Anulare act administrativ fiscal. Decizia 222/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 222/R/2009 Dosar nr-
Ședința public din 26 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Clara Elena Ciapă judector
JUDECTORI - - -
- -
GREFIER -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - - SRL și de pârâta DIRECȚIA PENTRU AGRICULTUR ȘI DEZVOLTARE RURAL C împotriva sentinței civile nr. 11 din 06.01.2009 pronunțat de Tribunalul Covasna în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal fcut în ședinț public, la pronunțare, se constat lipsa prților
Procedura îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 17 martie 2009, când prțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din aceea zi, ce face parte integrant din prezenta hotrâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea prților s depun la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 24 martie 2009 și apoi în vederea deliberrii din lips de timp pentru data de 26 martie 2009.
CURTEA
Constat c prin sentința civil nr 11/06.11.2009, Tribunalul Covasnaa respins excepțiile privind netimbrarea cererii și prescripția dreptului material la acțiune ridicate de pârâta Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rural A admis în parte acțiunea în contencios administrativ formulat de reclamanta - - SRL în contradictoriu cu pârâta Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rural C și, în consecinț, a anulat actele administrative nr 2736 din 5.11.2007 și 2804 din 14.11.2007 emise de pârât.
A obligat pârâta la emiterea actului administrativ de avizare a documentației și decontului nr 183 din 4.10.2007 întocmit de Direcția Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor C vizând acordarea ctre reclamant a despgubirilor de 207.261, 20 lei.
A obligat pârâta s plteasc reclamantei dobânda legal aferent sumei de 207.261 lei care se va calcula conform art 3 al 1 din OG nr 9/2000 începând cu data sentinței și pân la data plții efective a sumei cuvenite.
A obligat pârâta s înainteze Ministerului Agriculturii, Pdurilor și Dezvoltrii Rurale documentația avizat și centralizatorul, anexa 4 la normele metodologice de aplicare a HG nr 1415/2004 în vederea alocrii fondurilor necesare pentru plata sumelor datorate.
A obligat pârâta la plata ctre reclamant a cheltuielilor de judecat de 5.043,3 lei reprezentând taxa judiciar de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța aceast hotrâre prima instanț a avut în vedere obiectul cererii introductive și anume anularea actului nr 2736 din 5.11.2007 emis de DADR C, constatarea dreptului reclamantei - SRL Sf G la plata daunelor cauzate de întârzierea plții sumei cuvenite de 207.261, 20 lei constând în dobânda legal de 0,1% pe zi de întârziere, începând cu data de 5.11.2007, data emiterii actului atacat și nr 2804/2007 prin care s-a refuzat avizarea documentației și a decontului de obținere a despgubirilor menționate și pân la data avizrii favorabile a acestor documente precum și înaintarea lor ctre minister, obligarea DADR la eliberarea, în termen de 5 zile de la comunicarea sentinței, a unui act administrativ prin care s avizeze documentația și decontul nr 183 din 4.10.2007, întocmirea, semnarea și înaintarea la - Direcția General de Buget Finanțe a centralizatorului deconturilor pentru plata despgubirilor, centralizator prevzut de anexa 3 normelor metodologice de aplicare a HG nr 1415/2004 vizând suma de 207.261, 20 lei, despgubiri precum și dobânda legal pentru întârzierea despgubirilor calculat potrivit hotrârii ce se va da și obligarea la întocmirea centralizatorului, anexa 5 la aceleași norme în care s se cuprind despgubirile menționate, înaintarea acestuia împreun cu cererea de deschidere a creditelor bugetare la MFP și obligarea acestui din urm pârât la aprobarea întregii documentații și virarea sumelor ctre pârâta DADR C în vederea efecturii plții.
Raportat la motivele de fapt invocate în acțiune, s-a reținut c obiectul de activitate al societții reclamante a constat în creșterea puilor, iar în condițiile în care, la data de 13.05.2006, autoritțile statului au instituit interdicția temporar a circulației și comercializrii psrilor vii pe teritoriul țrii pentru lichidarea bolilor transmisibile la psri, iar societatea nu a mai avut posibilitatea comercializrii puilor ctre beneficiari de pe teritoriul țrii sau ctre - SA C, s-a procedat, cu aprobarea autoritților, la eutanasierea celor 137.000 pui, conform procedurii stabilite de lege. Documentația întocmit a fost comunicat DADR C care a refuzat acordarea avizului solicitat.
