Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2028/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2028
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
COMPLETUL DIN:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR
-- - -JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
- - - -JUDECĂTOR 3: Sanda Lungu
GREFIER -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D, împotriva sentinței numărul 1397 din data de 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul făcut în ședința publică au răspuns consilier juridic pentru recurentul reclamant Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D, consilier juridic pentru intimatul intervenient Ministerul Economiei și Finanțelor, lipsind intimații pârâți Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Constatând cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii;
Consilier juridic pentru recurentul reclamant Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, conform motivelor de recurs expuse pe larg.
Consilier juridic pentru intimatul intervenient Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită admiterea recursului modificarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr. 1397 din data de 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, s-a respins acțiunea reclamantului Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Orașului și Primarul Orașului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că reclamanta a solicitat instanței anularea HCL nr. 102/07.11.2007, emisă de Consiliul Local, cât și constatarea dreptului de proprietate publică al Statului și de administrare de către D asupra imobilului-sediu Sector Poliție de Frontieră și a terenului pe care este amplasat în suprafață de 3.4422, situat în.
Prin precizarea acțiunii (pagina 14), reclamanta a chemat în judecată și MEF pentru opozabilitatea hotărârii ce se va pronunța, față de această parte, în calitate de reprezentant al statului, dobândind calitatea de intervenient în interes propriu, conform art.58
Referitor la primul capăt de cerere prima instanță a constatat că reclamanta nici nu a făcut dovada că a avut în administrare suprafața de 31602(locuințe de serviciu) așa cum se face dovada prin decizia nr. 280/1970 pentru 24002, cu toate că prin HCL 102/2007 i se certifică faptul că deține 21042(blocuri de locuință), în acest sens intimata făcând precizarea (întâmpinare, pagina 15) că prin decizia nr. 91/08.05.1968 reclamanta a avut în administrare 31602, dar această suprafață a fost diminuată cu 10562(revendicată și dată în proprietatea lui ), situație față de care s-a apreciat că HCL 102/2007 este legală.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, tribunalul a reținut că este în contradictoriu cu prev. art.7, 11 și 12 din Legea 213/1998 - privind proprietatea publică, în sensul că reclamanta nu are calitatea prevăzută de lege, chiar dacă a solicitat, introducerea în cauză a MEF (reprezentantul statului), ca intervenient în interes propriu.
Astfel reclamanta, conform art.12 al.4 din Legea 213/1998, cu privire la dreptul de administrare stă în nume propriu, însă referitor la constatarea dreptului de proprietate publică, acesta nu a indicat titularul dreptului de proprietate, chiar dacă a cerut să se judece și cu MEF (Statul), iar calea legală pentru soluționarea acestui fel de litigiu nu o reprezintă un proces în contencios administrativ, atâta timp cât reclamanta, prin organul ierarhic superior, nu a făcut demersuri în sensul emiterii a unei hotărâri de guvern sau a unei hotărâri de consiliu local, cu privire la clarificarea situației juridice diferențeloe de teren solicitate.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta D, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că prin hotărârea a cărei anulare se solicită, se certifică că deține pe raza localității 2104 mp teren pentru imobilul bloc de locuințe cu 6 apartamente, situat în strada - nr.93, mai puțin cu 1056 mp față de decizia nr.91/08.05.1968 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular Provizoriu al Județului D și tot prin această hotărâre se certifică și deținerea suprafeței de 2400 mp pentru imobilul sediu Sector Poliție de Frontieră, mai puțin cu 1022 mp față de măsurătorile cadastrale.
A mai arătat că potrivit Deciziei nr.91/08.05.1968, suprafața de 3160 mp a fost scoasă din circuitul agricol și transmisă în administrarea în vederea construirii unui bloc de locuințe, iar suprafața de 2400 mp, pe care este situat sediul Poliției de Frontieră corespunde cu cea înscrisă în Decizia nr.280/17.08.1970, cu vecinătățile respective.
A precizat recurentul că instanța de fond a perceput în mod greșit situația de fapt prezentată, confundând suprafețele rezultate în urma măsurătorilor cadastrale cu cele rezultate în minus la imobilul bloc de locuințe.
De asemenea, tribunalul nu a făcut referiri la lipsa avizului de legalitate al Prefectului și al neînregistrării și datării hotărârii și apreciază hotărârea legală, în condițiile în care nu este motivată, în sensul că nu sunt precizate înscrisurile din care rezultă suprafețele de teren respective și nici vecinătățile- pentru a se cunoaște noua delimitare a terenurilor.
Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, recurentul a susținut că soluționarea este de competența instanței de contencios administrativ, întrucât s-a invocat ca temei dispozițiile art.23 din legea 213/1998, privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, precum și prevederile art.25, 26 și 27 din Ordinul MAI nr.634/13.10.2006, dispozițiile HG 1705/2006, privind aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
A invocat recurentul că tribunalul nu s-a pronunțat asupra efectelor uzucapiunii de 30 de ani prevăzută de art.1890 Cod civil, cu privire la suprafața rezultată în plus, teren care nu se încadrează în categoria bunurilor prevăzute la pct.III din anexa la Legea 213/1998, iar instanța de recurs trebuie să se pronunțe și asupra motivului reținut la respingerea acestui capăt de cerere, referitor la lipsa precizării titlului cu care "s-a certificat" deținerea suprafețelor de teren.
