Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2391/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2391/2008

Ședința publică de la 29 octombrie 2008

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: Mirela Budiu

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

JUDECĂTOR 3: Simona Hajjar AL -

GREFIER: - -

S-a luat spre examinare - pentru pronunțare - recursul declarat de către pârâtul INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI împotriva sentinței civile nr. 1370/ 20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- în contradictoriu cu reclamantul și pe intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE -, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este legal timbrat cu 2 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din data de 22 octombrie 2008 și au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

CURTEA:

Prin sentința civilă nr. 1370/20.06.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr- s-a admis acțiunea reclamantului împotriva pârâtei Instituția Prefectului Județului S - Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

S-a dispus anularea adresei nr. 3577/08.04.2008 emisă de intimată și a fost obligată aceasta să înmatriculeze autoturismul Volkswagen Golf, cu seria șasiu -, fără achitarea taxei de primă înmatriculare.

S-a respins ca nefondată cererea de chemare în garanție formulată de către pârâtă împotriva erului Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice

A fost obligat pârâtul la cheltuieli de judecată către reclamant în sumă de 1003 lei.

Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că taxa de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, cuantumul ei calculându-se după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 Cod fiscal.

Taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România.

Rezultă așadar că taxa de primă înmatriculare, datorată după cum mai sus s-a arătat, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.

Prevederea legală conținută în art. 2141Cod fiscal se află așadar în evidentă coliziune cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora, nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Cum, potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene " au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne" și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală, drept pentru care acțiunea de față urmează a fi admisă în întregime, astfel cum a fost formulată.

Cum pârâtului îi revine obligația legală de a înmatricula autoturismul proprietatea reclamantului, acesta nu poate susține cu succes că nu ar avea calitate procesuală pasivă, din perspectiva faptului că un terț (în speță chematul în garanție) a avut inițiativă legislativă în materia taxei de primă înmatriculare.

Tot astfel, litigiul purtând asupra obligării pârâtului la a înmatricula un autoturism - obligație care din punct de vedere legal îi incumbă - instanța a respins cererea de chemare în garanție, deoarece erul Economiei și Finanțelor nu are nici o atribuție legală în această materie.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat recurs Instituția Prefectului, solicitând reformarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii introductive de instanță ca nefondată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată, calificând adresa nr. 3577/2008 ca fiind un act administrativ fiscal.

Totodată a învederat că aserțiunea conform căreia dispozițiile legale naționale care reglementează taxa de primă înmatriculare ar contraveni celor prevăzute de legislația comunitară în materie este greșită câtă vreme dispozițiile art. 2141- 2143din Codul fiscal care instituiau plata taxei speciale de primă înmatriculare au fost abrogate explicit începând cu data intrării în vigoare a nr.OUG 50/2008.

S-a susținut că refuzul de a da curs cererii reclamantului nu poate fi caracterizat drept refuz nejustificat în sensul prevederilor Legii contenciosului administrativ, întrucât a fost dat în aplicarea legii.

Recurenta a arătat că începând cu data de 01.07.2008 a fost înlăturată obligația achitării taxei speciale de primă înmatriculare așa încât acțiunea introductivă trebuia respinsă ca fiind lipsită de obiect.

Intimatul, deși legal citat cu mențiunea de a depune întâmpinare nu și-a exprimat poziția procesuală.

Deliberând asupra cererii de recurs, Curtea reține următoarele:

Reclamantul a dobândit prin contract de vânzare - cumpărare proprietatea asupra unui autoturism VW Golf, neînmatriculat în România.

Urmare a unei solicitări adresate Instituției Prefectului, cu adresa nr. 35577/8.04.2008, acesta comunică reclamantului că nu poate da curs solicitării de înmatriculare a autoturismului astfel dobândit, fără achitarea taxei speciale de primă înmatriculare în România, invocând pentru aceasta prevederile art. 214/1 Cod fiscal.

Taxa de primă înmatriculare a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr. 343/2006, cuantumul ei calculându-se după formula prevăzută de art. 2141alin. 3 Cod fiscal.

Taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar de la 01.01.2007, ci doar pentru cele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România.

Rezultă așadar că taxa de primă înmatriculare, datorată după cum mai sus s-a arătat, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.

Prevederea legală conținută în art. 2141Cod fiscal se află așadar în evidentă coliziune cu dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, conform cărora "nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".

Cum, potrivit art. 148 alin. 2 și 4 din Constituție, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene "au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne" și având în vedere că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a acestor principii, se constată că perceperea taxei în discuție este nelegală, drept pentru care acțiunea de față urmează a fi admisă în întregime, astfel cum a fost formulată.

Cum pârâtului îi revine obligația legală de a înmatricula autoturismul proprietatea reclamantului, acesta nu poate susține cu succes că nu ar avea calitate procesuală pasivă, din perspectiva faptului că un terț (în speță chematul în garanție) a avut inițiativă legislativă în materia taxei de primă înmatriculare.

interesului reclamantului de a declanșa procedura judiciară înainta instanței de fond trebuia analizată în raport cu momentul exercitării acestei acțiuni care se plasează anterior datei la care nr.OUG 50/2008 a intrat în vigoare.