Hotrârea supus analizei a fost dat în urma rejudecrii fondului dispus de instanța de recurs, Tribunalul Covasna stabilind limitele cadrului procesual și prin raportare la considerentele deciziei Curții de APEL BRAȘOV potrivit cu care cauza a fost trimis spre rejudecare pentru a se analiza toate pretențiile constând în despgubiri și dobânzi, procedura care trebuie îndeplinit în cazul admiterii cererii privind acordarea despgubirilor, precum și la poziția reclamantei care a renunțat la judecata cererii în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii, Pdurilor și Dezvoltrii Rurale și Ministerul Economiei și Finanțelor
Instanța de fond a supus analizei și excepțiile invocate de pârâta DADR C și anume privind netimbrarea acțiunii precum și prescripția dreptului material la acțiune, aceasta din urm invocat în considerarea termenului de 6 luni, respectiv 1 an de la data comunicrii refuzului nejustificat.
Relativ la prima excepție, instanța de fond a stabilit c acțiunea formulat se timbreaz cu tax fix de 39 lei, reținând c în cauz au fost achitate taxele prevzute de lege.
De asemenea, a fost respins și excepția prescripției dreptului material la acțiune, stabilindu-se c acțiunea a fost introdus în termenul legal, faț de data rspunsului pârâtei din 14.11.2007 și de cea a înregistrrii acțiunii, 27.11.2007, în raport de dispozițiile art 11 al 1 lit a din Legea nr 554/2004. totodat s-a apreciat c în cauz nu sunt aplicabile dispozițiile art 11 lit b din aceeași lege, nefiind vorba despre un refuz nejustificat de soluționare a cererii.
La stabilirea soluției pe fondul cauzei, Tribunalul Covasnaa reținut urmtoarele:
- reclamanta - - SRL are ca obiect de activitate principal "creșterea psrilor", deținând în localitatea, jud Cof erm de creștere a puilor;
- prin actul înregistrat la Direcția Sanitar veterinar și pentru Siguranța Alimentelor sub nr 2552/7.04.2006, Comandamentul Județean C, faț de confirmarea Laboratorului Comunitar de din Marea Britanie a patogenitții înalte a virului gripal aviar izolat în jud T și apariția a 53 de focare de grip aviar pe teritoriul României în perioada 8.10.2005-6.04.2006, a dispus "interzicerea mișcrii în afara județului a tuturor speciilor de psri și porci"; acest comandament a comunicat prin actul nr 6027/13.05.2006, decizia nr 79 emis la aceeași dat prin care " se interzice temporar circulația și comercializarea psrilor vii pe teritoriul României" cu excepția mișcrilor tehnologice direct ctre abator sau pentru repopularea exploatațiilor autorizate sanitar veterinar, dispoziției valabil pentru toate județele țrii, urmare a evoluției gripei aviare din județul B;
- s-a mai reținut c în acest context reclamanta a solicitat Direcției Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor C, prin actele nr 96/18.05.2006 și 3671/23.05.2006, acordarea acceptului pentru valorificarea puilor de o zi în diverse zone ale țrii, prin adresele nr 3560/18.05.2006 și 3671/23.05.2006 fiind încuviințata doar comercializarea puilor numai la unitatea autorizat sanitar veterinar - SA, cu precizarea c în cazul în care nu se va putea proceda la valorificarea puilor și nu exist posibilitți de creștere a acestora, s se treac la eutanasierea lor dup efectuarea supravegherii strii de sntate sub aspectul gripei aviare prin teste rapide efectuate de C;
- vânzarea puilor ctre - SA nu a avut loc chiar dac reclamanta a fcut o ofert avantajoas la data de 19.05.2006, respectiv de 1 leu/bucat, preț sub cel de producție, cunoscut și de DSV C dispunându-se efectuarea testelor pentru aplicarea eutansierii;
- totodat, s-a avut în vedere c la dosar exist buletinele de analiz rapid efectuate la datele de 19.05.2006, 23.05.2006 și 30.05.2006 și s-a apreciat c msurile enunțate au avut efecte negative asupra activitții societții reclamante, avându-se în vedere în acest sens certificatul nr - din 12.06.2006 emis de Camera de Comerț și Industrie a României B potrivit cu care în localitatea, jud C, la ferma de creștere a puilor, s-a constatat existența suspiciunii gripei aviare care a determinat-o s decid sacrificarea unui numr de 137.000 capete de pui de o zi;
