Anulare act administrativ . Decizia 211/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 211/CA
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I împotriva sentinței civile nr. 930/ din 21.10.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă avocat pentru intimatul, lipsă fiind recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I - Administrația Finanțelor Publice a Județului I și Statul Român - prin erul Finanțelor Publice.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată.
Prin serviciul registratură al instanței, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iad epus precizări, duplicatul acestora fiind înmânat reprezentantului intimatului, care nu solicită termen pentru luare la cunoștință.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la concluzii.
Avocat pentru intimatul, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Instanța, constatând închise dezbaterile, rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față.
Prin sentința civilă nr. 930/21.10.2008 a Tribunalului Iașis -a hotărât:
Respinge cererea formulată de reclamantul,cu. în I,b-dul - cel M și,nr.4, -uliver,. C, ET.7,.30, județul I,în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. I,cu sediul în I,str. -,nr.26, județul I și Statul Român,prin erul Economiei și Finanțelor,cu sediul în B,-,sector 5,ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Admite în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul Administrația Finanțelor Publice a mun. I,cu sediul în I,str. -, nr.26,județul lași.
Anulează actele administrative nr.38786/19.03.2008 și nr.45054/8.04.2008 emise de a municipiul l ași.
Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 6290,03 lei,reprezentând taxă de primă înmatriculare pentru autoturisme,și a dobânzii legale aferente debitului menționat anterior,calculate de la data achitării taxei și până la restituirea acesteia.
Respinge cererea reclamantului de anulare a chitanței seria - nr.-/14.03.2008 emisă de a mun.
Obligă pârâtul să plătească reclamantului suma de 1039,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pepârâtul ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE I,solicitând anularea actelor administrative fiscale emise de pârât, constând în chitanța seria - nr. -/ 14.03.2008 și adresele nr. 38786/ 19.03.2008 și nr. 45054/ 8.04.2008, precum și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 6290, 03 lei încasată nelegal și la plata dobânzii legale calculate de la data încasării sumei până la data restituirii integrale și efective a acestuia.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că la data de 5.11. 2007, în baza facturii nr. 9384 emisă de,a achiziționat din Franța, stat membru al UE, un autoturism marca Citroen, an fabricație 2004, cu suma de 6.415 euro, pe care l-a adus în țară în vederea reînmatriculării în România,
La data de 14.03.2008, prin cererea nr. 37839, adresată I, a solicitat restituirea taxei speciale achitate ca fiind încasată în mod nelegal, iar I, prin adresa nr. 38786/19.03.2008 a respins această cerere.
Pentru respectarea procedurii prealabile prev. de Legea nr. nr. 554/ 2004 contenciosului administrativ, reclamantul a formulat plângere prin care a solicitat reexaminarea cererii de restituire a taxei de primă înmatriculare și restituirea acesteia.
Pârâtul, prin adresa nr. 45054/8.04.2008, a respins plângerea întrucât motivele invocate nu au temei legal.
Reclamantul consideră că atât chitanța de achitare a taxei de primă înmatriculare, cât și cele două emise de I, constituie acte administrative fiscale în sensul art. 41 din nr.OG 92/ 2003 privind Codul d e Procedură Fiscală care prevede că " actul administrativ fiscal este actul emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor și obligațiilor fiscale " astfel că sunt cenzurabile pe calea contenciosului administrativ întrucât constituie acte administrative în înțelesul art. 2 alin. 1 lit. c din nr. 554/2004.
Conform art. 2411- 2143din Codul Fiscal, înmatricularea autoturismului a fost condiționată de plata unei taxe speciale de primă înmatriculare în valoare de 6.290,03 lei conf.. seria - nr. - din 14.03.2008 către a mun. I, taxă considerată nelegală de reclamant.
Prin introducerea art. 2411-2141ca dispoziții a Codului Fiscal s-a instituit perceperea unei taxe de primă înmatriculare pentru autoturismele aduse în România, înmatriculate în alt stat membru al UE, în vederea reînmatriculării lor pe teritoriul țării noastre.
Prin aplicarea acestei taxe se introduce regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Reclamantul invocă încălcarea flagrantă și directă a art. 90 paragraful 1 din Tratatul de Instituire a, care prevede în mod imperativ și expres că,niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Cum România este stat membru al de la 1.01.2007, aceste prevederi precum și legislație europeană, trebuie să se aplice cu prioritate față de dreptul intern al României.
Obiectivul reglementărilor comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin 157/ 2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la, statul român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale dinainte de aderare.
