Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2141/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.2141
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.11.2009
CURTEA DIN:
PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria
JUDECĂTOR 2: Duican Doina
JUDECĂTOR 3: Păun
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta - - CO 2006 SRL împotriva sentinței civile nr.1724/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă - - CO 2006 SRL prin avocat și intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că intimata pârâtă a depus la dosar la data de 28.10.2009 întâmpinare.
Se comunică apărătorului recurentei reclamante copia întâmpinării.
Apărătorul recurentei reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii, arătând că modul de calcul al taxei nu a fost corect, fără cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că decizia contestată a fost emisă pe baza declarațiilor și a înscrisurilor depuse de reclamantă.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civila nr. 1724/06.05.2009, Tribunalul București - Secția a IX-a Contencios Administrativ și Fiscal respins acțiunea formulată de reclamanta - - CO 2006 SRL în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că deciziile nr. 117/27.09.2007 și nr. 100/09.12.2008 emise de pârâtă, sunt legale întrucât, potrivit art. 19, alin. 1 din OUG nr. 124/2006, peratorii economici aveau obligația să transmită, până la data de 27 iulie 2007 inclusiv, declarații privind situația stocurilor de produse agroalimentare existente la data de 01.01.2007 în patrimoniul societăților.
S- mai reținut că, printre produsele alimentare menționate în anexa la actul normativ este menționat și "orez semialbit sau albit chiar sticlos sau glasat, cod tarifar -", iar art. 2 lit. a) din OUG nr. 124/2006 s- precizat că stoc de produse agroalimentare, reprezintă orice cantitate de produse agroalimentare deținută de operatorii economici.
Prin Ordinul nr. 439/2007 au fost modificate codurile tarifare ale produselor, iar reclamanta a depus declarații atât în baza OUG nr. 124/2006 cât și după modificarea codurilor, dar cu solicitarea deducerii cantității de 150 tone orez semialbit sau albit, chiar sticlos sau glasat potrivit art. 22 coroborat cu art. 20 alin. 2 lit. A) din OUG nr. 124/2006.
Tribunalul constatat că pârâta Centrul al Municipiului (fosta sucursală Municipiului ) emis decizia nr. 117/2007 ca urmare faptului că reclamanta nu a depus nici un document justificativ pentru dovedi îndeplinirea cerințelor art. 20 alin. 2 din actul normativ menționat și stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei de 129.150 lei reprezentând taxa prevăzută de art. 34 alin. 1 din OUG nr. 124/2006 pentru stoc excedentar de produse agroalimentare existent la data de 01.01.2007 în patrimoniul său.
Instanța constatat că, nici în faza de judecată reclamanta nu depus vreun document care să justifice creșterea volumului producției și al vânzărilor cel puțin într- măsură egală cu creșterea stocurilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta reclamantă arată că în mod greșit instanța de fond a apreciat că decizia nr. 100 din 09.12.2008 este legală din moment ce prin acest act s- greșit modul de calcul al sumei de plată pentru stocul excedentar de orez avut până la 01.01.2007.
În sensul că, nu s- luat în considerare faptul că societatea fost înființată în luna decembrie 2006, iar stocul mediu necesar desfășurării activității normale a societății nu are cum să fie zero.
Mai arată că stocul de orez avut de societate la 01.01.2007 nu fost de 150 de tone ci doar de cel mult 50 de tone întrucât doar această cantitate fost importată, iar restul provenea de la furnizori interni.
Susține că intimata pârâtă calculat greșit, deoarece a luat în calcul un stoc de orez de 150 tone și a rezultat un stoc excedentar nereal de 263,55 tone, conform tabelului depus.
Recurenta reclamantă consideră că orezul aflat în stoc nu se încadrează în codul tarifar 1006.30.42, iar taxa nu este de 861/tonă ci mai mică și susține că sentința atacată fost dată fără a se aprecia situația reală societății și nici scopul OUG nr. 124/2006 care urmărit sancționarea faptei de efectuare de stocuri excedentare în scop speculativ, astfel că actul normativ nu i se aplică.
