Anulare act administrativ fiscal. Sentința 63/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA Nr. 63/
Ședința secretă de la 30 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra acțiunii formulate în temeiul Legii contenciosului administrativ, de reclamanta ASOCIAȚIA SOCIETATEA PENTRU JUSTIȚIE, în contradictoriu cu pârâții și COLEGIUL CONSILIULUI NAȚIONAL PENTRU STUDIEREA ARHIVELOR SECURITĂȚII, având ca obiect"anulare act administrativ".
La apelul nominal făcut în ședință secretă, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința secretă din data de 16 martie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța în baza art.146 Cod procedură civilă, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea potrivit art.260 alin.1 Cod procedură civilă, la data de 23 martie 2009 apoi având nevoie de mai mult timp pentru a delibera la data 30 martie 2009.
CURTEA,
Asupra acțiunii în contencios administrativ de față,
Constată că la data de 19.06.2007, reclamanta Asociația Societatea pentru Justiție" Tg.M, a formulat acțiune civilă înregistrată la Curtea de Apel Tg.M ce a făcut obiectul dosarului nr- împotriva pârâților: 1. Colegiul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) B și 2) - judecător la Curtea Constituțională, solicitând instanței de judecată admiterea acțiunii și în consecință anularea Deciziei CNSAS nr.1399 din 26.04.2007, prin care a fost admisă contestația formulată de împotriva deciziei CNSAS privind apartenența acesteia în calitate de colaborator al poliției politice comuniste, cu consecința menținerii deciziei inițiale a CNSAS.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a considerat că Decizia CNSAS nr.1399/26.04.2007 este netemeinică și nelegală, solicitând anularea acestei decizii și menținerea ca temeinică și legală a Deciziei nr.361/8.02.2007 pentru următoarele motive:
În drept a invocat dispozițiile art.5 alin.3 din Legea nr.187/1999 care prevăd în ce anume constă fapta de colaborator al poliției politice comuniste. Potrivit acestui text de lege, calitatea de colaborator este atunci când sunt îndeplinite 4 condiții cumulative și anume:1) persoana suspectă de poliție politică să fi furnizat sau să fi înlesnit transmiterea de informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale; 2) acestea să fie consemnate de lucrătorii operativi; 3) prin informațiile furnizate să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; 4) informațiile să fie de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.
Reclamanta a susținut că în opinia sa, în cauză sunt îndeplinite cumulativ toate cele 4 condiții prevăzute în prima teză a art.5 alin.3 din Legea nr.187/1999. Se susține de reclamantă că în fapt pârâta a întocmit informări olografe, a acceptat să dea informații în dosarul de urmărire a altei persoane nr. cotă CNSAS în 21.03.1984, 22.03.1984, 23.03.1984 și 23.03.1984, fapt reținut de CNSAS în Decizia nr.361/2007.
Reclamanta a susținut că toate informațiile relatate ofițerului de securitate sau cele cuprinse în informările olografe au fost consemnate de acest ofițer de securitate, lucru ce rezultă atât din notele scrise ale ofițerului de securitate, cât și din faptul că informările olografe au fost înregistrate ca atare la dosarul de urmărire informativă nr.I 64797 (cotă CNSAS) de același ofițer. Deci, și această condiție a fost îndeplinită. Din relatările olografe ale pârâtei de ordin 2 rezultă cu prisosință că a dat informații despre activități ale unor bursieri români la și ale unor alte persoane: a) în nota olografă din 22.03.1984 pârâta relatează despre un fost coleg ce a plecat cu 2-3 ani înainte din țară, și, după ce-i descrie activitatea, propune verificarea în evidențele Ministerului d e Interne a fostului coleg de institute; b) în nota olografă din 23.03.1984 pârâta relatează amănunte despre fosta secretară responsabilă la Institutul de Cercetări Juridice despre care susține că ar relații foarte bune cu o serie de persoane de la Institutul de Cercetări Juridice, că are un frate ce lucra la Ministerul Afacerilor Externe. c) în nota olografă din 23.03.1984 pârâta relatează despre un profesor de origine română, stabilit la Strassbourg, și care se interesa de românii bursieri, îndeosebi de anumite persoane, pe care le nominalizează; d) la data de 6.04.1984 pârâta a informat pe ofițerul de securitate despre o colegă, despre faptul că aceasta a obținut o bursă foarte ușor, că-și schimbă foarte ușor domeniul de cercetare etc.
