Anulare act administrativ fiscal. Decizia 230/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 230/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Tăbâltoc Dan Mircea
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Aurelia
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamanta - SRL I împotriva sentinței civile nr. 1025/CA din 20.11.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi, când din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
Curtea de Apel,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Tribunalul Iași, prin sentința civilă nr. 1025/ca/20.11.2008, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei - SRL în ce privește capătul de cerere referitor la anularea adresei nr. 60519/29.05.2008, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5 și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Jud. I cu sediul în I, str. -, nr. 26, și a respins capătul de cerere referitor la anularea adresei nr. 60519/20.05.2008 formulat de reclamantă în contradictoriu cu acești pârâți, precum și capătul de cerere referitor la anularea adresei nr. 60519/20.05.2008 formulat de reclamantă în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I cu sediul în I, str. - nr. 26.
Prin aceeași sentință, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ce privește cererea de restituire a taxei speciale auto și a respins acest capăt de cerere formulat în contradictoriu cu pârâții Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor, Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I și Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
Instanța a respins și cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că reclamanta are posibilitatea de a solicita anularea adresei nr. 60519/29.05.2008, deoarece reprezintă răspunsul primit la solicitarea restituirii taxei speciale.
S-a mai avut în vedere că Statul Român și Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, nu au calitate procesuală pasivă referitor la cererea de anulare a adresei nr. 60519/29.05.2008 deoarece nu ei sunt emitenții adresei respective, ci pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului
A mai avut în vedere prima instanță că adresa nr. 60519/29.05.2008 exprimă punctul de vedere al organului fiscal cu privire la restituirea taxei către reclamantă, precizând că nu există temei legal pentru restituirea, ci doar pentru încasarea taxei, neavând semnificația și conținutul actului administrativ fiscal așa cum rezultă din prevederile art. 41-43 Cod de procedură fiscală și nici a deciziei date în sistemul administrativ al căilor de atac.
Cu privire la capătul de cerere referitor la restituirea taxei speciale pentru autovehicule în valoare de 3.443,91 lei, instanța a soluționat cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei reținând că autoturismul pentru care a fost plătită taxa de înmatriculare face obiectul unui contract de leasing prin care Leasing, în calitate de locator, a transmis reclamantei, în calitate de utilizator, dreptul de folosință asupra autoturismului, locatorul rămânând proprietarul acestuia până la momentul transmiterii acestui drept către utilizator.
Potrivit art. 11 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 195/2002, obligația înmatriculării revine proprietarului autoturismului, în cauză societății de leasing, aceasta având și calitatea de contribuabil în cadrul raportului juridic fiscal, în sensul art. 17 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
În această calitate, societatea de leasing a plătit taxa de primă înmatriculare, aspect consemnat și în art. 6.7. din contractul părților, articol care mai prevede că această taxă va fi refacturată către reclamant după înmatriculare.
Drept urmare, Porche Leasing a emis către reclamantă factura aflată la fila 6 dosar în valoare de 3.443,91 lei la data de 7.04.2008, iar la data de 22.04.2008 reclamanta a vărsat în contul societății de leasing suma respectivă (fila 7).
A constatat prima instanță că subiect al raportului juridic fiscal este societatea de leasing, numai aceasta fiind în măsură a solicita restituirea taxei, invocând prevederi discriminatorii și încălcarea legislației comunitare, iar reclamanta, ca utilizator, și-a însușit doar o clauză contractuală ce prevede refacturarea de către locator a cuantumului în lei al taxei speciale, cu TVA, nefiind ea însăși obligată prin lege să suporte taxa pentru autovehicule, ci în temeiul convenției părților, aspect care poate fi dedus judecății, dar într-un cadru procesual diferit.
Împotriva sentinței indicate mai sus a declarat recurs reclamanta - SRL.
În motivarea recursului său, reclamanta a susținut că în mod greșit au fost admise excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului I și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
A arătat reclamanta recurentă că în contractul de leasing depus la dosarul cauzei se prevede că impozitele și taxele asupra obiectului în leasing vor fi suportate de către utilizator, printre aceste taxe fiind inclusă și taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, și că taxa a fost achitată de societate.
Prin întâmpinare, Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Ias olicitat respingerea recursului.
Curtea, examinând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de prevederile legale aplicabile, de criticile recurentei, dar și față de apărările intimatei, constată că sentința atacată este legală și temeinică.
Având în vedere că la dosarul cauzei nu se află însă nici un înscris din care să rezulte că - SRL ar fi plătit organelor fiscale vreo sumă de bani cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule, Curtea consideră că just a considerat prima instanță că reclamanta nu este subiect al unui raport de drept fiscal în baza căruia să aibă posibilitatea de a solicita restituirea unei sume de bani ce ar fi fost achitată cu titlu de taxă pentru autovehicule.
Este adevărat că prin contractul de leasing financiar nr. -/- (filele 40-47 din dosarul primei instanțe), reclamanta - SRL a dobândit un drept de folosință asupra unui autovehicul Volkswagen, transferul dreptului de proprietate urmând a avea loc, potrivit art. 9 din contract, după expirarea duratei contractului și că înmatricularea autovehiculului s-a realizat de către - SRL, în calitate de utilizator, în baza art. 3.7 din contract (fila 8).
La fel de adevărat este că în art. 6.7 din contract se prevede că taxa pentru autoturisme și autovehicule va fi achitată de către Porche Leasing România SA și "refacturată" către - SRL.
Convenția încheiată între Porche Leasing România SA și - SRL prin care aceasta din urmă se obligă să plătească primeia suma de bani pe care Porche Leasing România SA o plătește la organele fiscale cu titlu de taxă pentru autoturisme și autovehicule nu poate produce efecte juridice asupra terților și, deci, nici asupra raporturilor de drept fiscal în care subiecți sunt organul fiscal și contribuabila Porche Leasing România SA, în baza cărora s-a achitat taxa pentru autovehicul Volkswagen dat în folosință reclamantei.
Împrejurarea că reclamanta a fost de acord să plătească lui Porche Leasing România SA echivalentul taxei pentru autovehicule nu dă naștere la drepturi și obligații fiscale, ci de natură civilă, așa cum corect a reținut prima instanță.
În condițiile în care reclamanta nu este subiect al raportului juridic fiscal în baza căruia s-a achitat suma de bani cu titlu de taxa pentru autovehiculul Volkswagen, corect a reținut prima instanță că - SRL nu are calitate procesuală activă în cauză.
Neîntemeiată este și critica referitoare la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român și a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Județului
Statul român are calitate procesuală pasivă doar în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, între acestea nefiind menționate și cererile de natura celei promovate de reclamantă, iar adresa nr. 60519/26.05.2008 nu este emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, ci de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului I (fila 10 din dosarul primei instanțe).
Față de cele ce preced, Curtea, în baza prevederilor art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
Decide:
Respinge recursul introdus de - SRL împotriva sentinței nr. nr. 1025/ca/20.11.2008 Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15.04.2009.
Președinte judecător judecător
- - - G - -- -
Grefier
și tehnoredactat:, 2 ex
Primă instanță: Tribunalul Iași
JUDECĂTOR 3: Obreja
Președinte:Tăbâltoc Dan MirceaJudecători:Tăbâltoc Dan Mircea, Gheorghe Aurelia, Obreja