Anulare act administrativ fiscal. Decizia 229/2009. Curtea de Apel Iasi
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA Nr. 229/CA
Ședința publică de la 15 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Dan Mircea Tăbâltoc
JUDECĂTOR 2: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 3: Iustinian
Grefier:
Pe rol fiind judecarea recursului introdus de reclamanta I CONF I împotriva sentinței civile nr. 948/ din 30.10.2008 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 aprilie 2009, susținerile părților fiind cuprinse în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a se da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.
După deliberare;
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 948/CA/30.10.2008 a Tribunalului Iașis -a dispus:
Respinge acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta I Conf I cu sediul în I, Calea nr. 26 în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I cu sediul în I, str. - nr. 26 și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I cu sediul în I, bd. - nr. 10.
A reținut instanța de fond:
Reclamanta contestă majorările de întârziere aferente taxei vamale în cuantum de 27 lei și aferente TVA în valoare de 5 lei stabilite prin decizia pentru regularizarea situației nr. 1075/13.02.2008 emisă de I și suma de 4 lei reprezentând dobânzi compensatorii conform procesului verbal de control din 12.02.2008.
În privința majorărilor de întârziere reclamanta a criticat faptul că acestea nu au fost calculate după 7 zile de la comunicarea deciziei de regularizare conform art. 61 alin. 3 din Legea 141/1997.
Apărările sale formulate în acest sens nu pot fi primite.
Astfel, potrivit art. 100 alin. 1 și 5 din Legea 86/2006 autoritatea vamală are dreptul ca, într-o perioadă de 5 ani de la acordarea liberului de vamă, să modifice declarația vamală, din oficiu sau la solicitarea declarantului.
În cauză reclamanta a cerut importul definitiv al bunurilor introduse temporar în țară în baza declarației vamale nr. I 19250/19.11.2003, prin adresa înregistrată la autoritatea vamală sub nr. 8297/12.12.2007, devenind aplicabile prevederile art. 121 al. 1 din Legea 141/1997 care prevăd că în cazul mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară cu exonerare parțială de taxe vamale, cuantumul taxelor vamale se încasează în proporție de 3% din suma datorată, dacă mărfurile ar fi fost importate.
Instanța mai reține că potrivit art. 141 din Legea 141/1992 datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale care reprezintă scadența.
Raportat la perioada pentru care s-au calculate majorările de către organul vamal instanța constată că majorările de întârziere aferente datoriei vamale au regimul prevăzut de art. 13 alin. 1, 2 din OG61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare (în vigoare la acel moment) și nu cel prevăzut de art. 61 alin. 3 din Legea 141/97.
Astfel, orice obligație bugetară neachitată la scadență generează plata unor majorări de întârziere începând cu ziua imediat următoare scadenței obligației bugetare, până la data stingerii sumei datorate, inclusiv.
Aceste dispoziții au fost preluate și prin art. 115, 120 din OG92/2003 și au fost interpretate în sensul sus menționat și prin deciziile nr. 1712/16.03.2005 și 3601/7.06.2005 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția de contencios administrativ și fiscal.
De asemenea, în privința dobânzii compensatorii de 4 lei, aceasta nu a fost impusă reclamantei prin decizia pentru regularizare nr. 1075/2008, organul vamal renunțând la încasare din cauza valorii sub 20 Euro prevăzută de art. 519 alin. 4 din Regulamentul (CEE) nr. 2454/1993, astfel încât cererea reclamantei de a fi exonerată de suma respectivă este lipsită de obiect.
Pentru considerentele expuse, instanța reține că în mod justificat organul fiscal competent a menținut decizia de regularizare emisă de organul vamal și a respins contestația reclamantei pentru suma de 32 lei datorată cu titlu de majorări de întârziere, dar și pentru suma de 4 lei reprezentând dobânzi compensatorii (ca fiind fără obiect), făcând o interpretare corectă a situației de fapt și a dispozițiilor legale incidente în cauză.
Împotriva acestei sentințe a formulat cerere de recurs reclamanta - I-Conf SA I, considerând-o nelegală și netemeinică, întrucât prin OP 117/4.03.2008 a achitat TVA-ul imputat de organul vamal, cu OP 116/4.03.2008 comisionul vamal, iar cu OP 115/4.03.2008 taxa vamală reținută de același organ, astfel că accesoriile aferente acestor sume se datorau, conform art.61 al.3) din Legea 141/1997 privind Codul vamal, după expirarea termenului de plată de 7 zile, de la comunicarea acestor diferențe și până la achitarea lor efectivă.
Acest punct de vedere a fost adoptat și de Autoritatea Națională a Vămilor în adresa sa 54936/7.12.2006 și 42196/6.08.2007, precum și de Direcția generală de legislație, impozite indirecte prin actul nr.-/10.07.2006.
Arată recurenta de asemenea că, raportat datei operațiunii vamale în cauză, inițiată în anul 1999, finalizarea operațiunii trebuia să aibă loc sub imperiul Legii 141/1997 în vigoare la acea dată, ce se constituie ca lege apreciată în raport cu OG 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare, astfel că în cauză își găseau aplicabilitatea prevederile Legii 141/1997, ce prevede termenul de 7 zile sus-citat, ca având caracter absolut și imperativ.
Având în vedere însă că organul vamal a calculat accesorii și pentru perioada anterioară acestui termen, solicită admiterea recursului și în fond admiterea acțiunii sale în sensul anulării deciziei 50/2008 a I și a actelor subsecvente.
Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I pentru Autoritatea Națională a Vămilor, prin întâmpinare solicită respingerea recursului promovat în cauză, întrucât art.141(1) din Legea 141/1997 privind Codul vamal prevede expres că "datoria vamală ia naștere în momentul înregistrării declarației vamale", iar în speță au fost respectate dispozițiile OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, în vigoare la data solicitării recurentei de modificare a declarației vamale I 19250/19.11.2003, respectiv cu adresa sa nr.9238/12.12.2007.
Curtea, verificând probatoriul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursul ca fiind nefondat, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, corect a procedat organul vamal la aplicarea accesoriilor aferente mărfurilor plasate sub regim de admitere temporară în condițiile art.141 din Legea 141/1997 privind Codul vamal, respectiv din "momentul înregistrării declarației vamale", în ce privește stabilirea scadenței diferenței de taxe vamale.
Având în vedere momentul înregistrării cererii de modificare a declarației vamale, formulată de recurentă (12.12.2007), modalitatea de calcul a accesoriilor nu putea fi decât cea în vigoare la această dată, respectiv potrivit OG 61/2002 privind colectarea creanțelor bugetare, respectiv "pentru fiecare zi, începând cu ziua următoare scadenței obligației bugetare și până la data stingerii sumei datorate inclusiv", cum legal s-a procedat în speță.
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă 948/30.10.2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondată a cererii de recurs promovată de reclamanta - I Conf SA
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul introdus de - "I Conf" SA I împotriva sentinței nr.948/CA/30.10.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - G - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
13.2009.-
2 ex.-
Președinte:Dan Mircea TăbâltocJudecători:Dan Mircea Tăbâltoc, Aurelia Gheorghe, Iustinian