria doar încasând o sumă ce a fost plătită cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ca orice altă taxă sau impozit ce se virează la bugetul de stat, neputând fi atrasă răspunderea directă a acesteia pentru restituirea unei taxe încasate în baza legii române.
Pe fondul cauzei, tribunalul în mod corect a reținut că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Odată cu aderarea României la Comunitatea Europeană - ca și orice alt stat membru - are obligația să respecte dispozițiile de drept comunitar direct aplicabile, iar atunci când are loc o violare a acesteia, are obligația să repare daunele cauzate persoanelor particulare.
În speță, norma de drept comunitar pretins încălcată este cea prevăzută de art. 28 din - dispoziție direct aplicabilă în fiecare stat membru, ceea ce presupune că aceasta se adresează nu numai statelor membre ci și subiectelor de drept intern ale statele membre, continuând drepturi și obligații individuale, fără să mai necesite adoptarea unui act normativ de transpunere a acesteia în dreptul intern.
Potrivit dispozițiilor art. 28 din, sunt interzise în state membre orice restricții cantitative la import, precum și toate măsurile cu caracter echivalent, noțiuni care au fost interpretate de către Curtea Europeană de justiție într-o manieră foarte cuprinzătoare ca fiind "orice reglementare comercială a statelor membre susceptibilă de împiedicarea directă sau indirectă, actuală sau potențială comerțului intracomunitar, chiar dacă s-a dovedit că autorii ei nu au fost animați de vreo intenție discriminatorie sau protecționistă și chiar dacă se aplică fără distincție și produselor naționale și celor importate.
În mod corect prima instanță a reținut că acțiunea promovată de reclamant este fondată și a dispus ca Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice să restituie acestuia contravaloarea taxei de primă înmatriculare
Nu sunt întemeiate nici susținerile întemeiate pe dispozițiile OUG nr.50/2008 întrucât potrivit art.1 din Codul civil și art.15 din Constituția României, legea nu poate retroactiva, dispunând numai pentru viitor. În plus, noile dispoziții ale OUG nr.50/2008 nu prezintă relevanță în condițiile în care la data încasării, taxa era nelegală.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
Așa fiind, și cum nici motive de ordine publică nu au fost reținute, instanța, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul MFP- ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice B - Administrația Finanțelor Publice Municipală B, cu sediul în mun. B, nr. 5, jud. B, împotriva sentinței nr. 556 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția comercială, contencios administrativ și fiscal în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamant intimat, pârât intimat fiind Serviciul Public Comunitar-Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor - prin Instituția Prefectului jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 noiembrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2ex/04.12.2009
jud.fond.
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Nastasi Dorina, Turculeț Ana