De asemenea, a susținut că toate aceste informații
au fost date în scopul clar de a denunța activitățile unor persoane pe care le consideră dușmănoase la adresa regimului comunist totalitar. Acest lucru rezultă din natura informațiilor furnizate (amănunte cu cine se întâlneau persoanele respective, ce prieteni și rude aveau etc), astfel că reclamanta consideră că și această condiție este îndeplinită.
Prin informările date, pârâta 2 adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale unor persoane, astfel cum este sunt prevăzute în art.17 din Convenția internațională cu privire la drepturile civile și politice.
În primul rând, pârâta de ordin 2 oferit informații unui subiect oficial, respectiv organelor de securitate, ce priveau viața particulară a unor persoane (relațiile cu prietenii, cu cine se întâlnesc aceste persoane, ce anume întreabă aceștia, rudele din țară a acestor persoane).
În al doilea rând, pârâta de ordin 2 era perfect conștientă că aceste informații vor fi folosite împotriva persoanelor față de care a dat informații; mai mult, chiar propune verificarea în evidențele ministerului d e Interne a unui fost coleg de institut (nota olografă din 22.03.2007). Or, este clar că amestecul în viața privată a unor persoane de către organele de securitate, amestec făcut posibil în mod nemijlocit de către pârâtă, a adus atingere dreptului prevăzut de art.17, respectiv a adus atingere dreptului persoanelor față de care s-au dat informații la o viață particulară. Fără îndoială că din perspectiva unui stat de drept acest amestec al autorității datorat nemijlocit pârâtei de ordin 2, este unul disproporționat și nejustificat.
În al treilea rând, aceleași informații oferite organelor de securitate au putut avea consecințe negative pentru persoanele vizate, ele putând fi folosite în scopuri proprii de organele de securitate, cum ar fi colega de institut (informarea din 6.04.1984), fratele fostei secretare a Institutului de Cercetări Juridice, ce lucra la Ministerul Afacerilor Externe (nota olografă din 23.03.1984) sau persoanele de care se interesa profesorul român stabilit la Strassbourg (nota olografă din 23.03.1984), toate aceste terțe persoane fiind invocate cu nume, loc de muncă. Astfel că și în cazul acestor persoane a fost făcută posibilă imixtiunea organelor de securitate în viața privată.
Față de cele arătate, reclamanta a opinat că în cauză sunt întrunite cele 4 condiții cumulativ prevăzute de art.5 alin.3 teza I din Legea nr.187/1999, astfel încât pârâta 2 fost colaborator al poliției politice comuniste.
Se susține de reclamantă faptul că acest lucru nu a fost negat de către pârâta 1 CNSAS prin Decizia nr.1399/2007, dar se prevalează doar de a II-a teză din art.5 alin.3, pe care o citează trunchiat în cuprinsul Deciziei atacate în cauză, în sensul că informațiile ar fi fost date în timp ce pârâta 2 se afla în anchetă, și că aceasta s-a plâns unei colege că a fost anchetată de organele de securitate.
Pentru acest motiv, că s-au reținut în mod trunchiat faptele în motivele Deciziei atacate reclamanta a considerat că aceasta este nelegală, susținând că nu se putea lua în considerare informațiile date de pârâta 2 doar în cazul în care aceasta le dădea, în cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată și că doar în această situație nu face obiectul prevederilor art.5 alin.3 din lege.
Cum în cauză pârâta 2 nu a fost în nici un fel cercetată și interogată, pentru motive politice, iar toate informațiile olografe și informațiile date ofițerului de securitate au fost date într-o cauză în care era cercetată o altă persoană, respectiv o colegă de birou a pârâtei 2, reclamanta a susținut că Decizia nr.1399/2007 a CNSAS este nelegală.