De altfel, și jurisprudența Curții de Justiției Europeană a statuat prioritatea dreptului comunitar față de dreptul intern și obligativitatea instanțelor de judecată naționale de a aplica normele comunitare în mod direct dacă acestea contravin normelor interne (vz.. în cauză /Enel - 1964, în cauza Simmenthal - 1976, în cauza Weigel- 2004).
Reclamantul a mai arătat că statul român, în special Guvernul României, și-a încălcat obligația de a armoniza legislația din dreptul intern cu legislația aplicată în
Astfel, s-au încălcat anumite dispoziții constituționale, respectiv art. 148 al. 2 și 4 din Constituția României, potrivit cărora ca urmare a aderării României la. prevederile constitutive ale, precum și alte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, aducerea la îndeplinire a acestei obligații de armonizare fiind garantată de către Parlament, Președintele României, Guvern. precum și de autoritatea judecătorească.
Ca urmare a efectului direct al art. 90 par. 1 din Tratatul pentru ordinea internă a României, disp. art. 2411- 2143din Codul Fiscal, sunt reglementări contrare și nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față.
Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului în cuantum de 6290,03 lei, a fost încasată în contul bugetului statului cu încălcarea art. 90 par. 1 al Tratatului.
Pârâtul, prin reprezentant, a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii deoarece taxa se aplica tuturor autovehiculelor care nu au mai fost înmatriculate în România, fie românești, fie străine. Prin modificările aduse Codului fiscal de către Legea nr. 343/2006, s-a respectat principiul neretroactivității legii, întrucât aceste acte normative nu puteau dispune referitor la autovehiculele anterior înmatriculate în România. În acest caz, legislația arătată se aplică, iar taxa este percepută, pentru o primă înregistrare a autovehiculului în țară și pentru utilizarea pe teritoriul statului și nu pentru ca acesta tranzitează o frontieră.
Prin urmare, existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrată dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care s-a solicitat restituirea sumei reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, precizează că restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din nr.OG 92/2003 privind Codul d e procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Ori, restituirea solicitată nu poate fi încadrată în nici una din situațiile stabilite de art. 117 lit. a - din actul normativ menționat, sumele fiind plătite în temeiul unui text prevăzut de lege ( similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc).
Cu privire la acordarea dobânzilor, pârâtul arată că, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile stabilite pentru restituirea sumelor, dispozițiile legale privind acordarea dobânzilor nu își găsesc aplicabilitatea în speță.
S-a mai menționat că, în conformitate cu prev. art. 11 din nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007- 30 iunie 2008, cu titlu de taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a respectivei ordonanțe de urgență.
Prin urmare, reclamantul se poate adresa autorității fiscale competente în vederea restituirii diferenței de taxă indicate anterior pentru ce se va realiza pe baza procedurii stabilite de normele metodologice de aplicare a actului normativ invocat.
La termenul de judecată din 6.06.2008, reclamantul, prin reprezentant, a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârâți aaj ud. I și a Statului Român, prin MEF, cerere admisă de instanță pentru motivele indicate în încheierea pronunțată la acea dată.
De asemenea, instanța, în raport de prev. art. 3 alin. 1 și art. 6 alin. 3 din HG nr. 686/ 2008 invocat, din oficiu, la termenul de judecată din 10.10.2008, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților a jud. I și Statul Român, prin
Procedând la soluționarea cu prioritate a excepției de procedură peremptorie invocată, potrivit prev. art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că aceasta este întemeiată deoarece, potrivit art. 3 al. 1 și art. 6 al. 3 din nr.HG 686/ 2008, competent să restituie diferența de taxă plătită, este în cazul persoanelor fizice, organul fiscal în a cărui rază teritorială persoana fizică își are domiciliul fiscal, ce urmează a fi stabilit conform regulilor prev. de art. 31 Codul d e procedură fiscală.
Reținând că, în cazul persoanelor fizice, organul fiscal competent a restitui diferența de taxă prev. de art. 11 din nr.OUG 50/ 2008 îl constituie administrația finanțelor publice în a cărei rază teritorială se află domiciliul fiscal al solicitantului, instanța urmează a respinge cererea formulată de reclamant, în contradictoriu cu pârâții a jud. I și Statul Român, prin MEF. ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește procedura prealabilă obligatorie de urmat pentru restituirea sumelor reprezentând diferențe de taxe plătite, prev. de art. 6 alin. 3 din HG. nr. 686/ 2008, instanța apreciază că reclamantul a făcut dovada parcurgerii acestei proceduri.