- s-a stabilit pe baza proceselor-verbale existente la dosar c eutanasierea puilor a avut loc la datele de 17.05.2006, 23.05.2006 și 31.05.2006, în prezența unei comisii formate din reprezentanții autoritții pârâte, DSV C, Primriei comunei și societții reclamante;
- de asemenea, s-au avut în vedere constatrile, tot pe baza actelor existente la dosar, ale Comisiei de evaluare a despgubirilor, constituit conform HG nr 1415/2004 modificat prin HG nr 580/2005 ( din care au fcut parte și reprezentanți ai pârâtei ), în urma analizrii documentației prezentate de reclamant, c în perioada 19-31 mai 2006, pentru cei 137.000 bucți pui eutanasiați, s-a produs un prejudiciu de 207.261, 20 lei dintre care 1.761, 20 lei reprezentând cheltuieli de neutralizare, iar restul valoarea prețului puilor de 1, 5 lei/cap;
- analiza realizat de prima instanț a vizat și memoriul justificativ întocmit conform art 3 din normele metodologice, în care se consemneaz faptul c pe teritoriul comunei nu au fost focare de grip aviar, c nu s-a efectuat anchet epizootologic, raport de notificare a suspiciunilor de boal și nu s-a întocmit act de declarare a bolii;
- un alte aspect stabilit de prima instanț a constat în aceea c, urmare a pierderilor înregistrate la efectivul de pui, reclamanta, conform dispozițiilor art 3 și 5 din HG nr 1415/2004 privind acordarea despgubirilor pentru animalele tiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidrii rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor modificat prin HG nr 1580/2005, a întocmit împreun cu medicul veterinar documentația și a depus-o spre avizare la autoritatea pârât, sub nr de înregistrare 2561/10.10.2007 alturi de decontul nr 183/4.10.2007 aprobat de Direcția Sanitar Veterinar și pentru Siguranța Alimentelor C solicitând întocmirea și înaintarea centralizatorului în vederea plții despgubirilor; prin adresa nr 2736/5.11.2007, s-a comunicat reclamantei c dosarul a fost înaintat la;
- în urma plângerii prealabile a reclamantei înregistrat sub nr 225/14.11.2007, prin actul nr 2804 emis în aceeași zi, pârâta a înștiințat societatea reclamant c din documentație lipsesc mai multe acte și anume memoriul justificativ cu ancheta epizootologic și acțiunile întreprinse pentru lichidarea focarului de boal transmisibil întocmite de medicul veterinar de circumscripție sanitar, raportul de notificare a bolilor pentru suspiciune, confirmare, actul de declarare a bolii eliberat de același medic veterinar, copiile buletinelor de analiz eliberate de laboratoarele sanitar veterinare de stat prin care se confirm boala precum și c situația societții nu se încadreaz în prevederile HG nr 1415/2994;
Raportat la toat aceast situație de fapt stabilit pe baza înscrisurilor existente la dosar, prima instanț a realizat o analiz a incidenței prevederilor mai sus menționate, stabilind urmtoarele:
Dispozițiile art 3 din HG nr 1415/2004 oblig entitatea pgubit s parcurg etapele prevzute de alin 1, 3 și 5 ale acestui articol în sensul c, pentru a beneficia de despgubiri, persoana fizic sau juridic este datoare s fac dovada c a suferit pagube ca urmare a suspicionrii bolii și acțiunile întreprinse pentru lichidarea focarelor de boli transmisibile prevzute în lista anex 1.
Potrivit aceleași poziții în interpretare prevederilor legale, despgubirile se acord în baza documentației întocmite de Direcția Sanitar Veterinara și pentru Siguranța Alimentelor județean, iar alctuirea documentației se face de proprietarul afectat și medicul veterinar al circumscripției sanitar veterinare zonale și se aprob de directorul și contabilul șef al Direcției Sanitar Veterinare.
