Anulare act administrativ fiscal. Decizia 2694/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2694
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 2420 din data de 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal s-au prezentat recurentul reclamant asistat de avocat și consilier juridic pentru intimata pârâtă Primăria Comunei, lipsind intimații pârâți Primarul Comunei și Instituția Prefectului Județului
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente:
Avocat pentru recurentul reclamant precizează că excepția de nelegalitate invocată trebuie să fie analizată ca un motiv de recurs. Mai arată că instanța de fond nu s-a pronunțat pe toate capete de cerere, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă Primăria Comunei pune concluzii de respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin acțiunea, astfel cum fost precizată la 5 decembrie 2005, înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului Județului M nr.251/2005 și a adresei nr.615 din 17.08.2005 a Primăriei comunei, județul M, prin care s-a propus și aprobat ca viceprimarul comunei să îndeplinească funcția de secretar al Comisiei locale de fond funciar, în mod abuziv și ilegal.
Prin sentința nr.475 din 20 martie 2008, Tribunalul Mehedinți, secția Contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, reținând în esență că excepția de nelegalitate poate fi invocată de reclamant numai în cadrul unui proces.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că sentința pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, întrucât instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere formulate și prin urmare nu a soluționat fondul cauzei, în condițiile în care obiectul acțiunii este anularea unui act administrativ.
A invocat de asemenea că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se sprijină și totodată instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Prin decizia nr.1667/28.08.2008, Curtea de APEL CRAIOVA, Secția Contencios Administrativ și Fiscal a admis recursul reclamantului, a casat sentința atacată și trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, reținând că instanța de fond a fost investită prin acțiunea principală cu două cereri privind anularea a două acte administrative, respectiv Ordinul Prefectului Județului și adresa emisă de Primăria, însă s-a pronunțat doar pe excepția de nelegalitate invocată de reclamant prin acțiunea precizată.
Astfel, s-a constatat că tribunalul a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, cu încălcarea prevederilor art.304 pct.6 Cod pr.civilă, în sensul că nu a intrat în cercetarea fondului.
Rejudecând cauza, Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.2420 din 3 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr-, a respins ca inadmisibilă excepția de nelegalitate a adresei nr.615/2005, emisă de Primăria comunei și a Ordinului Prefectului Județului M nr.251/2005, a admis excepția prescrierii dreptului la acțiune și respins ca prescrisă acțiunea reclamantului.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că cele două acte administrative, față de care s-a ridicat excepția nelegalității, constituie chiar obiectul acțiunii principale, astfel că această excepția este inadmisibilă.
De asemenea, a constatat că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, întrucât instanța a fost sesizată în afara termenului prevăzut de art.11 din legea 554/2004, având în vedere că reclamantul avut cunoștință de cele două acte administrative, cel puțin de la începutul anului 2006, în cadrul acțiunii ce a format obiectul dosarului nr- aflat pe rolul tribunalului Timiș, Secția civilă, care a avut ca obiect stabilirea dreptului de proprietate al mamei sale, dosar în care reclamantul a avut calitatea de mandatar al acesteia și în această calitate a invocat excepția de nelegalitate a acelorași acte administrative.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A arătat că prin precizarea de acțiune, instanța a fost investită cu soluționarea a două capete de cerere unul privind constatarea nelegalității Ordinului Prefectului Județului M nr.251 /31.08.2005 și adresei Primăriei comunei nr.615/2005, iar cel de-al doilea cu constatarea nelegalității tuturor recursurilor și documentelor întocmite, redactate și semnate de viceprimarul comunei, cu privire la care tribunalul nu s-a pronunțat.
S-a susținut de asemenea că în considerentele sentinței nu sunt arătate motivele pentru care instanța nu a soluționat cererile referitoare la amânarea cauzei pentru angajarea unui apărător și la necesitatea depunerii documentației care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, iar întâmpinarea depusă nu a fost comunicată,încălcându-i-se astfel dreptul la apărare și la un proces echitabil.
A mai susținut recurentul încălcarea de către tribunal a formelor de procedură, prevăzute sub sancțiunea nulității la art.105 alin.2 Cod pr.civilă, deoarece s-a invocat din oficiu prescripția dreptului la acțiune la primul termen de judecată, fără a i se da posibilitatea de a răspunde la această excepție, motiv pentru care hotărârea este lovită de nulitate, impunându-se casarea cu trimitere spre rejudecare.
Un al treilea motiv de nelegalitate invocat de recurent privește greșita respingere a excepției de nelegalitate a celor două acte administrative atacate, care este admisibilă, în condițiile în acre primul capăt de cerere din acțiunea principală viza obligarea pârâților de a intra în legalitate și de a fi obligați la plata daunelor morale și patrimoniale în cuantum de 900.000 RON, prejudiciu cauzat prin numirea și menținerea în mod abuziv și ilegal în funcția de secretar al comisiei locale de fond funciar a viceprimarului comunei.
