Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2154/2009. Curtea de Apel Bucuresti

DOSAR NR-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.2154

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 02.11.2009

CURTEA DIN:

PREȘEDINTE: Cosma Carmen Valeria

JUDECĂTOR 2: Duican Doina

JUDECĂTOR 3: Păun

GREFIER

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.385/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți intimatul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI C, intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C și cu intimatul intervenient.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul intervenient prin avocat și intimatul intervenient personal și asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind celelalte părți.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Apărătorul intimatului intervenient invocă excepția nulității recursului și solicită admiterea acesteia, întrucât recursul nu a fost declarat în termenul prevăzut de lege, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul recurentului intervenient solicită respingerea excepției arătând că, așa cum a menționat și în motivele de recurs, disp. art. 306.pr.civ. prevăd posibilitatea repunerii în termen.

CURTEA,

Asupra recursului de față.

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.385/14.04.2009 Tribunalul Călărașia admis acțiunea formulată de reclamantul Prefectul județului C împotriva pârâtului Consiliul Local al Municipiului C și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul, a anulat hotărârile nr.2/29.01.2009 și nr.4/29.01.2009 adoptate de pârât, a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul și a obligat pârâtul către intervenientul la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin hotărârea nr.2/29.01.2009 s-a dispus eliberarea intervenientului din funcția de viceprimar al Consiliului Local C, la propunerea unui grup de consilieri locali în condițiile art.57 alin.4 din Lg.215/2001.

Instanța de fond mai reținut că actul contestat este nelegal întrucât a fost adoptat cu eludarea disp.art.18 al.4, art.69 și art.77 din Lg.393/2004 și cu încălcarea art.57 al.4 din Lg.215/2001 întrucât, pe de o parte Lg.393/2004 nu prevede încetarea mandatului înainte de termen pentru motivele reținute de pârât, iar schimbarea din funcție a viceprimarului nu s-a dispus cu votul majorității consilierilor în funcție.

Tribunalul a reținut că în privința hotărârii nr.4/29.01.2009 din procesele verbale de ședință a rezultat că au participat la vot 20 din cei 21 de consilieri locali, iar printre consilierii care au votat s-a aflat și intervenientul cu încălcarea art.77 din Lg.393/2004, întrucât avea un interes personal și anume acela că se propunea numirea sa în funcția de viceprimar în locul celui eliberat din funcție.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intervenientul criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul intervenient a arătat că a fost numit în funcția de viceprimar al municipiului C la data de 29.01.2009, dar a fost împiedicat să-și îndeplinească atribuțiile din cauza abuzurilor săvârșite de fostul prefect al județului C, constând în promovarea cu rea credință a acțiunii soluționată prin sentința atacată.

La data de 22.06.2009 recurentul intervenient a depus noi motive de recurs în baza art.306 al.2 corob.cu art.304 pct.5 cod pr.civ.

Intimatul intervenient a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului și în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimatul intervenient, Curtea reține următoarele:

Potrivit art.301 cod pr.civ. "termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii dacă legea nu dispune altfel, iar art.302 cod pr.civ. dispune că recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, sub sancțiunea nulității.

Art.303(1) din cod pr.civ. impune obligația ca recursul că fie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs.

Recurentului intervenient i-a fost comunicată sentința civilă nr.385/14.04.2009 la data de 22.05.2009 conform dovezii de primire și a procesului verbal de predare aflat la fila 218 dosar fond.

Recurentul a depus recursul formulat împotriva sentinței civile nr.385/14.04.2009 la Curtea de Apel București la data de 27.04.2009, contrar prev.art.302 cod pr.civ. care sancționează demersul recurentului prin constatarea nulității recursului astfel declarat.

În privința motivelor de recurs depuse la Curtea de Apel București la data de 22.06.2009 (fila 82 ds.recurs) se constată că intră sub incidența disp.art.301 corob.cu art.303(1) cod pr.civ. dar și a art.302 cod pr.civ.

În sensul că, motivele de recurs din data de 22.06.2009 pe de o parte au fost depuse la o altă instanță decât cea care a pronunțat hotărârea și pe de altă parte au fost formulate și depuse peste termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, iar încălcarea dispozițiilor imperative menționate anterior se sancționează cu nulitatea recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art.301, 302 și 303 al.1 cod pr.civ. Curtea va constata nulitatea recursului astfel formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul formulat de recurentul intervenient împotriva sentinței civile nr.385/14.04.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații pârâți intimatul reclamant PREFECTUL JUDEȚULUI C, intimatul pârât CONSILIUL LOCAL C și cu intimatul intervenient.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 2.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

Red. GREFIER

EF/2ex.

25.11.2009

Tr.

Jud.IL

Președinte:Cosma Carmen Valeria
Judecători:Cosma Carmen Valeria, Duican Doina, Păun

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2154/2009. Curtea de Apel Bucuresti