Ca urmare, prima instanț a apreciat c în cauz sunt îndeplinite cerințele normative în sensul c reclamanta este îndreptțit la repararea pagubei suferite de 207.261, 20 lei constând în 205.500 lei contravaloarea celor 137.000 lei pui eutanasiați și 1.761, 20 lei cheltuieli de neutralizare, valoare stabilit de comisia constituit conform HG nr 1415/2004.
Pentru a intra sub incidența actului normativ menționat, prima instanț a apreciat c situația reclamantei se încadreaz în cea privind acordarea de despgubiri pentru animale tiate, ucise sau altfel afectate, în sensul c incinerarea psrilor a fost consecința imposibilitții de valorificare datorit interdicțiilor de transport și comercializare impuse de autoritțile centrale și locale și c HG nr 1415/2004 nu limiteaz accesul la despgubiri numai în cazul persoanelor din zonele în care s-au depistat focare de boal.
Referitor la actele solicitate de pârât pentru avizarea cererii de despgubiri, s-a stabilit cu certitudine de ctre prima instanț inexistența focarului de grip aviar în localitatea și c acele acte se întocmesc numai în situația existenței unui astfel de focar, precum și faptul c la dosarul cauzei au fost depuse acte de evidenț financiar contabile prin care se dovedește proveniența oulor și a introducerii lor în incubație.
Pentru aceste considerente, apreciind c actele administrative nr 2736/5.11.2007 și nr 2804/14.11.2007 emise de pârât au produs efecte juridice în sensul c, în lipsa avizrii documentației, a decontului pentru despgubiri, reclamanta nu a putut obține dezdunarea cuvenit și pentru c avizul autoritții pârâte este obligatoriu în procedura de acordare a despgubirilor, prima instanț a dispus anularea celor dou acte administrative și a obligat pârâta la emiterea unui nou act administrativ prin care s avizeze documentația și decontul nr 183/4.10.2007 pentru acordarea despgubirilor în suma menționat anterior.
Relativ la cererea reclamantei privind acordarea dobânzii legale, prima instanț a considerat incidente în cauz dispozițiile art 1081 și 1088 potrivit cu care debitorul datoreaz creditorului și daune interese moratorii, și a dispus obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculat conform art 3 din OG nr 9/2000 stabilind ca dat de la care începe s curg aceast prestație cea a pronunțrii hotrârii și pân la data plții efective a debitului. Instanț de fond a apreciat c data punerii în întârziere a debitorului este cea a stabilirii de ctre instanț a creanței, respectiv data pronunțrii hotrârii.
S-a apreciat de ctre prima instanț c aplicarea unei dobânzi de 0, 1% pe zi de întârziere nu poate fi admis, în cauz nefiind vorba despre obligații fiscale.
Faț de obligațiile stabilite prin art 3 din HG nr 1415/2004 modificat și completat prin HG nr 1580/2005 în sarcina direcțiilor pentru agricultur județene, instanța a obligat pârâta la întocmirea centralizatorului prevzut de anexa 4 din hotrâre și înaintarea acestuia împreun cu întreaga documentație ctre în vederea alocrii fondurilor necesare pentru plata sumelor datorate.
Sub aspectul cheltuielilor de judecat solicitate de reclamant, instanța de fond, faț de modul de soluționare a acțiunii, a obligat pârâta la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar achitate de reclamant precum și a prții din onorariul avocat ales solicitat, conform chitanțelor doveditoare.
Împotriva acestei hotrâri au formulat recurs reclamanta - SRL Sf. G și pârâta Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rurale
Prima recurent a criticat hotrârea Tribunalului Covasna sub aspectul nelegalitții, invocând urmtoarele motive:
- în mod greșit instanța de fond a reținut ca temei juridic al acordrii dobânzii legale disp art 3 din OG nr 9/2000, întrucât art 10 din aceast ordonanț stipuleaz c dobânzile percepute sau pltite de Ministerul Finanțelor precum și modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementri specifice; ca urmare, s-a apreciat de ctre recurent c reglementrile specifice în aceast situație sunt Codul Fiscal și Codul d e procedur fiscal care prevd dobânda de 0, 1% pe zi, întrucât aceste dobânzi urmeaz același regim juridic ca și plata despgubirilor principale.