În sensul nelegalității Deciziei atacate reclamanta a invocat și faptul că pârâta CNSAS în decizia nr.1399/2007 a exclus faptul că pârâta 2 dat această informare nu ca fiind anchetată, ci că a acceptat să scrie note și să respecte regulile de conspirare impuse de munca informativă.
În același sens se invocă și faptul că pârâta 2 dat informări nu pentru a se disculpa și că ea nu a făcut obiectul unei cercetări sau anchete. În drept reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.2 lit.i, 15 și 16 din Legea 187/1999, privind accesul la propriul dosar și de conspirarea poliției politice comuniste.
În probațiune a depus comunicarea CNSAS cu nr./06/4.04.2007; decizia CNSAS nr.361/8.02.2007; comunicarea CNSAS cu nr./219/07/7.05.2007, decizia CNSAS nr.1399/26.04.2007; adresa cu nr.218/737/13.06.2007 emisă de Oficiul Poștal nr.9 Tg.M, prin care se dovedește că reclamanta este în termenul de 30 de zile prescris de art.16 alin.1 din Legea nr.187/1999.
Reclamanta a solicitat instanței ca pârâta CNSAS să comunice dosarul de securitate și toate actele ce au stat la baza emiterii deciziei atacate.
Prin Decizia nr.1399/26.04.2007 a CNSAS contestată în cauză de reclamanta Asociația Societatea pentru Justiție, pârâta 1 reținut faptul că, în urma reexaminării documentației, a contestației formulată de, în urma declarațiilor acesteia, faptul că "nu s-a identificat pe numele acesteia nici un dosar întocmit de poliția politică comunistă".
Însă, s-a reținut faptul că "totuși, doamna figurează în dosarul de fond informarea nr.I 64707 (cotă CNSAS), deschis pentru urmărirea unei persoane suspectă de legături cu fugari și persoane din emigrația română", deoarece era colegă de birou cu persoana urmărită.
Pentru acest motiv Serv.320 din cadrul Securității Municipiului B () a propus contactarea acesteia în martie 1984, deoarece a fost semnalată de sursa "" că se află în anturajul persoanei urmărite și în scopul obținerii de date, despre o persoană din Franța.
Se reține de CNSAS faptul că urmare a contactării pârâtei 2 de Serv.320 aaî ntocmit informări olografe, semnate "" - prenumele de al acesteia, fapt dovedit cu înscrisuri depuse de aceasta în timpul audierii la CNSAS.
Se reține că la cererea ofițerului de securitate a consemnat despre o persoană de cetățenie franceză și despre persoane pe care le-a cunoscut într-o excursie de 3 zile la, despre fost secretară responsabilă la Institutul de Cercetări Juridice, stabilită legal în Franța.
La 31.03.1984, a fost contactată pârâta 2, în legătură cu "". La 30.03.2007 a fost contactată "sursa" și i-a făcut cunoscut că a fost anchetată de organele de securitate în legătură cu persoane care au primit burse de studii la Strassbourg; i-a spus că a fost întrebată despre legătura cu un fugar român și dacă și aceștia s-au întâlnit la.
În urma acestor informări ofițerul de securitate a propus că aceasta să fie menținută în legătura și i se vor cere materiale scrise pentru aod ezinforma în legătură cu scopul urmărit de în contactarea ei.
Față de cele reținute în motivarea deciziei CNSAS a apreciat că sunt aplicabile prevederile art.5 alin.3 teza II din Legea nr.187/1999, privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste, modificată și completată prin OG 16/2006 în sensul că "informațiile cuprinse în declarațiile date în timpul anchetei, în stare de libertate, nu fac obiectul acestor prevederi".
Față de cele reținute ca argument de fapt, în temeiul art.16 art.5, 8 alin.7 din Legea 187/1999 și art.8 alin.1 lit.f din Regulamentul intern al CNSAS a decis admiterea contestației formulată, stabilind că "D-na, fiica lui și, născută la 22.07.1946, în com. jud.B, nu a fost agent/colaborator al poliției politice comuniste, așa cum sunt definite prin art.5 din Legea nr.187/1999. S-a dispus încetarea efectelor deciziei nr.361/8.02.2007, începând cu data emiterii deciziei 1399, adică cu data de 26.04.2007.
