Anulare act administrativ fiscal. Decizia 208/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 208/CA
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
S-a luat spre examinare recursurile introduse de reclamantul și pârâtele
Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V, împotriva sentinței nr. 291/CA/17.11.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ restituire taxă de primă înmatriculare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta - intimata Administrația Finanțelor Publice V, lipsă fiind recurenții - intimați și Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la al doilea termen de judecată, s-a făcut dovada achitării taxei de timbru, cu chitanța seria - nr. - și timbru judiciar, atașate la dosar.
Prin serviciul registratură al instanței, recurentul a depus concluzii scrise iar Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V au depus precizări.
Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, nemaifiind alte cereri de formulat, acordă cuvântul reprezentantei recurentei - intimate Administrația Finanțelor Publice V, în susținerea concluziilor.
Consilier juridic, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și respingerea recursului reclamantului, pentru motivele expuse în scris, pe care le dezvoltă oral.
Constatând dezbaterile încheiate, după deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civilă nr. 291/CA/ din 17 noiembrie 2008, Tribunalul Vaslui, respingând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei V, a admis acțiunea formulată de în contradictoriu cu Direcția Generală a Finanțelor Publice V și Administrația Finanțelor Publice V, pe care le-a obligat să plătească petentului diferența de taxă de înmatriculare achitată, în sumă de 9774,83 lei, și taxa de poluare prevăzută de nr.OUG 50/2008 cu dobânda legală, până la data plății efective.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a achitat suma de 9.774,83 lei, în contul trezoreriei, că această sumă a fost virată la bugetul de stat și că ambele pârâte au a răspunde pentru nesoluționarea cererii de restituire, atâta timp cât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, contravine prevederilor art. 90 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, dreptul la restituire fiind prevăzut de nr.OUG 50/2008, considerându-se fără relevanță faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată mai înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul și cele două pârâte.
Reclamantul critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit s-a făcut aplicarea nr.OUG 50/2008, obligația de restituire fiind una integrală, ca urmare a încălcării dreptului comunitar.
Pârâta V critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității sale procesuale pasive și că obligarea sa la plata dobânzilor este lipsită de suport legal, același motiv fiind invocat și de către pârâta
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarele:
Este necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ -fiscal, în sensul dat acestui termen de art. 41 din Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr. 418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică), și că reclamantul nu a înțeles să urmeze procedura prevăzută de nr.OUG 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită de organul fiscal care a asigurat încasarea taxei, îndreptățește pe contribuabil să solicite restituirea sumei achitate, în temeiul dispozițiilor art. 117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără parcurgerea vreunei alte proceduri administrative, atâta timp cât însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin nr.OUG 50/2008, a art. 2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate.
În atare condiții, fiind dovedită încălcarea prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, instanța națională era obligată să elimine aplicarea normei din legislația națională, prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar, și să dea eficiență dreptului contribuabilului de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, drept reprezentând, în practica Curții Europene de Justiție, o consecință și o completare adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dreptului comunitar, considerente pentru care, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul reclamantului urmează a fi admis, în sensul modificării în parte a hotărârii atacate, iar în fond a admiterii acțiunii așa cum a fost ea formulată.
În ceea ce privește recursul promovat de pârâta V, Curtea reține că este necontestat faptul că aceasta nu a fost implicată în operațiunea de încasare a taxei specială și de soluționare a cererii de restituire, că ea nu administrează din punct de vedere fiscal pe reclamant și că, în atare condiții, nu are a răspunde de actele și faptele structurii fiscale teritoriale aflată în subordinea sa, lipsa raportului juridic dintre această structură administrativă județeană și contribuabil având ca efect lipsa legitimării procesuale pasive a pârâtei, considerente pentru care și acest recurs va fi admis, urmând ca, în fond, să se respingă acțiunea intentată V pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia.
Cât privește recursul pârâtei V, acesta se vădește a fi nefondat, atâta timp cât art. 124 Cod procedură fiscală stabilește că, pentru sumele de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 al. 2 din nr.OG 92/2003, considerente pentru care recursul pârâtei urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul introdus de reclamantul și V împotriva sentinței nr. 291/CA/17.11.2008 a Tribunalului Vaslui sentință pe care o modifică în parte.
În fond, obligă pe pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului V să restituie reclamantului suma de 9774,83 lei, încasată cu titlu de taxă specială pentru autovehicule și să plătească dobânda prevăzută de Codul d e procedură fiscală, plus suma de 24,45 lei cheltuieli de judecată.
Respinge acțiunea introdusă de reclamant împotriva pârâtei Direcția Finanțelor Publice a Județului V, pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Respinge recursul introdus de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - -
-
Grefier
-
Red.
Tehnored.
2 ex.
27.04.2009
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