La termenul de judecată din 23 aprilie 2009 recurentul reclamant a invocat excepția de nelegalitate a Ordinului Prefectului nr.251/2005, însă ulterior, respectiv la termenul de azi, prin apărător, a precizat că această excepție reprezintă unul din motivele de recurs formulate împotriva sentinței, pronunțate de instanța de fond.
Intimatul pârât Prefectul Județului Maf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința, în raport de criticile invocate și dispozițiile legale aplicabile, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul cerut în contradictoriu cu pârâții Prefectul Județului M, primarul comunei și Primăria comunei, anularea parțială a Ordinului nr.521/2005 și a adresei nr. 615/2005, intrarea în legalitate a pârâților și obligarea acestora la plata sumei de 900.000 RON, cu titlu de daune patrimoniale și morale.
Ulterior, respectiv la 6.12.2007, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a acelorași înscrisuri, pentru care a cerut anularea parțială.
Cu privire la cererea introductivă, în mod corect instanța de fond a reținut prescripția dreptului la acțiune, în raport de prevederile art.11 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, în sensul că termenele prevăzute de aceste dispoziții au fost cu mult depășite, în condițiile în care recurentul reclamant a avut cunoștință de existența înscrisurilor a căror anulare parțială o solicită, încă din anul 2006, când pe rolul tribunalului Timișs -a aflat dosarul nr-, în care mama sa avea calitatea de reclamantă și a fost reprezentată de fiul său, în calitate de mandatar, dosar în care acesta a invocat pe cale de excepție nelegalitatea acelorași acte administrative care formează obiectul dosarului de față, aspect care de altfel nici nu a fost contestat de recurent.
Astfel, în raport de data formulării acțiunii - 12 noiembrie 2007 - și data când a luat cunoștință de înscrisurile contestate - anul 2006 - termenul de 1 an prevăzut de art.11 din Legea 554/2004 a fost cu mult depășit.
Prin urmare, respingerea acestui capăt de cerere atrage implicit netemeinicia celorlalte capete de cerere referitoare la obligarea pârâților de a intra în legalitate și de a plăti daunele morale și materiale solicitate de reclamant.
De asemenea, nesoluționarea pe fond a capătului de cerere privind anularea parțială a Ordinului prefectului și a adresei emise de Primăria comunei ci pe excepție, face imposibilă soluționarea pe fond a cererii referitoare la suspendarea exercitării funcției de secretar al comisiei locale de fond funciar a viceprimarului comunei, precum și a cererii referitoare la anularea tuturor înscrisurilor semnate de către viceprimar în calitate de secretar al acestei comisii.
Critica referitoare la nemotivarea instanței cu privire la cererea de amânare pentru angajare apărător, precum și nesolicitarea documentației care a stat la baza actelor administrative a căror anulare se solicită, se apreciază că de asemenea este nefondată, întrucât, chiar dacă instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de amânare formulată la termenul din 17.11.2008, cauza a fost amânată și ca atare reclamantul nu a fost vătămat, iar la următorul termen- respectiv la 03.12.2008- acesta lipsit de la judecată, solicitând prin cererea depusă la dosar la 02.12.2008 ca judecarea cauzei să se facă în lipsa sa, în conformitate cu prevederile art.242 Cod pr.civilă. În ceea ce privește documentația care a stat la baza înscrisurilor contestate, se apreciază că nu mai era necesară, având în vedere că pentru acest capăt de cerere instanța a constatat prescripția dreptului la acțiune.
Motivul privind necomunicarea întâmpinărilor formulate de pârâtă, de asemenea este nefondat, deoarece întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural și ca atare instanța nu mai avea obligația să facă această comunicare.
Nu poate fi primit nici motivul privind nepunerea în discuție a prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu de instanță, întrucât din practicaua sentinței atacate rezultă că excepția a fost pusă în discuția părților prezente, mai puțin în discuția reclamantului, care a cerut judecarea cauzei în lipsă, în condițiile prevăzute de art.242 Cod pr.civilă.
Referitor la excepția de nelegalitate a celor două acte administrative contestate, în mod corect tribunalul a constatat inadmisibilitatea acesteia, având în vedere că excepția privește aceleași acte care formează obiectul acțiunii, adică aceleași acte pentru care se solicită prin acțiunea introductivă anularea parțială.
În consecință, se constată că toate motivele invocate sunt nefondate, și ca atare în temeiul art.312 Cod pr.civilă se va respinge recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr. 2420 din data de 3 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/24.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