În termen legal de 30 de zile de la comunicarea acesteia către Asociația Societatea pentru Justiție a fost atacată în instanță inițial acțiunea reclamantei fiind înregistrată la Curtea de Apel Tg.M sub nr.dosar civil -.
În cauză, pârâta 2 formulat cerere de strămutare a cauzei. Potrivit înscrisului de la file 21 - dosar inițial, s-a dispus suspendarea judecării cauzei până la pronunțarea asupra cererii de strămutare.
Față de acțiunea reclamantei, pârâta a formulat întâmpinare (filele 27-35 dosar inițial) prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată și obligația reclamantei la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi ocazionate în acest proces.
Pârâta a susținut că în fapt a fost luată cu forța de acasă cu mașina și dusă într-o încăpere a fostului MI, unde sub o stare de teamă aceasta a fost audiată - succesiv de poliție, securitate procuratură și a refuzat să dea vreo informație compromițătoare referitoare la alte persoane.
Față de declarațiile date, a fost obligată să semneze, iar aceasta a refuzat, fiind obligată să le semneze nu cu numele de, ci cu un alt prenume de "", prenumele său de, nefiind un nume conspirativ.
Reclamanta a susținut în mod greșit că pârâta a avut mai multe întâlniri cu fosta securitate, dar în realitate a fost vorba de 3 întâlniri.
Susținerile reclamantei sunt neîntemeiate, și că dispozițiile art.5 alin.3, nu au fost corect interpretate de aceasta și că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a avea calitate de colaborat al poliției politice comuniste.
Aceasta a susținut că ea nu a avut calitate de organ/colaborator deoarece nu a fost dat niciun argument în acest sens, semnat de ea și nici nu a existat vreun dosar de rețea întocmi pe numele acesteia.
Declarațiile date de aceasta în dosarul de urmărire, informarea cu nr.I 64707 (cotă CNSAS) întocmit pe numele altei persoane, au fost date în timpul unei anchete în stare de libertate și nu fac obiectul prevederilor art.5 alin.3 teza I, aspect corect reținut de CNSAS prin Decizia prin care i s-a admis contestația.
Se susține de către pârâtă că cele întâmplate i-au produs o experiență traumatizantă pentru care ar fi trebuit să solicite și despăgubiri.
Prin informările pe care le-a furnizat aceasta nu a făcut vreo referire la activități potrivnice regimului comunist și nici nu au afectat drepturile și libertățile fundamentale ale altor persoane.
Susținerea reclamantei, că pârâta a acceptat să dea note, nu este reală, deoarece în fapt, nu există un astfel de accept, dacă ar fi fost ar fi fost dovedit în cauză.
Ancheta la care a fost supusă a fost în perioada martie - 1 1984, cum se reține în decizie, în 22.03.1984 nu a semnat nici o declarație olografă.
În concluzie, pârâta 2, a susținut că declarațiile sale, nu se încadrează în prevederile art.5 alin.3 teza I, ci în alin.3 teza II și că nu a fost colaborator al poliției politice comuniste, motiv pentru care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei.
În dovedirea celor cuprinse în întâmpinare, pârâta a depus înscrisuri la filele 36-42 dosar și anume: certificat de naștere, certificat de emis de S D; declarațiile autentificate sub nr.1193 din 30 martie 2007 date de și; declarațiile autentificate sub nr.448 din 30 martie 2007, date de și -; declarația olografă dată în 2 aprilie 2007 de; declarația olografă dată în data de 18 aprilie 2007 de.
Ca urmare a Încheierii nr.8229/5.XII.2007, pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-, s-a strămutat judecarea procesului civil ce face obiectul dosarului nr- a Curții de Apel Tg.M la Curtea de Apel Brașov. În consecință, cererea reclamantei a fost înregistrată sub nr- la data de 6.06.2008.
În acest dosar pârâta a format o notă prin care a invocat necompetența materială a Secției civile și declinarea de competență la Secția de Contencios administrativ (fila 7 dosar Curtea de Apel Brașov ).
Ca urmare a acestui fapt, instanța de judecată - secția civilă, în ședința din camera de consiliu din data de 26.06.2008, a declinat competența la Secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Brașov (fila 11 dosar).