La momentul pronunțării hotărârii recurate, aceste dispoziții legale (OUG nr. 50/2008) nu erau aplicabile, întrucât actul normativ a intrat în vigoare abia la 01.07.2008.

Din această perspectivă criticile de nelegalitate ridicate de recurentă în cuprinsul recursului, cât privește lipsa de obiect a acțiunii promovate de reclamant, nu sunt pertinente.

Cu referire la incidența la speță a prevederilor OUG nr. 50/2008 antamate de recurentă, Curtea reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ axa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008.

Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze trebuia încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, s-ar fi aplicat principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.

Din această perspectivă reclamantul intimat avea dreptul de a solicita obligarea intimatei la înmatricularea autoturismului fără plata acestei taxe speciale ce ar fi trebuit încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.

În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05șiparag. 61-70).

Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român ar fi avut un temei legal de încasare a taxei de primă înmatriculare și de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior.

Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.

Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.

Cu referire la excepția de inadmisibilitate a acțiunii, pe considerentul că actul emis de pârâtă nu are caracterul de act administrativ, Curtea reține următoarele:

Curtea observă că această adresă materializează în corpul ei manifestarea de voință a autorității fiscale de refuza cererea de înmatriculare a autovehiculului fără taxa specială de primă înmatriculare invocând ca justificare dispozițiile legale ale dreptului material fiscal aplicabile acestui raport juridic care erau în vigoare și produceau efecte juridice la data declanșării procedurii.

Or, un astfel de act întrunește toate condițiile specifice ale actului administrativ în înțelesul dat de dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c) precum și ale alin. 2 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, textul din urmă asimilând actelor administrative unilaterale, între altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim.

În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratat.

Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.

Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.

Că o taxă internă impusă autoturismelor second-hand este discriminatorie în sensul art. 90 parag.1 din Tratat s-a decis în cauza conexată și unde Curtea de Justiție a arătat că o taxă de înmatriculare este interzisă atâta timp cât este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei, determinată exclusiv prin raportare la caracteristicile tehnice ale autovehiculului (tip motor, capacitate cilindrică) și la clasificarea din punct de vedere al poluării este calculată fără a se lua în seamă deprecierea autoturismului de o asemenea manieră încât, atunci când se aplică autoturismelor second-hand importate din statele membre, aceasta excede valoarea reziduală a unor autoturisme second-hand similare care au fost deja înmatriculate în statul membru în care sunt importate.

Cum România este stat membru al Uniunii începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatori prevalează legii interne iar conform alin. 4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.

Pe de altă parte obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Executivului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale. Din această perspectivă, invocarea de către organul fiscal a legii fiscale interne în temeiul căreia s-a perceput taxa specială dovedită contrarie cu normele dreptului comunitar înfrânge nu numai dispozițiile constituționale precitate dar pune serioase semne de întrebare asupra îndeplinirii obligației de loialitate comunitară asumate de România ca stat membru.

Într-o atare ipoteză revine jurisdicțiilor să elimine această disfuncționalitate recunoscând particularilor drepturile prin aplicarea directă a Tratatului în așa fel încât acestei norme să i se recunoască și caracterul ei util.

Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră să i se recunoască particularului dreptul său de a nu fi impus o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second-hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată de Trata și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).

Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale iar recursul pârâtei se vădește a fi nefondat, așa încât, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi respins ca atare.

Aplicarea prevederilor nr.OUG 50/2008 ar conduce la încălcarea principiului neretroactivității legii și încălcarea principiului comunitar al securității juridice, în considerarea căruia o măsură trebuie să fie certă, neechivocă, iar aplicabilitatea ei trebuie să fie previzibilă pentru cei cărora li se adresează; așa cum a observat Curtea de Justiție, asigurarea securității juridice trebuie observată cu mai mare strictețe în cazul regulilor susceptibile să producă consecințe financiare, astfel încât cei vizați de aceste reguli să cunoască precis întinderea obligațiilor impuse de asemenea reguli.

Nu poate opera o "compensare" între sumele datorate în contul bugetului statului și sumele car ar fi ipotetic datorate în temeiul nr.OUG 50/2008 la Fondul de mediu, întrucât cele două prelevări au naturi juridice diferite și se fac venit la două componente distincte ale sistemului bugetar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI S, SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERE SI INMATRICULARE A VEHICULELOR Z împotriva sentinței civile nr. 1370 din 20.06.2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - AL - - -

Red./dact.

2 ex./31.10.2008

Jud.primă instanță:

Președinte:Mirela Budiu
Judecători:Mirela Budiu, Floarea Tămaș, Simona Hajjar

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2391/2008. Curtea de Apel Cluj