Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2376/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2376
Ședința publică din 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Vasile Bîcu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței civile nr. 551/01.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă - COM SRL.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinită.
Având în vedere că recurenta-pârâtă a solicitat și judecarea în lipsă, Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 551 din 01.06.2009, Tribunalul Ialomițaa admis contestația formulată de reclamanta - Com SRL în contradictoriu cu DGFP I, dispunând anularea Deciziei nr. 309/3.12.2008, anularea deciziei de impunere nr. 917/22.10.2008 și a raportului de inspecție fiscală încheiat la aceeași dată, pentru obligația de plată a sumei de 36.910 lei, reprezentând TVA, majorări, impozit pe profit și majorări.
În considerente, instanța de fond a reținut că la data controlului organul de control fiscal nu a administrat proba cu înscrisuri și în principal actele adiționale nr. 1 și 2 din 27.11.2007, prin care au fost reziliate contractele de prestări servicii nr.1 din 09.01.2007 și nr.2 din 15.05.2007.
Expertul contabil a reținut că nu există dovezi la dosarul cauzei în sensul efectuărilor prestărilor de servicii de către reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, arătând că la data controlului nu au fost prezentate cele două acte adiționale și nici administratorul societății nu a făcut nici o precizare în nota explicativă dată la 22.10.2008.
A arătat recurenta că intimata în calitate de prestator are încheiate contractele de prestări servicii nr.1 din 9.01.2007 cu - Material și nr. 2 din 15.05.2007 cu - Compani, în baza cărora a efectuat prestări servicii către cei doi beneficiari emițând facturi pentru serviciile respective mai puțin pentru luna decembrie 2007 și trimestrele I și II 2008 când nu mai emite facturi, nu mai evidențiază venituri și nu mai colectează TVA, pe motiv că aceste două contracte au fost reziliate la 26.11.2007.
În această perioadă societatea a înregistrat în evidența contabilă cheltuieli cu salarii și contribuții aferente, fapt care a determinat organul fiscal să-și pună întrebarea cum a fost posibil ca pentru o perioadă de 7 luni contribuabilul să plătească salarii și contribuții fără a realiza venituri, fără a se respecta și a se realiza obligațiile din fișa postului pentru fiecare salariat.
Analizând actele dosarului, susținerile părților și dispozițiile legale aplicabile în materie, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Soluția Tribunalului d e anulare a actelor administrativ fiscale este corectă, considerentele pentru care a fost constatată nelegalitatea nefiind însă reținute de
Obligația de a administra proba cu înscrisuri: cele două acte adiționale- nu revenea organelor fiscale, ci reclamantei.
Aceasta nu a depus contractele în timpul controlului, ci le-a atașat contestației administrative.
Actele adiționale sunt înscrisuri sub semnătură privată ce nu au dată certă, astfel că nu fac dovada față de terți cu privire la data încheierii lor (art. 1182 Cod civil- "Data scripturii private nu face credință în contra persoanelor a treia interesate, decât din ziua în care s-a înfățișat la o dregătorie publică*), din ziua în care s-a înscris într-un registru public**), din ziua morții a aceluia sau unui din acei care l-au subscris, sau din ziua în care va fi fost trecut fie și în prescurtare în acte făcute de ofițeri publici***), precum procese-verbale pentru punerea peceții sau pentru facerea de inventare").
Cu toate acestea, Curtea constată că organele fiscale au procedat la aplicarea dispozițiilor art. 67 din OG 92/2003- estimarea bazei de impunere- raportându-se la presupunerea că serviciile au fost prestate în fapt, în baza celor două contracte de prestări servicii.
Această prezumție simplă- că obligațiile au fost prestate și după decembrie 2007, pe parcursului trimestrelor I și II 2008 (în condițiile în care unul intre contracte înceta la 09.01.2008) nu se sprijină pe nici o probă care să releve obiectiv acest fapt.
Iar societățile cocontractante au confirmat, chiar dacă ulterior controlului, că relațiile contractuale au încetat în decembrie 2007.
Recurenta invocă nota explicativă a administratorului societății din 22.10.2008, dar nu a depus la dosar acest înscris.
Curtea constată că în mod justificat expertul a reținut că nu există dovezi la dosarul cauzei în sensul efectuărilor prestărilor de servicii de către reclamantă.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 1.civ.Cod Penal, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICEîmpotriva sentinței civile nr. 551/01.06.2009 pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata-reclamantă - COM SRL, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
---
Red.
2 ex./16.12.2009
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Vasile Bîcu, Doina Ungureanu