În consecință, cauza a fost înregistrată la Secția contencios administrativ și fiscal la data de 9.07.2008 sub nr.de dosar -.
În cauză, instanța a dispus citarea părților și continuarea judecății ținând cont de dispozițiile ÎCCJ de păstrarea actelor administrative până la acel moment.
În cauză pârâta 2 depus la dosar copie a OUG nr.24/5.03.2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității (filele 7-21) pentru elucidarea instanței sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei de față.
În cauză instanța a emis adresă către pârâta 1 CNSAS pentru a comunica la dosar întreaga documentație și dosarul CNSAS ce a stat la baza emiterii deciziei 1399/2007 contestată în cauză (filele 29, 30).
Ca urmare a acestei solicitări CNSAS a înaintat dosarul solicitat, fila 31-127 cu documentația ce a stat la baza emiterii celor două Decizii nr.361/8.02.2007 și 1399/26.04.2007.
În cauză pârâta 2 prin avocat a depus două declarații autentice date la notar public de doamna și domnul (filele 129, 130 conform cu originalul). Față de actele de la dosar, o copie a acestora și de pe declarațiile predate, au fost comunicate în copii și reclamantei pentru studiul lor și formularea apărării.
Întrucât procedura de citare cu pârâtul 1, se realiza foarte greu, reclamantul a depus și o altă adresă pentru a fi citat pârâtul CNSAS (file 138) pe--57, sector 3, fiind citat și la această adresă.
Întrucât reclamanta a solicitat în afară de proba cu înscrisuri și audierea celor 2 martori ale căror declarații autentice au fost depuse la dosar de pârâta 2 - prin avocat, instanța a încuviințat această probă, fiind citați cei 2 martori de două ori, la care aceștia, motivat nu s-au prezentat, depunând înscrisuri doveditoare. Instanța văzând actele doveditoare de la fila 153, 156 și că pentru lipsa martorilor, cauza se tergiversa pentru audierea acestor doi martori, a apreciat că declarațiile lor, vin să întregească declarațiile date la notar după pronunțarea celor două decizii, ca atare a considerat că nu se impune a lua în considerare cele două declarații autentice depuse la termenul din 17 noiembrie 2008, decăzând astfel din proba cu martori.
Așa fiind, instanța a apreciat că în cauză se impune doar analizarea înscrisurilor ce au fost avute în vedere de pârâta CNSAS și care au fost în dosarul acesta, ce au stat la baza emiterii Deciziei 361/2007 și a Deciziei 1399/2007 atacată în cauză.
Pentru pârâta 2 - apărătorul ales cu delegație la dosar, a depus înscrisul de la fila 159-160 CV acesteia și un ziar actualizat privind pe fost Ministru al Ministerului d e Justiție, respectiv turnători la securitate și alți 29 judecători (fila 161).
Față de actele formulate în apărare pârâta 2 prin apărător a formulat concluzii scrise (filele 164-166) în sensul respingerii acțiunii reclamantei, solicitând cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar fila 162-163.
La rândul său reclamanta prin apărător a formulat concluzii orale în ședința publică din 16.03.2009, în sensul admiterii acțiunii cu cheltuieli de judecată, anularea Deciziei nr.1399/2007 a CNSAS și menținerea Deciziei nr.361/2007 a CNSAS.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului reține că, acțiunea reclamantei este nefondată pentru următoarele considerente:
Din verificarea Deciziei 361/2007 a CNSAS rezultă că pârâta a avut o activitate de colaborator, reținându-se informări olografe din 21.03.1984, din 22.03.1984, și 23.03.1984 toate semnate cu numele conspirativ "" (fila 101 dosar).
Prin această decizie CNSAS a concluzionat faptul că prin informațiile furnizate Securității, a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, dreptul de a fi liber de imixtiuni arbitrare ilegale în familie, la domiciliu, sau corespunzătoarea (art.17 din Pactul privind Drepturile civile și politice).
În esență CNSAS la data de 8.02.2007, pe baza materialului probator, Consiliul a decis că d-na a fost colaborator al poliției politice comuniste, conform Deciziei nr.361/2007.