Intimata pârâtă a depus întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând motivele de recurs în raport de prev. art. 304 și art.3041Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei reclamante, în sensul că instanța de fond a pronunțat sentința atacată fără ține cont de situația reală societății, nu este fondată.
În considerentele hotărârii, s- reținut că societatea și- început activitatea în luna decembrie 2006 și de aceea nu putea dovedi creștere volumului producției și al vânzărilor cel puțin într- măsură egală cu creșterea stocurilor, precum și faptul că eventualele vânzări pe care le-ar fi putut realiza în această lună nu puteau fi comparate cu vânzările din lunile, sau din anii anteriori, deoarece acestea din urmă nu au existat.
Ca atare, instanța de fond a avut în vedere acest aspect, iar susținerile recurentei în sensul că stocul mediu necesar desfășurării activității normale nu avea cum să fie zero nu este de natură să schimbe parametrii impuși de lege.
OUG nr. 124/2006 fost publicată în Monitorul Oficial nr. 1051 din 29.12.2006 astfel că recurenta cunoscut dispozițiile acestui act normativ înainte de începerea anului 2007.
În actul normativ s- reglementat obligația de declarare stocurilor peste 50 de tone existente în patrimoniul societăților la data de 01.01.2007 și faptul că stocul mediu necesar desfășurării activității, fără obligația de justificare situațiilor de natura celor prev. de art. 20 din OUG nr. 124/2006, era cel prevăzut de lege.
Nu poate fi reținută susținerea recurentei în sensul că stocul de orez pe care l- avut fost de cel mult 50 de tone, sau faptul că orezul aflat în stocul societății nu se încadrează în codul tarifar 1006.30.42.
Aceste date rezultă în mod cert din declarațiile recurentei (depuse la filele 32, 33, dosar fond), iar la instanța de fond sau în fața instanței de recurs nu s- dovedit situație contrară.
Cu privire la criticile de aplicare greșită în speță OUG nr. 124/2006 se constată că sunt, de asemenea, nefondate.
OUG nr. 124/2006 este un act normativ care se aplică tuturor societăților comerciale în privința stocurilor excedentare de zahăr, produse zaharoase și alte produse agroalimentare ca urmare obligației României asumată prin aderarea la Uniunea Europeană de elimina pe cheltuială proprie orice stoc de produse care depășește cantitatea care ar putea fi considerată ca reprezentând stoc normat de report la data aderării.
Actul normativ are deci scopul de preveni perturbarea funcționării piețelor agricole europene și distorsionarea fluxurilor comerciale intracomunitare și nu doar pentru sancționarea societăților comerciale care au efectuat excedente în scop speculativ.
Ca atare, nu este relevant că recurenta nu efectuat excedente în scop speculativ.
Cu privire la modul greșit de calcul al sumei de plată invocată de recurentă ca o critică sentinței atacate se constată că este de asemenea nefondată.
Instanța de fond reținut corect că intimata pârâtă calculat suma de plată în sarcina reclamantei în baza Ordinului nr. 439/2007 emis de în sensul că pentru tona de orez de natura celui aflat în stoc în patrimoniul reclamantei la 01.01.2007, cod 1006.30.42 este suma fixă de 861 lei.
Rezultatul în urma înmulțirii stocului excedentar de 150 de tone (și nu 263,55 tone cum susține recurenta) cu 861 lei/ tonă era de 129.150 lei, respectiv suma stabilită de intimată.
În consecință, Curtea constatând în baza art. 3041Cod procedură civilă că nu sunt motive de casare ori modificare a sentinței atacate, analizate și din oficiu, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta reclamantă - - CO 2006 SRL, împotriva sentinței civile nr.1724/06.05.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX -a Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AGENȚIA DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
-
GREFIER
Red.
Tehnored.CB/ 2 ex.
25.11.2009
Tribunalul București - 9
Judecător fond:
Președinte:Cosma Carmen ValeriaJudecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun
