Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2613/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2613
Ședința publică de la 11 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta -G, împotriva sentinței nr. 1129 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat intimatul reclamant G, lipsind recurenta pârâtă
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată a pus recursul în dezbaterea părții prezente:
Intimatul reclamant G solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.1129 din 14 mai 2008, Tribunalul Gorja admis acțiunea reclamantului G, în contradictoriu cu pârâta G, a anulat decizia nr.10/2007 și a fost obligată pârâta la emiterea unei decizii favorabile de acordare a drepturilor prevăzute de DL 118/1990.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că potrivit art.1 alin.1 lit.a din Decretul Lege nr.118 din 30 martie 1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, constituie vechime în muncă și se ia în considerare la stabilirea pensiei și a celorlalte drepturi ce se acordă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice, a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătorești rămasă definitivă pentru infracțiuni politice.
A constatat tribunalul că din probatoriul cauzei rezultă cu certitudine că prin sentința civilă nr. 379/25.01.1982 pronunțată de Judecătoria Tg-J în dosarul nr. 568/1982, reclamantul Gaf ost sancționat cu 5 luni închisoare contravențională, reținându-se în sarcina acestuia că a comis contravenția incriminată la art.1 lit.d din Decretul nr. 153/1970, constând în aceea că, în luna ianuarie a anului 1982 s-a constituit într-un grup cu concepții anarhice, împreună cu alte 6 persoane, având ca scop părăsirea teritoriului României, deși autoritățile statului le-au respins cererile de emigrare.
S-a mai reținut în sarcina reclamantului că prin atitudinea sa a sprijinit moral pe membrii familiei care au refuzat hrana pentru a determina autoritățile statului să revină asupra hotărârii de a le interzice părăsirea teritoriului României.
S-a apreciat că această condamnare a reclamantului este certă și rezultă din xerocopia sentinței civile nr. 358 din 23.01.1982 pronunțată de Judecătoria Tg-jiu (filele 7-8), în considerentele căreia s-a reținut că, zis, s-a întrunit în perioada anterioară lui ianuarie 1982, cu, Polina, și, "manifestându-se anarhic, contrar regulilor elementare de bună cuviință, atitudine care este străină principiilor de conviețuire socialistă".
Prin aceeași sentință au fost sancționați contravenienții, și prin aplicarea închisorii contravenționale, iar a fost arestat preventiv, dispunându-se disjungerea soluționării cauzei față de acesta și fixarea termenului de judecată la 25.01.1982.
De asemenea, tribunalul a considerat concludentă, în sensul că reclamantul a fost sancționat cu închisoarea contravențională în cuantum de 5 luni pentru comportamentul "anarhic și contrar principiilor socialiste", chiar în lipsa copiei sentinței de condamnare, existența hotărârii judecătorești de reexaminare nr. 419 bis din 26 ian. 1982 (fila 6) prin care s- respins ca nefondată cererea de reexaminare formulată de în ce privește sentința civilă nr. 379 din 25 ianuarie 1982, prin care a fost sancționat reclamantul.
Mai mult, coroborând aceste hotărâri judecătorești cu biletul de liberare nr. 15524/1982 emis de Penitenciarul Craiova, din care rezultă că reclamantul a fost depus în această unitate la data de 23.01.1982, adică data la care s-a luat măsura arestării sale preventive prin sentința civilă nr. 358/23.01.1982, precum și din care rezultă că perioada executată a fost de 5 luni - ceea ce coincide cu durata sancțiunii aplicată reclamantului prin sentința civilă nr. 379/25.01.1982 -, iar mandatul de executare poartă nr. 582/1982, ceea ce coincide cu nr. dosarului în care s-a pronunțat sancțiunea închisorii.
În ceea ce privește inadvertența existentă între numărul de sentință înscris în biletul de liberare, anume 568/1982, și numărul real al sentinței de sancționare, anume 379/1982, întrucât din verificările dispuse de instanță a rezultat că sentința civilă nr. 568/1982 s-a pronunțat într-o cauză ce privea alte persoane decât reclamantul (fila 15), tribunalul a constatat că în fapt, în biletul de liberare s-a menționat în mod eronat numărul dosarului - 568/1982 la rubrica numărului de sentință.
De asemenea, tribunalul a considerat relevantă și mențiunea înscrisă în același bilet de liberare, în sensul că sancțiunea închisorii de 5 luni a fost aplicată pentru o faptă sancționată prin Decretul nr. 193/1970, act normativ care este identic cu cel în baza căruia, prin sentințele judecătorești aflate la dosarul cauzei, a fost sancționat reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta pârâtă Direcția de Muncă și Protecție Socială G - Comisia Județeană de Acordare a Drepturilor prevăzute de Decretul 118/1990 modificat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut că soluția pronunțată de instanța de fond a fost dată cu aplicarea și interpretarea greșită a dispozițiilor art.1 din Decretul 118/1990 și a probatoriului administrat în cauză.
S-a mai susținut că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu reiese faptul că reclamantul a fost condamnat pentru săvârșirea unei fapte cu caracter politic.
Intimatul reclamant nu a formulat întâmpinare în prezenta cauză, însă a depus la dosar la data de 11.12.2008 concluzii scrise, în cuprinsul cărora a susținut că sentința recurată este temeinică și legală și a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Examinând legalitatea sentinței recurate, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază prezentul recurs ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul Gas olicitat anularea deciziei nr.10/02.11.2007, emisă de G, prin care i-a fost respinsă cererea de acordare a drepturilor prevăzute de DL 118/1990.
Din actele depuse la dosar, respectiv din considerentele sentinței civile nr.419 bis/26 ianuarie 1982, pronunțată de Judecătoria Tg J, în dosarul nr.641/1982 și ale sentinței nr.358/1982, pronunțată de aceeași instanță, rezultă că fapta prevăzută de art.1 lit.d din Decretul nr.153/1970, pentru care reclamantul a fost sancționat cu 5 luni închisoare contravențională (prin sentința nr.379/25.01.1982 a Judecătoriei Tg J), a fost săvârșită împreună cu 5 persoane și a fost determinată de nemulțumiri în legătură cu locurile de muncă, cei 6 contravenienți constituindu-se într-un grup care "s-a manifestat anarhic, contrar regulilor elementare de bună cuviință, atitudine care este străină principiilor de conviețuire socială".
Din cuprinsul sentinței nr.358/1982 (filele nr-10-12 din dosar) se mai reține că toți contravenienții doreau să plece din țară, deoarece s-au declarat nemulțumiți de faptul că nu le-au fost rezolvate favorabil atât problemele legate de locurile de muncă, cât și cele de ordin personal.
Prin urmare, condamnarea executată de reclamant în baza sentinței nr.379/25.01.1982 este urmarea încercării nereușite de a părăsi țara, nemulțumit fiind de regimul care exista la acea dată în România.
În raport de cele reținute, în mod corect tribunalul a reținut că reclamantul a fost supus unei măsuri represive, prin executarea unei sancțiuni privative de libertate, pe motive de ordin politic.
În consecință, chiar dacă fapta de trecere frauduloasă a frontierei este o infracțiune de drept comun, cauzele și împrejurările de ordin politic care au determinat săvârșirea acestuia îi imprimă același caracter, neavând relevanță că nu a fost instrumentată de organele securității sau judecată de instanțele militare.
Pentru aceste considerente, constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 din Codul d e procedură civilă, urmează ca în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod pr.civilă să fie respins prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta -G, împotriva sentinței nr. 1129 din data de 14 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2008
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/2 ex/07.01.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