Împotriva acestei Decizii a formulat contestație în termen legal d-na, considerând-o nelegală și netemeinică (la data de 16.04.2007) filele 103-107 dosar.
Verificând motivele invocate în contestație de aceasta și Decizia nr.361/8.02.2007, se reține că aceasta a invocat faptul că în primăvara anului 1984 fost supusă la o anchetă declanșată în urma plecării definitive din țară a fostei sale colege d-na -.
A fost convocată de 3 ori la data de 21.03. 22.03. 23.03. și 23.03.2098 de ofițerul de securitate, în cadrul cărora a fost chestionată asupra modalității în care a cunoscut unele persoane străine în timpul cursului la Facultatea de Drept de la Strassbourg Franța.
A fost interogată în legătură cu plecarea, la care aceasta a răspuns că nu știe nimic, apoi a fost întrebată despre un cetățean francez -, prietena, despre care i s-a cerut declarație scrisă și a descris-o în termeni laudativi.
Cu privire la declarația dată i s-a cerut să semneze cu alt nume, dar a refuzat, iar în cele din urmă, a semnat cu al doilea prenume de "". I s-a propus un angajament pe care l-a refuzat categoric. A comunicat unora dintre colegii săi, despre discuția avută cu acel ofițer, lui,.
A doua oară 23.03.1984 a fost întrebată tot despre -, răspunzând verbal că nu știe nimic.
În 27.03.1984, a fost amenințată de ofițer, pentru motivul că i-a spus că a vorbit despre anchetă în institut. Apoi i s-a cerut să spună de unde îl cunoaște pe profesorul francez, despre care răspunsul dat a fost dat de ordin general.
Pârâta a susținut că o serie de declarații nu-i aparțin, ci sunt făcute de ofițerul de securitate pentru a-și justifica activitatea sau în alt scop.
Examinând centralizatorul, audierea din 24.04.2007 filele 110-127 dosar și actele depuse de pârâtă în susținerea contestației în fața Comisiei CNSAS, instanța apreciază că, (respectiv, filele 110-127 dosar prezent și filele 36-42 dosar inițial):
Nu rezultă că a adus cu intenție atingeri drepturilor altor persoane, ci - de teamă a dat declarații și relațiile date sunt - în urma cererii de verificare din partea doamnei Ministru și asociației profesorilor pentru justiție, în arhivele fostei securități pe numele pârâtei.
Examinând declarația dată în fața comisiei de soluționare a contestației, rezultă că D-na a declarat următoarele:
"Aceasta nu a văzut dosarul și că este îngrozită, a trecut prin multe, începând de la vârsta de 12 ani și a mai avut un unchi arestat. Are o, care era meditată la limba germană de D-na - - colega sa, care a plecat de acasă de la ea, direct la gară, spunându-i că se vor vedea doar la Strassbourg (fila 89 dosar).
A arătat că într-o dimineață, s-a trezit cu cineva la ușă, i-a cerut să se îmbrace și să-l urmeze, pe atunci avea vreo 30 și ceva de ani, s-a intimidat, dar s-a dus într-un apartament pe lângă Sportului, a închis ușa și tremura inima în ea, unde i s-au pus întrebări, de genul: ce mai e pe la institut? Apoi, i-a cerut să dea declarații despre cum a plecat d-na de la ea din casă. Această poveste a durat cam o lună de zile, era chemată sistematic la 2-3 zile, apoi aceasta a spus la institut la toată lumea, respectiv d-nei, care era secretar de partid.
A spus și cuiva care era colegă cu securistul care răspundea de institut, adică d-na, colegă fiind și cu d-na de 20 ani.
Când a fost chemată ultima dată a fost întrebată dacă d-na s-a transferat de la un sector la altul, la care pârâta a răspuns că s-a transferat, căci așa era realitatea, iar de atunci nu a mai întrebat-o și nici nu s-a mai întâmplat nimic.
Pârâta a declarat că i s-a cerut să facă un legământ sub jurământ la care i-a răspuns că legământ a făcut cu bărbatul când s-a căsătorit.