- conform OG nr 42/2002 și HG nr 1415/2004 modificat, statul român s-a obligat s plteasc daunele suferite de proprietarii de animale deținute în mod legal, ca urmare a aplicrii msurilor de importanț deosebit; ca urmare, s-a apreciat c obligația de despgubire a statului este o obligație principal și este pltit din bugetul statului român prin Ministerul d e Finanțe, și, ca urmare, cuprinde atât despgubirile efective cât și dobânzile pentru suma nepltit la timp;
- în sprijinul aceleași critici priind neacordarea dobânzii de 0,1% pe zi, s-a mai artat c dobânzile urmeaz același regim juridic ca și despgubirile și c data curgerii lor este cea la care DADR a înțeles s urmeze o alt cale decât cea legal ( 5.11.2007 ), recurenta nefiind de acord cu o alt dat a nașterii acestui drept, respectiv cu data introducerii cererii de chemare în judecat.
Cea de a doua recurent a criticat hotrârea atacat atât sub aspectul legalitții cât și al temeiniciei, solicitând admiterea recursului, casarea hotrârii și respingerea în totalitate a acțiunii, pentru urmtoarele considerente:
- instanța de fond nu a ținut cont la soluționarea cauzei de faptul c plângerea prealabil nr 225/14.11.2007 este formulat cu nerespectarea prevederilor art 7 din Legea nr 544/2004 faț de cuprinsul rspunsului nr 2658 din 23.10.2007 care este formulat în sensul clarificrii existenței sau inexistenței unor documente prevzute în mod imperativ ca și condiții de acordare a despgubirilor conform HG nr 1415/2004;
- s-au adus critici și prin prisma precizrii de acțiune din 9.12.2008, respectiv a naturii juridice a pretențiilor, artându-se c o acțiune în constatarea dreptului la despgubire este inadmisibil din perspectiva actului normativ care se invoc în drept;
- cu privire la fondul cauzei, s-a artat c lipsesc unele acte prevzute în mod obligatoriu de art 2 din Normele metodologice cuprinse în HG nr 1415/2004 și anume memoriul justificativ care include ancheta epizootologic și acțiunile pentru lichidarea focarului rapid a focarului de boal transmisibil, raportul de notificare a bolilor pentru suspiciune, confirmare, actul de declarare a bolii, copiile buletinelor de analiz eliberate de laboratoarele sanitar veterinare de stat prin care se confirm boala; s-a mai criticat momentul la care au fost întocmite documentația de despgubiri, decontul și fișa de evaluare indicându-se mențiunea actului normativ în sensul întocmirii la data producerii pagubei, spre deosebire de data de 01.07.2007; ca urmare, s-a apreciat c reclamanta trebuia s fac dovada prejudiciului suferit prin punerea la dispoziția instanței a actelor financiar-contabile de debitare a contului 671 "cheltuieli privind calamitțile și alte evenimente extraordinare" precum și balanțele lunilor mai-iunie 2006 precum și bilanțul contabil pentru anul 2006;
- în sprijinul susținerii faptului c situația reclamantei nu se încadreaz în dispozițiile HG nr 1415/2994, recurenta a mai artat c ulterior, a avut loc o adaptare a unei legislații speciale, în sensul c Legea nr 238/2007 pentru modificarea art 26 din OG nr 42/2004 privind organizarea activitții sanitar veterinare și pentru siguranța alimentelor reglementeaz dreptul la despgubiri și persoanelor fizice sau juridice pentru pierderi financiare suferite ca efecte colaterale rezultate din msurile întreprinse pentru combaterea epizootiilor și, ca urmare, s-a subliniat faptul c legea nu retroactiveaz.
Analizând actele și lucrrile dosarului sub toate aspectele de fapt și de drept, prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedur civil și a motivelor de recurs invocate, Curtea constat urmtoarele:
Recurenta Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rural nu a precizat în mod expres în cuprinsul motivelor de recurs care sunt aspectele ce creaz dup opinia sa neregularitatea plângerii prealabile formulat de reclamant, astfel c nu exist vreun considerent pentru care modul de soluționare a excepțiilor de ctre prima instanț s fie cenzurat și nici ca aceast plângere s fie lipsit de efecte juridice.