Astfel, potrivit disp. art. 6 alin. 17 din nr.HG 686/ 2008, pentru cererile de restituire depuse la organele fiscale înainte de data intrării în vigoare a prev. nr.OG 50/ 2008, s-a stabilit curgerea termenului legal de soluționare începând cu data de 1.07.2008, legiuitorul urmărind ca toate cererile având acest obiect să primească soluții în conformitate cu reglementările cuprinse în noul act normativ, indiferent de momentul formulării lor ( înainte sau după intrarea în vigoare a nr.OUG 50/ 2008 ).
Deși organul fiscal a respins cererea reclamantului de restituire a taxei de primă înmatriculare, prin actele administrative fiscale nr. 38786/ 19.03.2008 și nr. 45054/ 8.04.2008, instanța apreciază că, potrivit prev. art. 6 al. 17 din nr.HG 686/ 2008, pentru cererile depuse anterior intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, s-a stabilit curgerea unui nou termen legal de soluționare cu începere de la 1.07.2008, motiv pentru care se impune ca organul fiscal să soluționeze cererea reclamantului menționată anterior în concordanță cu noile prevederi legale cuprinse în nr.OUG 50/2008.
Întrucât din precizările scrise depuse la dosar de reprezentantul I, - I, la termenul de judecată din 10.10.2008, rezultă că nu s-a procedat în sensul indicat mai sus, dându-se o interpretare diferită art. 6 alin. 17 din nr.HG 686/ 2008, instanța asimilează acest răspuns refuzului de soluționare a cererii reclamantului, constatând îndeplinită de către acesta din urmă procedura prealabilă obligatorie instituită de nr.OUG 50/ 2008.
În ceea ce privește fondul cererii, instanța, analizând actele și lucrările dosarului, apreciază că acțiunea este întemeiată pentru motivele ce urmează a fi prezentate. Prin factura fiscală nr. 9384/ 5.11.2007, reclamantul a făcut dovada achiziționării autoturismului marca Citroen cu nr. de identificare seria - -, înmatriculat în Franța, la data de 27. 09.2004, sub nr. 870- KJ-60 ( filele 10,11 dosar ).
Acest autovehicul a fost înmatriculat în România, la data de 18.03.2008, sub nr.-, în acest scop reclamantul plătind taxa de primă înmatriculare în sumă de 6290,03 lei potrivit chitanțelor seria - nr. -/ 14.03.2008 ( fila 7 dosar ).
Astfel, taxă de primă înmatriculare achitată de reclamant, a fost instituită prin disp. art. 2141-2143Cod procedură fiscală, reglementări abrogate prin adoptarea nr.OUG 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Guvernul a motivat necesitatea adoptării pe calea ordonanței de urgență a instituirii taxei pe poluare pentru autovehicule și implicit abrogarea dispozițiilor din Codul d e procedură fiscală prin care s-a instituit taxa specială pentru autoturisme și autovehicule prin aceea că trebuie sa se țină cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile inclusiv jurisprudenței Curți de Justiție a Comunităților Europene, și că se are în vedere faptul că aceste masuri trebuie adoptate în regim de urgență, pentru evitarea oricăror consecințe juridice, negative ale situației actuale.
Potrivit disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, prevederile tratatelor constitutive ale au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, transpunându-se astfel în legislația internă principiul aplicării directe și al supremației dreptului comunitar.
Conform disp. art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, aplicabil prezentei spețe, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare, fiind interzise, astfel, taxele discriminatorii și protecționiste.
Aceste dispoziții au făcut obiectul unei largi jurisprudențe a Curții de Justiție a Comunității Europene, care a decis ca fiind esențial în stabilirea caracterului unei taxe ca fiind discriminatorie, aspectul că aceasta este determinată de traversarea graniței de către bunul supus taxei, dintr-o țară comunitară în alta.
La data plății de către reclamant a taxei speciale de înmatriculare, aceasta nu era perceputa pentru autoturismele deja înmatriculate In România, fiind perceputa numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară.
Rezultă din aceste dispoziții legale, că taxa specială de înmatriculare impusă autoturismului reclamantului, autoturism cumpărat dintr-un stat membru al Uniunii Europene și care era înmatriculat într-un stat comunitar, este determinată de traversarea graniței de către acesta dintr-o altă țară comunitară în România, astfel încât aceasta taxă impusă de autoritățile române este una discriminatorie, fiind interzisă de dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunității Europene.