După anul 1984 nu a mai căutat-o nimeni, probabil pentru că și-au dat seama că cei de la institut știau că este colega, sau că aceasta a spus la toți colegii și s-a consultat cu ei ce să facă în continuarea.
Aceasta a spus că îl cunoaște pe d-l că era informator și se fereau toți de el, deși nu aveau certitudinea că este sau nu informator. După cele întâmplate în anul 1984 nu a mai plecat absolut deloc în occident, adică după incidentul cu d-na, dar a mai fost plecată după 1985 în țările socialiste.
A declarat că a cunoscut-o pe cercetătoarea, pe și pe d-na.
După plecarea în Franța a făcut un raport care se dădea la întoarcere, dar nu a fost condiționată de securitate în vreun fel (filele 87-99 declarație dată de la pentru soluționarea contestației împotriva deciziei nr.361/8.02.2007."
Curtea, corelând cele reținute mai sus, față de întreg probatoriu de la dosar, reține în fapt și în drept următoarele:
Pârâta avea calitatea de cercetător la Institutul Cercetări Juridice B, fiind obs. a Facultății de Drept B și a Facultății de Drept la Strassbourg.
În perioada 1984 fost chemată de ofițerul de securitate pentru a da declarație cu privire la plecarea D-nei - din țară, care în ziua plecării ei - vineri, a făcut meditații de limba germană cu fiica d-nei.
Modul în care a fost abordată contactată pârâta de ofițerul de securitate, este unul specific regimului securității comuniste care a obligat-o să dea declarații despre anumite persoane din colectivul unde lucra din Institutul de Cercetări Juridice
Declarațiile date de aceasta nu se găsesc într-un dosar de rețea privind pe aceasta, ci în dosarul unei alte persoane urmărite nr. I - (cotă CNSAS).
Pârâta nu a avut un dosar de rețea ca informator sau colaborator cu poliția. Nu există la dosar vreun angajament al acesteia de colaborator cu securitatea, dimpotrivă din declarația dată în fața Comisiei CNSAS, la audieri, aceasta a precizat că a refuzat categoric semnarea unui astfel de angajament deși, i s-a cerut de către ofițerul care o ancheta. Din analiza declarațiilor date de aceasta rezultă că s-a semnat cu numele de "", iar din actele depuse de pârâtă la dosar rezultă că aceasta avea ca nume de și pe acela de.
Din declarațiile depuse la dosar, de către persoanele, și - (filele 37-39 dosar inițial Tg.M), (fila 40 dosar inițial) care o cunoșteau din ținutul natal B, rezultă că era cunoscută cu numele de -, iar acest lucru rezultă și din certificatul de eliberat de D - Sf. (fila 37).
Despre faptul că a fost anchetată aceasta a spus colegilor de serviciu, chiar și celor despre care i s-au cerut relații - respectiv despre d-na colega sa de birou.
De altfel aceste declarații se regăsesc doar în dosarul de persoană urmărită a d-nei nr. I -. În cauză deși s-a dorit audierea d-nei, aspectele de natură medicale, actele de la dosar, au condus la renunțarea la această declarație. Față de declarațiile depuse la dosar, rezultă că aceasta și d-l nu au fost prejudiciați în dreptul lor și că prin declarațiile date, ca urmare a constrângerii exercitate de ofițerul de securitate asupra acesteia, a temerii ce o stăpânea pe pârâtă, care mai trecuse printr-o experiență de genul anchetei securității. Ca atare se reține că, aceasta nu a adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv acelor despre care a dat declarații.
Din materialul probator de la dosar, nu rezultă că s-au încălcat drepturile prevăzute de art.17 din Pactul privind drepturile civile și politice.
De altfel, trebuie avut în vedere și este de notorietate faptul că, în perioada 1984 - până la revoluție, dacă erai chemat să dai declarații la securitate erai obligat să te prezinți și să declari, altfel suportai consecințele refuzului de a te prezenta.
Faptul că pârâta a fost contactată de ofițerul de securitate, rezultă din actele de la dosar în sensul că, de la sursa "" s-a știut de această persoană și a urmat apoi verificarea ei, declarațiile la securitate, în luna martie 1984.