Prima instanț a procedat la o analiz întemeiat a probelor administrate, starea de fapt fiind reținut în mod judicios sub aspectul derulrii evenimentelor în raport de producerea crora reclamanta a solicitat acordarea despgubirilor.
Fiecare dintre momentele redate de prima instanț sunt susținute de înscrisurile existente la dosar, menționate de altfel în cuprinsul considerentelor cu indicarea chiar a filelor din dosar pe care acestea le ocup, înscrisuri din care rezid atât datele precizate cât și compuneri de comisii, sume de bani precum și stri de fapt.
Verificând dispozițiile HG nr 1415/2004 astfel cum au fost modificate și completate, se constat c modalitatea de stabilire a cuantumului despgubirilor realizat în prezenta cauz este în conformitate cu legea, în sensul c a fost întocmit de comisia prevzut de art 4 al 2 din actul normativ menționat, o serie de instituții ale statului, printre care și Direcția Sanitar Veterinar fiind reprezentate. Ca urmare, fiind vorba despre o manier de stabilire a despgubirilor aplicabil tuturor solicitanților care se consider în situațiile prevzute de HG nr 1415/2004 și neexistând vreo suspiciune de întocmire eronat a documentației necesare pentru evaluarea despgubirilor, în mod corect prima instanț a apreciat dovedit cuantumului prejudiciului pe baza sumei stabilite de comisia menționat.
De asemenea, nu poate fi primit nici interpretarea recurentei DADR C potrivit cu care decontul trebuia stabilit la data producerii pagubei, aceast obligativitatea nefiind reglementat în dispozițiile indicate de recurent, ci este evident c acest cuantum al despgubirilor trebuie stabilit de fiecare dat pe baza actelor întocmite la datele suportrii pierderilor, în situația de faț pe baza proceselor-verbale întocmite cu ocazia eutanasierii și a facturilor fiscale pentru cheltuieli neutralizare, emise bineînțeles la momentul achiziționrii produselor respective. Ca urmare, nu exist nicio rațiune pentru care sa fie înlturat modul de stabilire a despgubirilor în conformitate cu HG nr 1415/2004.
În privința dreptului reclamantei, în calitate de persoan juridic, la plata acestor despgubiri acordate de stat, se constat c este dovedit faptul c, urmare a msurilor întreprinse de stat prin interzicerea mișcrii în afara județului a tuturor speciilor de psri și porci, chiar dac în zona în care se afla ferma reclamantei, astfel cum corect a stabilit prima instanț, nu a existat vreun focar de boal, nu poate crea în mod artificial o alt categorie de persoane fizice sau juridice care, urmare a faptului c nu s-au aflat în zone contaminate îns au fost supuse msurilor de restricții din partea statului, s suporte toate consecințele imposibilitții desfșurrii activitții comerciale.
De altfel, tocmai pentru astfel de rațiuni, legiuitorul a completat titlul Hotrârii nr 1415/2004 cu mențiunea acordrii de despgubirii și pentru animale altfel afectate în vederea lichidrii rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor. Aceste msuri luate de stat care s-au rsfrânt și asupra fermelor necontaminate au condus pe de o parte, tocmai la împiedicarea rspândirii bolii, iar pe de alt parte la crearea de prejudicii și faț de acest gen de productori agricoli, fiind evident c situația acestora se încadreaz în cele prevzute de HG nr 1415/2004. Faptul c la dosarul înaintat în vederea acordrii despgubirilor sunt prevzute, conform art 2 din Normele metodologice, o serie de acte însoțitoare care nu pot fi procurate în situația mai sus expus nu înseamn c acestea sunt strict și limitativ prevzute de lege și nu pot fi înlocuite cu documente similare de dovedire a motivelor pentru care s-au luat asemenea msuri în zon. Argumentul adus de recurenta pârât referitor la modificarea ulterioar legislativ adus prin Legea nr 238/2007 nu poate fi interpretat decât în sensul c legiuitorul a dorit o încadrare exact a situației mai sus expus caracterizat de pierderi financiare suferite ca efecte colaterale și nicidecum c s-ar putea crea o aplicare retroactiv a acestei legi.