Intimata reclamantă a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că reclamantul nu face dovada că pentru suprafața de 3160 mp deține acte de administrare, iar acesta, mai mult, recunoaște că la vecinătatea de nord există o proprietate privată pe de o parte, iar pe de altă parte confundă suprafața de 2400 mp (sediul instituției) cu suprafața de 2104 mp (locuințe), ajungând la o concluzie eronată în ceea ce privește diferența de teren neacordată.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a susținut că încalcă dispozițiile art.7, 11 și 12 din Legea 213/1998, în sensul că reclamantul nu are calitatea prevăzută de lege, chiar dacă a cerut introducerea în cauză a MEF, ca intervenient în nume propriu.
Analizând sentința, sub aspectul motivelor invocate precum și în raport dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea apreciază recursul fondat, însă pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă vizează nelegalitatea hotărârii nr.102/07.11.2007, adoptată de Consiliul Local, precum și constatarea de către instanță a dreptului de proprietate publică a statului și de administrare al reclamantului D asupra terenului în suprafață de 3422 mp situat în localitatea, strada - nr.8, Județul
Prin hotărârea a cărei anulare se solicită, Consiliul Local a certificat că reclamantul- Poliția de Frontieră, deține pe raza acestei localități două suprafețe de teren, respectiv 2104 mp în tarlaua 44, parcela 577 (unde este amplasat blocul de locuințe din strada - nr.93) și 2400 mp situată în Tarlaua 123, parcela 1657 (unde este amplasat sediul poliției - strada - nr.8).
În acest sens, consiliul local a avut în vedere adresa nr.-/18.06.2007, prin care reclamanta a cerut emiterea unei hotărâri de clarificare a terenului pe care îl deține în mod legal.
Dispozițiile art.36 al.2 din Legea 215/2001- privind administrația publică locală, reglementează atribuțiile consiliului local, între care și cea prevăzută la lit."c" privitoare la administrarea domeniului public și privat al comunei, orașului sau municipiului.
Alineatul 5,lit."a"și "b"-ale aceluiași articol-,prevăd că " în exercitarea atribuțiilor prev. la alin.2,lit"c",consiliul local hotărăște darea în administrare, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate publică a comunei, orașului sau municipiului, după caz, precum și a serviciilor publice de interes local, în condițiile legii", respectiv hotărăște " vânzarea, concesionarea sau închirierea bunurilor proprietate privată a comunei, orașului sau municipiului, în condițiile legii".
Din interpretarea dispozițiilor mai sus arătate, rezultă că autoritatea locală, respectiv consiliul local nu are ca atribuție certificarea(atestarea)- pentru persoana fizică sau juridică -a unui drept pe care îl are asupra bunurilor din patrimoniul public al statului, cum este cazul bunurilor în speță, ci poate numai să hotărască asupra bunurilor aflate în proprietatea publică sau privată a unității administrativ teritoriale respective.
Acest aspect, precum și faptul că prin actul atacat nu se precizează care este natura juridică a dreptului pe care reclamantul îl are asupra terenurilor,atrag nelegalitatea hotărârii adoptate de pârât.
Nu poate fi primită însă susținerea recurentului că ar fi dobândit un drept asupra terenurilor prin uzucapiune,deoarece bunurile proprietate de stat sunt inalienabile, imprescriptibile și isesizabile.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, privind constatarea de către instanță a dreptului de proprietate publică a statului și de administrare pe care Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D îl are asupra terenului în suprafață de 3422 mp, se apreciază că soluționarea acestuia se face potrivit procedurilor instituite de Legea 213/1998, cu modificările ulterioare.
După parcurgerea procedurilor reglementate de această lege, în situația în care reclamantul s-ar considera prejudiciat prin actele autorităților, va putea formula acțiune la instanța de contencios administrativ în vederea cenzurării acestora.
Cum în speță o astfel procedură nu a fost parcursă de reclamant, rezultă că cererea sa -sub acest aspect- este inadmisibilă.
Față de cele expuse, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, va fi modificată sentința atacată, în sensul că va fi admisă în parte acțiunea reclamantului, se va anula hotărârea nr.102/2007 adoptată de Consiliul local și se va respinge celălalt capăt de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră D, împotriva sentinței numărul 1397 din data de 05 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Modifică sentința, în sensul că admite în parte acțiunea.
Anulează Hotărârea nr. 102/2007 adoptată de către Consiliul Local. Respinge celălalt capăt de cerere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 09 Octombrie 2008
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.jud.
LF/ 3 ex/05.11.2008
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Sanda Lungu