Este unanim admis atât în literatura de specialitate, cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE, că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct disp. art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de TRATAT să fie deplin și efectiv protejate.
Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 paragraf 1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării, este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.
Cum România este stat membru al începând cu data de 1.01.2007, sunt activate disp. art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar, conform alin. 4 din același articol, jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
De asemenea, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor, ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia, cum sunt de exemplu, autoritățile fiscale.
Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar, înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precizate, dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.
Într-o astfel de situație, revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate, recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directa Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.
În ceea ce privește reglementările cuprinse în OUG nr. 50/2008, instanța reține că, potrivit disp. art. 11, taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007- 30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență.
Aceste norme au fost aprobate prin nr.HG 686/ 2008.
Instanța reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1.07. 2008, care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare.
În această situație, se aplică principiul conform căruia, când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar, este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare, și nu doar a unei părți din taxa respectivă.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prev. art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză.
Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( ( CJCE-, cazul nr. 68/79 I/ S contre re danois des impts accises, precum și cauza conexată nr. C- 290/5 și C- 333/05 și - paragr. 61-70 ).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1.07.2008, pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă, ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
De asemenea, restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la 1 iulie 2008 și taxa de poluare, ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată, pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
În consecință, instanța apreciază că reglementările cuprinse în art. 11 din G nr. 50/ 2008, referitoare la restituire doar a unei părți din taxa de primă înmatriculare achitată de reclamant, ca rezultat la diferenței dintre această din urmă taxă și taxa de poluare nou instituită, contravin principiului restituirii integrale a taxelor impuse cu încălcarea dreptului comunitar, în astfel de situații dându-se prioritate prevederilor tratatelor constitutive ale față de normele interne contrarii, făcându-se aplicabilitatea principiului aplicării directe și supremației dreptului comunitar, instituit prin art. 148 alin. 2 din Constituția României.
În acest sens, relevantă este Hotărârea Francovich (6/90) (Cehia ) prin care Curtea de Justiție aac onsacrat că statul este răspunzător pentru prejudiciul provocat particularilor în urma încălcării dreptului comunitar de către stat (state liiability).
În ceea ce privește cererea reclamantului de anulare chitanței seria - nr. -/ 14.03.2008 instanța o consideră neîntemeiată, chitanța respectivă neconstituind un act administrativ fiscal, ci un act constatator al efectuării unei plăți.
Însă adresele nr. 38786/ 19.03.2008 și nr. 45054/ 8.04.2008, emise de I, sunt apreciate de instanță ca reprezentând acte administrative fiscale întrucât materializează în cuprinsul lor manifestarea de voință a autorității fiscale de a respinge (refuza) cererea de restituire a taxei speciale plătită de reclamând invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care sunt în vigoare și produc efecte juridice.
Aceste acte întrunesc toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de disp. art. 2 alin. 1 lit. c precum și ale alin. 2 din 554/ 2004 contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.
Pe de altă parte, actul întrunește și trăsăturile actului administrativ fiscal în înțelesul dat acestei noțiuni de prev. art. 41 Cod procedură fiscală. Actul a fost emis de către organul fiscal competent în aplicarea legislației privind restituirea unei taxe speciale instituite de legea fiscală.
De altfel, însuși organul fiscal emitent a considerat această adresă ca reprezentând răspuns la plângerea prealabilă formulată de reclamant, acordându-i astfel caracter de act administrativ, în finalul lui precizând că, de la data comunicării acestora, curge termenul de 6 luni prev. de art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/ 2004, pentru introducerea unei cereri la instanța de contencios administrativ.
Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul I, anulând cele două adrese amintite mai sus respingând solicitarea de anulare a chitanței fiscale menționate, cu obligarea pârâtului la plata integrală a taxei de primă înmatriculare în sumă de 6290,03 lei achitată de reclamant, precum și a dobânzii legale aferente debitului principal conf. prev. art. 124 Cod procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta - Administrația Finanțelor Publice I, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că nu s-a ținut cont de faptul că, adresele nr. 38786 și 45054/2008 nu se constituie ca acte administrativ,iar în fond, până la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, nu a existat temei legal pentru restituirea taxei încasate în baza disp. art. 2141-2142din Codul fiscal și că, în conformitate cu prevederile celui dintâi act normativ invocat, reclamantul este îndreptățit a primi doar diferența dintre taxa specială achitată și taxa pe poluare pentru autovehicule, ca urmare a unei compensări legale, considerând inaplicabile disp. nr.OG 9/2000.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Eronat a considerat instanța de fond că adresele pârâtei-recurente I cu nr. 38786 și 45054/2008, ar reprezenta acte administrative fiscale, deși conform. nr. 418/08.06.2007 emis de pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, documentul de calcul al taxei speciale pentru autovehicule se constituie ca un înscris atipic, emis în regim de asistență contribuabili, astfel că îi sunt aplicabile regulile generale în materie de "cereri" adresate organului fiscal, iar nu celor asimilate actelor administrative fiscale, pentru a se putea emite o decizie în sensul prev. art. 205 și urm. Cod procedură fiscală.
