Anulare act administrativ fiscal. Decizia 231/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 231/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1100/CA din 11.12.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică din 13 aprilie 2009, susținerile părții prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1100/CA din 11 decembrie 2008, Tribunalul Iași, respingând excepția necompetenței teritoriale, a respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului V și șeful Serviciului de Poliție Rutieră din cadrul
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a chemat în judecată pe pârâți pentru a se dispune anularea dispoziției nr. -/14.08.2008, prin care s-a decis asupra prelungirii perioadei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, întrucât s-a majorat perioada de suspendarea cu 30 de zile, ca urmare a faptului că reclamantul nu a predat hotărârea judecătorească de respingere a plângerii contravenționale, în termen de 15 zile de la data rămânerii acesteia definitivă și irevocabilă, conform art. 118 alin. 5 din nr.OG 195/2002.
Prima instanță a constatat de asemenea că, la emiterea dispoziției contestate au fost avute în vedere prevederile legale aplicabile, care stabilesc că neprezentarea contravenientului, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea contravențională, pentru a preda permisul de conducere, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, neavând nicio relevanță, pentru îndeplinirea acestei obligații, momentul redactării hotărârii, starea de sănătate a celui în cauză, în condițiile în care situația medicală evocată nu mai subzista după data de 26 iulie 2008, sau trecerea testului de verificare a cunoașterii regulilor de circulație, susținut în condițiile art. 221 din nr.HG 1391/2006.
Împotriva acestei sentințe a introdus recurs reclamantul, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că în mod greșit au fost în imposibilitate fizică de a preda permisul de conducere și hotărârea judecătorească, împrejurare ce se încadra în categoria cazului bine justificat prevăzut de Legea nr. 554/2004, că au fost aplicate greșit disp. art. 118 din nr.OG 195/2002, că nu s-a dat eficiență faptului că a trecut testul de verificare a cunoștințelor teoretice și că nu a fost reținută împrejurarea că procesul-verbal de contravenție, în partea privitoare la aplicarea sancțiunii complementare, a trecut în puterea lucrului judecat.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată următoarele:
Este necontestat faptul că reclamantul-recurent a fost sancționat contravențional, că, prin procesul-verbal nr. - din 21.10.2007, s-a luat măsura complementară a reținerii permisului de conducere, pentru o perioadă de 90 de zile, că, prin sentința nr. 747 din 25 februarie 2008 Judecătoriei Vaslui, menținută prin decizia nr. 942/R din 30 iunie 2008 Tribunalului Vaslui, a fost respinsă plângerea contravențională formulată, și că predarea permisului de conducere a avut loc la data de 06 august 2008.
Este de asemenea necontestat că, în conformitate cu disp. art. 118 din nr.OUG 195/2002, conducătorul auto era obligat ca, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care instanța a respins plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției, să se prezinte la serviciul poliției rutiere care îl are în evidență pentru a preda permisul de conducere și că, în perioada 13-26 iulie 2008, reclamantului i s-a recomandat "repaus la domiciliu", suferind de "entorsă gleznă".
Nerespectarea dispoziției legale evocate, constând în neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut de alin. 4 al art. 118 din nr.OUG 195/2002, atrage sancțiunea administrativă a majorării cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce.
Folosirea de către legiuitor a termenului "atrage" semnifică faptul că măsura majorării duratei de suspendare este una imperativă, aplicabilă de drept, și că ea este o măsură distinctă față de cea aplicată prin procesul-verbal de contravenție, sancționând conduita culpabilă a contravenientului de a nu se conforma obligației de a preda permisul de conducere și că efectele hotărârii prin care a fost soluționată plângerea nu au o legătură de cauzalitate cu sancționarea faptei ulterioare, majorarea fiind dispusă printr-un nou act administrativ de autoritate, emis în baza și în aplicarea legii.
Chiar dacă, în ultimele două zile ce au premers împlinirii termenului prevăzut de art. 118 alin. 4 din nr.OUG 195/2002,reclamantul a suferit o "entorsă" și i s-a recomandat "repaus la domiciliu", nimic nu l-a împiedicat pe acesta să predea permisul de conducere până la data de 13 iulie 2008,dat fiind faptul că termenul de 15 zile este un termen maxim și nu unul limită, îndeplinirea obligației legale de predare nefiind condiționată de momentul redactării deciziei pronunțată de instanța de control judiciar, ci de simplul fapt al menținerii hotărârii primei instanțe, soluție care rezultă fără echivoc din dispozitivul hotărârii.
Cât privește chestiunea trecerii testului de verificare a cunoștințelor, ca și a oricărora alte chestiuni ce nu au legătură cu obligația prevăzută de alin. 4 al art. 118 din nr.OUG 195/2002, Curtea apreciază că în mod justificat acestea au fost înlăturate, din moment ce obligația de predare a permisului se putea îndeplini și fără a se prezenta hotărârea judecătorească, neavând nicio urmare faptul că termenii folosiți de pârâtul-intimat în adresa nr. 604 din 19.08.2008 nu au fost cei mai potriviți, pentru justificarea măsurii adoptate.
Cum ceea ce interesează în cauza de față este faptul neîndeplinirii unei obligații legale imperative și cum comportamentul ce ignoră obligația de predare atrage sancțiunea imperativă a legii, Curtea, constatând că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1100/CA din 11 decembrie 2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- G - -- -
Grefier,
-
Red. -
Tehnored.
Tribunalul Iași:
08.05.2009
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian
Citește mai mult
serviciul rutier pana la data de 27.11.2015 permisul fiind suspendat pana la data de 29.01.2016. Eu am crezut ca am depasit termenul, in peioada 28.05-28.07 chiar nu am mai condus. Este corecta si legala aceasta decizie a sefului serviciu rutier de a suspenda permisul dupa atata timp?