Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2375/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2375
Ședința publică din 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Vasile Bîcu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILORîmpotriva sentinței civile nr. nr. 1070/29.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă, reprezentată de avocat, cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimata-reclamantă a depus, prin serviciul registratură, la data de 02.11.2009, întâmpinare, în două exemplare, și că recurenta-pârâtă a depus, la data de 12.11.2009, note scrise.
Intimata-reclamantă, prin avocat, depune comunicării întâmpinării către.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Intimata-reclamantă, prin avocat, arată că recurenta-pârâtă susține, în motivele de recurs, că în situația în care statul nu alocă fondurile necesare, termenul prevăzut de art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006 poate fi prelungit atât timp cât e nevoie, însă aceasta ar însemna o prelungire sine die, acest fapt neputând fi acceptat de instanță, apărare care a fost respinsă și de instanța de fond. Precizează că, potrivit art. 18 alin. 5 din HG nr. 1120/2006, i s-a plătit prima tranșă din compensațiile bănești, în valoare de 40%, la data de 22.12.2006. A doua tranșă, în valoare de 60%, trebuia achitată în anul consecutiv primei plăți. Susținerile recurentei-pârâte că nu au fost alocate fonduri nu sunt dovedite în niciun sens și, de asemenea, nu se poate susține că statul își poate neglija obligațiile asumate, pentru că s-ar încălca art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, art. 6 din CEDO și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. Arată că dreptul al un proces echitabil înseamnă inclusiv executarea hotărârilor judecătorești. Arată că a depus o adresă din partea Ministerului Finanțelor Publice din care rezultă că pentru anul 2008 fondurile alocate au fost de 100%, deci i s-a acordat atât cât a cerut, și în anul 2009 procedându-se la fel. Mai arată intimata-reclamantă, prin avocat, că nu este posibil ca, în condițiile în care legea stipulează un termen, să nu îl respecte, fiind inadmisibil acest fapt, care constituie un abuz de drept. Solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, hotărârea de fond fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea adresată Tribunalului Călărași la 27.04.2009, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea pârâtei să- achite tranșa a doua, reprezentând 60% din suma de 242.138,48 lei acordată cu titlu de despăgubiri în temeiul hotărârii nr.71/24.11.2006, emisă de Comisia județeană T pentru aplicarea Lg.290/2003, actualizată cu indicele de inflație în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii.
Prin sentința civilă nr.1070/29.05.2009 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosar nr- a fost admisă acțiunea reclamantei, fiind obligată pârâta să plătească reclamantei tranșa a doua 60% din suma de 242.138,48 lei acordată cu titlu de despăgubiri în temeiul hotărârii nr.71/24.11.2006, emisă de Comisia județeană T pentru aplicarea Lg.290/2003, actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Pentru pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență că reclamantei i-a fost achitată suma de 96.855,39 lei reprezentând 4% din cuantumul despăgubirilor, diferența nefiind plătită în termenul stipulat la anexa hotărârii nr.71/2006.
Instanța a reținut că, potrivit disp.art.18 alin.5 lit.c) din HG 1120/2006 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Lg.290/2003, compensațiile bănești stabilite prin hotărârile comisiei județene ori a Municipiului pentru aplicarea Lg.290/2003, în cazul contestațiilor sau hotărâre judecătorească definitivă, investită cu formulă executorie, se achită beneficiarilor, în limita sumelor aprobate anual cu această destinație în bugetul de stat astfel: eșalonat în două tranșe, pe parcursul a 2 ani consecutivi, 40% în primul an și 60% în anul următor, dacă cuantumul compensațiilor depășește 100.000 lei.
Instanța a constatat că termenul stabilit pentru ca pârâta să achite reclamantei tranșa a doua a despăgubirilor, respectiv decembrie 2007 fost cu mult depășit, dificultățile legate de lipsa fondurilor necesare achitării despăgubirilor nu pot justifica ingerința autorității în dreptul reclamantei.
De asemenea s-a avut în vedere dreptul de acces la justiție, garantat de art.6 din CEDO care implică și dreptul de a obține și executarea hotărârii.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice.
Recurenta pârâtă susține că instanța de fond a aplicat greșit disp.art.18 alin.5 din HG 1120/2006 deoarece din acest text rezultă că plata despăgubirilor este condiționată de existența în bugetul de stat a unor sume suficiente aprobate anual cu această destinație.
Apoi sunt puși în funcție de aceste sume, termenele de plată a acestor despăgubiri.
De asemenea se mai arată că prev.art.18 alin.4 din Normele metodologice pentru aplicarea Lg.290/2003 privind eșalonarea plății pe parcursul a doi ani consecutivi sunt aplicabile doar în situația în care sunt alocate suficiente fonduri de la bugetul de stat pentru plata despăgubirilor stabilite în baza Lg.290/2003.
Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului pârâtei ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și în raport de disp.art.3041apreciază recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin hotărârea nr.71/24.11.2006, emisă de Comisia județeană T, intimatei reclamante i-au fost stabilite despăgubiri conform Lg.290/2003, prima tranșă fiind achitată conf.art.18 alin.5 lit.c) din OG 1120/2006, următoarea transă trebuia achitată în cel de-al doilea an consecutiv primei plăți, așa cum corect a interpretat și instanța de fond.
În textul de lege citat, invocat de recurenta pârâtă nu există nicio condiție referitoare la sumele necesare în bugetul de stat, cu această destinație, așa cum greșit apreciază recurenta.
Lipsa fondurilor necesare nu poate justifica neachitarea tranșei restante, termenele de achitare fiind clar prevăzute în actul normativ mai sus citat, și nu lasă loc la interpretări în defavoarea beneficiarilor Lg.290/2003.
Pentru aceste considerente, văzând disp.art.312 cod pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. nr. 1070/29.05.2009 pronunțate de Tribunalul Teleorman în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Red.DU GREFIER
EF/2ex. - -
3.02.2010
Tr.
Jud.
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Vasile Bîcu, Doina Ungureanu