Întrucât aceste argumente conduc la concluzia c reclamantei i se cuvenea dreptul la despgubiri în conformitate cu HG nr 1415/2004, Curtea constat c în mod corect prima instanț a admis acțiunea reclamantei în contradictoriu cu DADR C, în sensul anulrii celor dou acte administrative date cu înclcarea legii și a obligrii pârâtei la plata despgubirilor cuvenite conform aceluiași act normativ.
Precizrile aduse de reclamant acțiunii introductive nu au fost în msur s schimbe natura juridic a acțiunii formulate, respectiv de natura contencios administrativ întemeiat pe dispozițiile art 1 și 8 din Legea nr 554/2004 și faț de care instanța poate da soluțiile prevzute de art 18 din aceeași lege.
Faț de dispozițiile HG nr 1415/2004 și de îndrumrile aduse prin decizia nr 404/R/5.06.2008 a Curții de APEL BRAȘOVo dat cu dispunerea trimiterii spre rejudecare a cauzei, în mod corect prima instanț a dat curs solicitrilor din acțiunea introductiv, într-o manier conform dispozițiilor legale, în vederea impunerii pârâtei s îndeplineasc anumite obligații prevzute de lege.
Referitor la recursul formulat de reclamant, se constat c dispozițiile art 3 din OG nr 9/2000 au fost corect aplicate în cauz, neputând asimila prezenta situație, astfel cum susține recurenta, cu cea a unei obligații fiscale în care statul nu poate fi decât creditor. Chiar dac, în opinia recurentei, o astfel de situație de inechitate între stat și o persoan de drept privat ar trebui rezolvat prin asimilarea situațiilor, respectiv prin inversarea raporturilor juridice, instanța nu poate aduga la lege și nu se poate substitui voinței legiuitorului, astfel c singura dobând care se poate acorda raportat la natura juridic a raporturilor dintre prți, este cea stabilit și de prima instanț.
Îns, recursul reclamantei este fondat pentru un alt considerent și anume în legtur cu data de la care curge aceast dobând, respectiv data solicitrii acordrii, fiind vorba despre momentul refuzului acordrii despgubirilor cuvenite, respectiv 5.11.2007, ca dat a nașterii dreptului.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite în parte recursul formulat de reclamant și va modifica în parte sentința atacat în sensul obligrii pârâtei la plata ctre reclamant a dobânzii calculate conform dispozițiilor legale mai sus menționate începând cu data de 5.11.2007 și pân la data plții efective.
Va menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate și, pentru motivele prezentate anterior, va respinge recursul formulat de Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rural
Faț de modul de soluționare a celor dou recursuri formulate și de dispozițiile art 274 Cod procedur civil, va obliga intimata pârât DADR s plteasc recurentei reclamante - SRL o parte din cheltuielile de judecat avansate de aceasta din urm cu titlu de onorariu aprtor ales.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta - SRL Sf G, cu sediul în G,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 11/06.01.2009, pronunțat de Tribunalul Covasna, în dosarul nr-.
Modific în parte sentința atacat, în sensul c:
Oblig pârâta s plteasc reclamantei dobânda legal aferent sumei de 207.261, 20 lei care se va calcula, conform art. 3 din OG nr. 9/2000 începând cu data de 05.11.2007 și pân la data plții efective a sumei cuvenite.
Respinge recursul declarat de recurenta pârât Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rural C cu sediul în Sf. G, nr. 4, județ C împotriva aceleiași sentințe.
Oblig intimata pârât Direcția pentru Agricultur și Dezvoltare Rural C s plteasc recurentei reclamante - SRL Sf G suma de 3041 lei cu titlu de cheltuieli de judecat parțiale în recurs.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, astzi 26.03.2009.
Președinte Judector Judector
- - - pentru - - -
aflat în concediu de odihn
semneaz președinte instanț
Grefier
Red. B - 28.04.2009
Dact. - 8.05.2009/2 ex.
Jud fond - ; T
Președinte:Clara Elena CiapăJudecători:Clara Elena Ciapă, Maria Ioniche Lorența