Așadar, în condițiile în care atât stabilire a taxei de primă înmatriculare, cât și modul de calcul al acesteia, nu s-au efectuat de organul fiscal prin acte administrative fiscale, respectiv prin decizii de impunere care să se constituie ca titluri de creanță în înțelesul art. 41 din Codul d e procedură fiscală și art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ -, nici adresele sus-menționate nu pot fi asimilate unor decizii de stabilire a unor obligații fiscale, care să poată fi supuse cenzurii instanței de contencios administrativ în condițiile legii.
Mai mult, nr.HG 686/2008 impune prin prev. art. 8,9 și 10 obligația organului fiscal de a emite decizii în soluționarea cererilor de restituire, doar pentru cererile ce au ca obiect restituirea diferenței dintre taxa de primă înmatriculare și taxa de poluare și care au fost depuse înainte de intrarea în vigoare a nr.OUG 50/2008, fiindu-le aplicabile prev. art. 17 din aceasta din urmă ordonanță.
Se impune așadar admiterea pe acest considerent a recursului promovat de organul fiscal, cu modificarea în parte a sentinței civile nr. 172/CA/2008 a Tribunalului Iași, în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea adreselor I nr. 38786 și 45054/2008, acte prin care se materializează refuzul de restituire de organul fiscal a taxei de primă înmatriculare, fără a se constitui ca acte administrative fiscale în sensul codului d e procedură fiscală.
În ce privește fondul cauzei, Curtea constată ca fiind de necontestat faptul că, în temeiul art. 2141-2142din Codul fiscal, reclamantul a achitat taxa specială pentru autovehiculul achiziționat dintr-un stat membru al Comunității Europene, că această operațiune nu este acoperită de un act administrativ-fiscal, în sensul dat acestui termen de art. 41 Cod procedură fiscală (documentul prevăzut de nr. 418/2007 fiind emis în regim de asistență și nu în regim de putere publică), și că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută de nr.OUG 50/2008, după data intrării în vigoare a acestui act normativ.
Lipsa actului administrativ-fiscal, prin care obligația fiscală să fi fost stabilită în mod individual și determinat, de către organul fiscal care a asigurat încasarea taxei speciale, îndreptățește pe reclamant să solicite restituirea sumei achitate, în temeiul art. 117 lit. a) și d) din Codul d e procedură fiscală, fără să fie nevoit să mai parcurgă o altă procedură administrativă, având în vedere că însuși legiuitorul român, confruntat cu procedura de constatare a încălcării tratatului comunitar, inițiată de Comisia Europeană, a decis abrogarea, prin nr.OUG 50/2008, a prev. art. 2141-2143din Codul fiscal și restituirea sumelor încasate.
Fiind dovedită încălcarea prev. art. 90 din Tratatul Comunității Europene, era dreptul suveran al instanței naționale să elimine aplicarea normei din legislația națională prin care s-a instituit o impunere contrară dreptului comunitar și să oblige autoritățile statului să ramburseze taxele percepute, dreptul de a obține rambursarea integrală a sumelor percepute cu încălcarea dreptului comunitar, reprezentând, astfel cum a statuat în mod constant Curtea Europeană de Justiție, consecința și completarea adusă drepturilor conferite justițiabililor prin intermediul dispozițiilor comunitare.
Pentru aceste considerente Curtea va menține soluția instanței de fond privind restituirea, cu dobânzi legale, a taxei de primă înmatriculare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul introdus de Administrația Finanțelor Publice I împotriva sentinței nr.930/CA/21.10.2008 a Tribunalului Iași sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge cererea reclamantului de anulare a adreselor nr. 38786/19.03.2008 și nr.45054/8.04.2008 emise de
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - G - - -
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
08.05.2009
Tribunalul Iași:
-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
