Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2377/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII- contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia civilă nr. 2377
Ședința publică din 19.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Alina Șuțu
JUDECĂTOR 2: Vasile Bîcu
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier: ---
Pe rol se află soluționarearecursuluiformulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 665/16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă, reprezentată de consilier juridic, cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind intimata-reclamantă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței căprocedura de citare este legal îndeplinităși că intimata-reclamantă a depus, prin serviciul registratură, la data de 02.11.2009, întâmpinare, în două exemplare.
Curtea comunică recurentei-pârâte, prin consilier juridic, un exemplar al întâmpinării.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe recurs.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că mențiunea din Registrul Comerțului nu face dovada că membrii sunt egali și în aceeași măsură răspunzători. Instanța de fond nu face distincție între membrii și administrator, iar adeverința depusă de reclamantă nu putea produce efecte pentru că nu era comunicată Oficiului Registrului Comerțului. Astfel, la data emiterii Deciziei 1501, reclamanta era încă administrator al societății. Solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile, constatându-se ca temeinică și legală Decizia nr. 1501/19.09.2008 emisă de DGFP
CURTEA,
Asupra recursului civil de față.
Prin cererea înregistrată la 12.05.2009 pe rolul Tribunalului Călărași -Secția Contencios Administrativ și Fiscal, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr.4/10.11.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală.
Prin decizia contestată s-a stabilit răspunderea solidară a altor persoane decât debitorul în conformitate cu prev.art.27 alin.1 lit.b) pr.fiscală, pentru suma de 13.292 lei datorată de debitoarea Societatea Consum, stabilită în baza fișei analitice de plătitor la data de 20.07.2007.
Prin sentința civilă nr.665/16.06.2009, pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosar nr-, s-a admis contestația formulată de reclamanta împotriva deciziei nr.4/10.11.2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice C și s-a dispus anularea acesteia.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că insolvabilitatea societății debitoare nu îi poate fi imputată contestatoarei, deoarece nu a contribuit prin faptele sale la apariția acestei stări, nefiind produsă nici o dovadă din care să rezulte vinovăția acesteia, condiție esențială de atragere a răspunderii solidare.
De asemenea instanța a reținut că mențiunile din Registrul comerțului privind conducerea colectivă a societății nu fac dovada că membrii acesteia sunt în egală măsură răspunzători de apariția stării de insolvență, ci răspunderea este stabilită proporțional cu contribuția fiecăruia la crearea acestei stări, prin acte decizionale sau fapte personale.
S-a mai reținut că nici una din aceste situații nu a fost dovedită de pârâtă, astfel că nu sunt întrunite condițiile legale de antrenare a răspunderii solidare, prev.de art.27 și 28 din OG 92/2003
Împotriva acestei sentințe,în termen legal a formulat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apreciază recurenta că instanța de fond în mod greșit a reținut că intimata-reclamantă a depus la dosarul cauzei adeverința nr.2/29.10.2009, din care rezultă că nu a participat decât la o ședință a consiliului de administrație, deoarece mențiunile din această adeverință nu au fost notificate oficiului Registrului Comerțului, iar pe de altă parte, adeverința a fost eliberată de societatea debitoare după ce intimata-reclamantă luase cunoștință de decizia 1501/19.09.2008privind stabilirea răspunderii altor persoane decât debitorul.
Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, la 2.11.2009, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A motivat întâmpinarea în sensul că instanța a reținut corect că insolvabilitatea societății debitoare nu îi poate fi imputată, deoarece nu s-a făcut dovada vinovăției sale conform art.27 alin.1 lit.b) pr.fiscală, pentru a fi atrasă răspunderea solidară.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, și având în vedere disp.art.3041cod pr.civ. Curtea constată următoarele:
Din conținutul adeverinței nr.2/29.10.2008 emisă de societatea debitoare se constată că intimata reclamantă a participat la o singură ședință a consiliului de administrație, după care s-a retras. Astfel, intimata reclamantă nu a luat parte la hotărârile Consiliului, nu a primit indemnizație, nu a primit vreun folos material.
Prin decizia contestată, s-a stabilit răspunderea solidară în conf.cu prev.art.27 alin.1 lit.b) din pr.fiscală.
Conform acestor dispoziții legale, organul fiscal este obligat să conteste îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor prevăzute pentru atragerea răspunderii solidare, respectiv, intimata reclamantă trebuia să dețină calitatea de administrator, asociat acționar sau altă calitate în cadrul persoanelor juridice debitoare sau să fi contribuit la înstrăinarea unor bunuri mobile sau imobile cu rea credință, iar între insolvabilitatea societății și înstrăinarea ori ascunderea bunurilor să nu existe legătură de cauzalitate.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate, se constată că nu pot fi reținute motivele de recurs, referitoare la greșita interpretare dată de instanța de fond a disp.art.27 alin.1 lit.b) pr.fiscală.
De asemenea este de subliniat că recurenta pârâtă nu a procedat conf.art.9 pr.fiscală, potrivit cărora organul fiscal, după ascultarea persoanelor cărora urmează să li se adreseze răspunderea solidară, trebuia să întocmească un referat, ceea ce nu a făcut, așa cum rezultă din probele cauzei.
Prin urmare, instanța de fond a reținut corect că decizia nr.4/10.11.2008 emisă de recurenta pârâtă este nelegală.
Pentru conside4rentele expuse în temeiul art.312 cod pr.civ. recursul se va respinge ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C-ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A împotriva sentinței civile nr. 665/16.06.2009 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata-reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
Red.DU GREFIER
EF/2ex. - -
3.02.2010
Tr.
Jud.
Președinte:Alina ȘuțuJudecători:Alina Șuțu, Vasile Bîcu, Doina Ungureanu
