Anulare act administrativ fiscal. Decizia 254/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.254
Ședința publică din data de 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTOR 2: Duboșaru Rodica
JUDECĂTOR 3: Tudose Ana
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de reclamanta INSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.826 din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtulCONSILIUL LOCAL, cu sediul în com., județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-reclamantă Instituția Prefectului Județului D și intimatul-pârât Consiliul Local.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurenta-reclamantă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 pr.civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 3187/120/14.07.2009, reclamanta Instituția Prefectului Județului Das olicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 51/2008 adoptată de pârâtul Consiliul Local, prin care s-au reactualizat taxele locale de salubrizare și pază.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, prin actul administrativ atacat, s-a majorat taxa de salubrizare, de la 20 lei / familie la 40 lei/familie, dublându-se această taxă și depășindu-se, astfel, procentul de 20 % cu care puteau fi majorate aceste taxe locale, potrivit prevederilor art. 287 Cod fiscal, potrivit cărora actul administrativ emis de pârât apare ca fiind nelegal, astfel că reclamanta a solicitat anularea parțială cu privire la majorarea acestei taxe.
Pârâtul Consiliul Local a formulat întâmpinare, prin care a invocat tardivitatea formulării cererii, aceasta fiind promovată cu nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut de Legea contenciosului administrativ, rezultat din coroborarea alin.1 al art. 11 din Legea contenciosului administrativ, cu dispozițiile alin. 3 ale aceluiași articol: actul administrativ a cărui anulare se cere a fost comunicat reclamantei la 23.12.2008, astfel că acțiunea acesteia putea fi formulată până la sfârșitul primului semestru al anului 2009, mai precis 23.06.2009.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii, motivat de faptul că taxele pentru serviciile de salubrizare și pentru serviciile de pază nu fac parte din cele prevăzute în Codul fiscal, în titlul privitor la taxele și impozitele locale, a căror majorare este limitată la maxim 20 % față de anul precedent, astfel că autoritatea locală are posibilitatea de a majora cuantumul acestora în mod liber.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtului, precizând că în cazul acțiunii formulate de prefect, Avocatul Poporului, etc. termenul curge de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal, fiind aplicabile prevederile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, care prevăd termenul de un an de la data comunicării actului, luării la cunoștință, etc.; apoi, actele administrative cu caracter normativ, care se consideră a fi nelegale, pot fi atacate oricând, potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 554/2004. Pe fond, a precizat că Hotărârea nr. 51/2008 emisă de pârât stabilește taxe locale nu speciale.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat sentința nr.826 din 27.11.2009, prin care a admis excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât și a respins, ca tardivă, cererea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ cu caracter individual se pot introduce în termen de 6 luni de la data când s-a cunoscut existența actului nelegal; potrivit alin. 2 al textului, cererea poate fi introdusă și peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, etc. dar numai pentru motive temeinice; aceleași prevederi trebuie respectate și de cererile formulate de prefect, potrivit alin. 3 al aceluiași text.
S-a mai reținut că hotărârea a cărei anulare se cere, nr. 51/18.12.2008, a fost comunicată Instituției Prefectului - Județul D la 23 decembrie 2008, potrivit dovezii de la fila 12 dosar, iar acțiunea în anulare a fost introdusă la instanța de contencios administrativ la 10 iulie 2009, potrivit ștampilei poștei (fila 5 dosar), deci peste termenul de 6 luni prevăzut de lege, fiind neîntemeiată susținerea reclamantei potrivit căreia acțiunea o putea introduce și în termen de un an, pentru că această posibilitate este prevăzută doar pentru motive temeinice, or, reclamanta nu a motivat în vreun fel depășirea termenului de 6 luni.
De asemenea, prima instanță a mai reținut ca fiind neîntemeiată și susținerea reclamantei, potrivit căreia, în speță, își găsesc aplicarea și dispozițiile art. 11 alin. 4 teza II din Legea nr. 554/2004, care prevăd că actele administrative cu caracter normativ pot fi atacate oricând, pentru că hotărârea a cărei anulare se cere, nu are caracter normativ, ea fiind un act administrativ individual, care identifică beneficiarii actului.
Împotriva sentinței a formulat recurs reclamanta Instituția Prefectului Județului D, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii excepției tardivității formulării acțiunii.
În motivarea căii de atac, se arată că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală, întrucât, potrivit art.11 alin.4 din Legea nr.554/2004, republicată, "ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum și actele administrative cu caracter normativ care se consideră a fi nelegale por fi atacate oricând", astfel că, în mod greșit a reținut instanța faptul că actul administrativ atacat este un act administrativ cu caracter individual, care identifică beneficiarii lui, actul în cauză are caracter normativ.
Examinând recursul de față prin prisma motivelor invocate, raportat la textele de lege incidente în cauză, dar și la actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, recurenta-contestatoare Instituția Prefectului Județului Das olicitat anularea Hotărârii nr. 51/2008 prin care Consiliul Local a reactualizat taxele locale de salubrizare și pază a acestei localități.
Soluția instanței, de respingere a acestei contestații ca tardivă, s-a întemeiat pe aprecierea hotărârii contestate ca fiind circumscrisă art.11 alin.1 din Legea contenciosului administrativ, respectiv ca fiind un act administrativ cu caracter individual ce ar putea fi contestat doar în limita temporală instituită de respectivul text de lege.
Potrivit doctrinei exprimată în materie, distincția între actul administrativ cu caracter individual și cel normativ se reflectă tocmai în individualizarea sau neindividualizarea beneficiarilor actului contestat, în sensul că, în primul caz, aceștia sunt determinați, în timp ce, în cazul actului administrativ cu caracter normativ, acesta se adresează unui număr nedeterminat de persoane, cuprinzând reglementări de principiu. A aprecia că o hotărâre care se referă la nivelul taxelor aplicabile unor servicii cu caracter public, precum salubritatea și paza, care se adresează tuturor localităților unei unități administrativ-teritoriale, deci unui număr nedeterminat de persoane, este un act cu caracter individual și nu unul normativ, este eronat.
Pe de altă parte, potrivit art. 11 alin 4 din Legea nr.554/2004, republicată,ordonanțele sau dispozițiile din ordonanțe care se consideră a fi neconstituționale, precum șiactele administrative cu caracter normativcare se consideră a fi nelegale pot fi atacate oricând". Acest text de lege induce în mod indubitabil ideea că, în ceea ce privește procedura de contestare a actelor administrative cu caracter normativ, legiuitorul a înțeles să nu subsumeze dreptul părții de a contesta unui termen imperativ, a cărui nerespectare ar fi de natură să decadă partea din dreptul de a mai promova o cale de atac.
În consecință, în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului cauzei, admițând în mod greșit excepția tardivității contestației, întrucât a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.11 din Legea nr. 554/2004. Ca atare, în baza art.312 alin.3, Curtea va admite recursul și va casa sentința recurată, trimițând cauza la aceeași instanță de fond, pentru soluționarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de reclamantaINSTITUȚIA PREFECTULUI JUDEȚULUI, cu sediul în Târgoviște,-, județul D, împotriva sentinței nr.826 din data de 27 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtulCONSILIUL LOCAL,cu sediul în com., județul
Casează sentința recurată și trimite cauza la același tribunal pentru soluționarea pe fond a cererii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 februarie 2010.
Președinte, Judecători,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./24.02.2010.
f-
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica, Tudose Ana