Deși aceasta a dat anumite informații, note olografe în fața ofițerului de securitate, totuși acest lucru a fost făcut prin intimidare, teamă creată asupra acesteia și nicidecum nu au fost date de bunăvoie.
Acel accept, de care vorbește reclamanta a fost unul forțat de împrejurări, și nu poate fi reținut ca fiind intenționat și de natură să aducă atingere drepturilor și libertăților persoanelor despre care a dat acele informații.
Mai mult, prin acele declarații olografe, nu rezultă că s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Ca atare, din cele 4 condiții subliniate de reclamantă ca fiind cumulativ îndeplinite în cauză, se regăsesc doar 2 dintre acestea, așa încât nu se poate reține ca fiind aplicabile prevederile art.5 alin.3 din Legea nr.187/1999.
Comparând conținutul celor trei declarații olografe date de pârâtă cu rapoartele întocmite de ofițerul de securitate, rezultă anumite neconcordanțe.
Ca atare, notele ofițerului respectiv, nu conduc la ideea că ele reprezintă adevărul întocmai și că cele consemnate ar fi fost într-adevăr spuse de pârâtă, aceasta dând declarații sub presiune.
În ce privește, aspectul reținut de CNSAS prin Decizia atacată în cauză nr.1399/26.04.2007, că sunt aplicabile prevederile art.5 alin.3 teza II din Legea nr.187/1999, instanța constată că și sub acest aspect decizia atacată corespunde actelor de la dosar, astfel încât nu se poate reține nelegalitatea acestei decizii și netemeinicia ei.
Comparând elementele de fapt mai sus reținute, din declarațiile date de cu prevederile art.5 alin.3 teza I, rezultă că în fapt și în drept, nu sunt îndeplinite în cauză cumulativ condițiile pentru a fi calificată această pârâtă drept colaborator a poliției politice comuniste, aspect invocat de reclamantă în acțiunea formulată în cauză.
Ca atare, nu se poate reține că decizia emisă de CNSAS în urma contestației formulată de pârâtă împotriva Deciziei nr.361/8.02.2007 este nelegală și netemeinică.
Dimpotrivă, din probele de la dosar rezultă că aceasta a dat anumite declarații, fiind constrânsă de organele de securitate, dar prin aceste declarații nu s-au adus atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor despre care s-a făcut vorbire.
Chiar d-na, a declarat că, nu a dat importanță acestor declarații, astfel încât nu se poate reține că a produs efecte negative asupra acesteia, sau că i-au fost aduse atingeri drepturilor sale.
În concluzie, se constată ca legală și justificată decizia nr.1399/26.04.2008 a CNSAS, sens în care va fi menținută.
În ce privește motivele, apărarea și susținerile formulate de reclamantă, în sensul că decizia atacată este nelegală și că d-na a fost colaborator al poliției politice comuniste, instanța apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate și nelegale, urmând a fi înlăturate.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, se va respinge ca neîntemeiată și nelegală acțiunea reclamantei, iar în consecință se va menține Decizia nr 1399/26.04.2007 a CNSAS.
În cauză se reține ca fiind aplicabile prevederile art.274 Cod procedură civilă, astfel încât va obliga reclamanta să plătească pârâtei cheltuieli de judecată conform chitanței de la dosar (onorariu avocat) în sumă de 5720 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată în contencios administrativ de reclamanta Asociația Societatea pentru Justiție, cu sediul în Tg.M,-,.11 jud.M, în contradictoriu cu pârâtele:
1. Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în B, Parlamentului, Intrarea B, - 13 nr.2, sector 5 și în B,--57, sector 3, și
2., cu sediul ales la Curtea Constituțională, B, sector 5, str.- 13 - Intrarea B1 nr.2, având ca obiect anularea Deciziei nr.1399/26.04.2007, emis de pârâta CNSAS.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei suma de 5720,00 lei cu titlu de cheltuieli de judecată (onorariu de avocat).
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi 30 Martie 2009.
Președinte, Pt.- - aflată în concediu medical, semnează: Preșddinte instanță, | Grefier, - - |
Red: MI/16.04.2009
Dact: MD/25.04.2009 - 6 ex.
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche
