Anulare act administrativ fiscal. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 212/CA
Ședința publică de la 13 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I împotriva sentinței civile nr. 1048/ din 26.11.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic pentru recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, lipsă fiind intimatul
HGProcedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă aspectele de mai sus cu privire la prezența părților și modul de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului, care este la al doilea termen de judecată și că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul de registratură, precizări formulate de intimat, cu duplicat pentru comunicare.
Se înmânează reprezentantei recurentei duplicatul precizărilor formulate de intimat.
Reprezentanta recurentei depune precizările referitoare la calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, prevăzut de art. 4 alin.1 din nr. 414/08.06.2007.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul reprezentantei recurentei, care solicită admiterea recursului pentru motivele expuse în scris, pe care le dezvoltă oral.
Constatând dezbaterile încheiate, instanța rămâne în pronunțare.
După deliberare;
CURTEA D APEL,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1048/CA din 26 noiembrie 2008, Tribunalul Iașia admis acțiunea formulată de reclamantul G, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, dispunând anularea actului nr. 88750/21.07.2008 și obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 7.758,35 lei, reprezentând taxa de primă înmatriculare, achitată de acesta din urmă, și să plătească dobânda legală calculată la această sumă, începând cu data încasării și până la momentul restituirii efective, precum și suma de 39,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la data de 1 ianuarie 2007, încalcă prevederile art. 90 din Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr. 157/2005, că actul administrativ - fiscal vătămător îl constituie însăși plata taxei speciale și că demersul prealabil administrativ, la care este obligat reclamantul, a fost parcurs prin cererea de restituire ce a fost depusă la Administrația Finanțelor Publice I, încasarea ilegală a taxei îndreptățind cererea de restituire și de reparare a prejudiciului cauzat prin lipsirea de folosință a sumei de 7.758,35 lei.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs pârâta I, care critică hotărârea primei instanța pe motiv că a ignorat susținerile sale referitoare la lipsa de temei legal a cererii de restituire, până la data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008, și faptul că nu s- parcurs procedura prevăzută de acest din urmă act normativ.
Intimatul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursului, pe motiv că soluția adoptată de prima instanță este în concordanță cu practica Curții de Justiție a Comunității Europene, dreptul comunitar prevalând în raport cu dreptul național.
La termenul din 2 martie 2009, Curtea a pus în discuția părților din oficiu, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - recurente.
Răspunzând la această excepție, intimatul afirmă că "debitorul obligației de restituire a sumei de bani achitată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme nu este decât cel care a încasat această sumă și în patrimoniu căruia suma a fost inclusă, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I".
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma dispozițiilor legale aplicabile și a excepției ridicată din oficiu, Curtea reține următoarele:
Suma de 7.758,38 lei, ca cărei restituire se solicită, a fost achitată de reclamantul - intimat la Trezoreria Municipiului I, la data de 3 iulie 2008, cu titlu de "taxă de poluare".
Taxa de poluare pentru autovehicole a fost introdusă prin OUG nr. 50/2008, care a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, dată de la care prevederile art. 214 ind. 1- 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, evocate în considerentele sentinței recurate, au fost abrogate.
Ca atare, raportat la data plății și la natura sumei achitate de către contribuabil, soluționarea cererii de restituire trebuia să se realizeze în condițiile actului normativ ce guverna raportul fiscal, respectiv în cadrul prescris de art. 10 din nr.OUG 50/2008 și art. 8 din nr.HG 686/2008, care stabilesc că "În cazul contestării taxei plătite - după data de 1 iulie 2008 - contribuabilul va depune o cerere de restituire la organul fiscal competent în administrarea acestuia", restituirea sumelor făcându-se din bugetul Fondului pentru mediu, gestionat de Administrația Fondului pentru Mediu.
Din înscrisurile aflate la filele 16 și 17 dosar fond, rezultă că cererea de restituire a fost adresată Administrației Finanțelor Publice Municipiului I și că acest organ a fost cel care, prin adresa nr. 88750 din 21.07.2008, a făcut cunoscut contribuabilului condițiile în care se poate asigura restituirea sumei achitate.
Chiar dacă administrațiile finanțelor publice municipale, ca unități fiscale teritoriale, sunt subordonate direcțiilor generale ale finanțelor publice județene, ele au atribuții, sarcini și răspunderi diferite, delimitate prin regulamente de organizare și funcționare proprii, aprobate prin Ordinul nr. 1820/2003 al ministrului finanțelor publice.
Potrivit acestui act normativ, direcția generală a finanțelor publice județeană are atributul de a realiza, în mod unitar, strategia și programul Guvernului în domeniul finanțelor publice și de a aplica politica fiscală a statului; în timp ce administrația finanțelor publice municipală este unitatea fiscală care asigură activitatea de constatare și stabilire a tuturor categoriilor de impozite și taxe datorate bugetului de stat de persoanele fizice și juridice, organizând totodată activitatea de trezorerie privind încasarea veniturilor și efectuarea plăților din bugetul de stat.
Din nici un act normativ ce a reglementat, sau reglementează în prezent, organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice nu rezultă că direcțiile generale ale finanțelor publice județene sunt implicate în operațiuni de calculare, evidență, vărsare a impozitelor și taxelor datorate bugetului de stat, ce privesc contribuabilii persoane fizice, ori în operațiuni de natura celor reglementate de art. 117 Cod procedură fiscală, raportul fiscal dedus judecății privind exclusiv unitatea fiscală teritorială, organizată la nivel de municipiu, și contribuabilul - reclamant.
Nefiind parte în raportul născut din faptul plății taxei pe poluare, care reprezintă o taxă diferită de cea care a fost prevăzută de Codul fiscal - la care în mod eronat se face referire de către prima instanță - pârâta - recurentă nu are o răspundere, față de contribuabil, pentru refuzul practicat de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I, fiecare unitate fiscală purtând o răspundere proprie pentru actele îndeplinite, sau pentru refuzul de soluționare a cererii, neinteresând pe plătitor care sunt raporturile funcționale între diversele structuri ale Agenției Naționale de Administrare Fiscală sau faptul că unitatea teritorială municipală nu are
personalitate juridică; răspundere administrativă decurgând din capacitatea de a emite acte administrative - fiscale.
Nefiind parte în raportul juridic dedus judecății și nefiind beneficiarul plății, astfel cum se stabilește prin art. 1 din nr.OUG 50/2008, pârâta - recurentă nu are obligația legală de a asigura restituirea sumei solicitată de către reclamantul - intimat.
Lipsa raportului obligațional între părțile din prezenta cauză conduce la lipsa legitimării procesuale a autorității despre care reclamantul afirmă că i-a încălcat dreptul apărat de Tratatul ratificat prin Legea nr. 157/2005, neexistând temei legal pentru a se angaja răspunderea direcției județene pentru actele și faptele unității fiscale teritoriale, în raport direct cu contribuabilul - persoană fizică.
Ca atare, constatând că prima instanță nu a observat lipsa raportului obligațional dintre contribuabil și pârâtă și că în mod nelegal a angajat răspunderea patrimonială a unei structuri administrative care nu a fost implicată în operațiunea de încasare a taxei pe poluare pentru autovehicole, Curtea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va admite recursul pârâtei, va modifica în tot hotărârea atacată și în fond va respinge acțiunea reclamantului, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul introdus de Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 1048/CA/26.11.2008 a Tribunalului Iași sentință pe care o modifică în tot.
În fond, admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Respinge acțiunea introdusă de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - G - -
- -
Red.
Tehnored.
02 ex.
11.05.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
