Contestație act administrativ fiscal. Decizia 2697/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 2697
Ședința publică de la 28 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Magdalena Fănuță JUDECĂTOR 2: Teodora Bănescu
-- - - JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
-- - - Judecător
Grefier -
XXXX
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 2549 din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic pentru intimatele pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură D și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B, lipsind recurenta reclamantă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei de către grefier, după care,
Curtea, apreciind cauza în stare de judecată, a pus recursul în dezbaterea părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic pentru intimatele pârâte Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură D și Agenția de Plăți Și Intervenție pentru Agricultură B solicită respingerea recursului, menținerea sentinței ca legală și temeinică, conform întâmpinării.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.2549 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Dolja respins acțiunea reclamantei - SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură D și Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură B,
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 7 alin. 6 din OUG125/2006 și a punctului 8.5.3. din manualul Instrucțiuni generale pentru primul an de aplicare a sistemului integrat de administrare și control, versiunea 5.1, precum și a dispozițiilor art. 138 alin 1 din Regulamentul nr. 1973/2004.
Astfel s-a apreciat că în cauza dedusă judecății, în condițiile în care pentru suprafața de 735,91 ha, au formulat cerere de acordare a plății în cadrul schemelor de sprijin direct două societăți, fiecare dintre acestea susținând că utilizează suprafețele agricole declarate, pârâta A D, emițând decizia și raportul de soluționare a contestației, nu a făcut decât să se conformeze dispozițiilor legale citate anterior.
Astfel, prima instanță a reținut că existența sau inexistența unui litigiu între cele două societăți este irelevantă, fiind suficientă simpla împrejurare că pentru aceeași suprafață de teren s-au formulat două cereri de plată și de asemenea că între suprafața declarată de reclamantă și cea determinată pe baza înscrisurilor depuse - cu privire la care nu trenează litigiul dintre cele două societăți - există o diferență procentuală de 50%, astfel că pârâta a decis în mod corect excluderea reclamantei de la plată și stabilirea sancțiunii multianuale calculată potrivit diferenței dintre suprafața solicitată și suprafața determinată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, invocând critici de nelegalitate și netemeinicie.
A susținut că, alături de cererea depusă pentru plată, au fost anexate toate celelalte documente doveditoare ale utilizării terenului declarat, respectiv contract de arendă, adeverință de la primăria locală, care atestă înscrierea în registrul agricol ca utilizator al terenului pentru care s-a solicitat plata, precum și dovada de cont bancar activ.
A mai susținut recurenta că nu s-a făcut o verificare pe teren, iar controlul administrativ a vizat doar actele depuse, din care rezultă că sunt simplii utilizatori ai terenului.
De asemenea a precizat că pentru aceeași suprafață de teren a mai fost depusă o cerere de plată de către -" "SRL, care însă nu a făcut dovada utilizării terenului, motiv pentru care pârâta a propus măsura retragerii acesteia de la plata subvenției, însă ulterior întocmirii notei de constatare, această societate a cerut în scris pârâtei ca recurenta reclamantă să fie exclusă de la plata subvenției, cu motivarea că suprafețele de teren pentru care s-a solicitat plata se află în folosința sa, fără a depune însă un act doveditor în acest sens.
Astfel, deși nu s-au depus acte din care să rezulte existența unui litigiu între cele două societăți, pârâta a dispus respingerea schemei de plată, iar instanța a dat eficiență dispozițiilor pct.8.5.3 din Instrucțiuni generale pentru primul an de aplicare a sistemului integrat de aplicare și control, versiunea 5.1, în sensul că nu a acordat plata pentru suprafața din litigiu nici unuia dintre solicitanți.
La soluționarea cauzei, prima instanță nu a luat în considerare faptul că -" "SRL nu a făcut dovada utilizării terenului în anul agricol 2007 și nici faptul că pin sentința nr.3765 din 28.10.2008, pronunțată de Secția Comercială a Tribunalului Doljs -a dispus dizolvarea acestei societăți.
Pârâtele - Centrul Județean și B au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința, sub aspectul criticilor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile și a stării de fapt, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
Conform art.7 alin.1 din OUG 125/2006 - privind aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare, care se acordă în agricultură începând cu anul 2007, și pentru modificarea art. 2 din Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură - pentru a beneficia de acordarea de plăți în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață, solicitanții trebuie să fie înscriși în Registrul fermierilor administrat de, să depună cerere de solicitare a plăților la termen și să îndeplinească mai multe condiții generale, între care aceea de a fi de acord ca datele din formularul de cerere de plată să fie introduse în baza de date, procesate și verificate în vederea calculării plății și transmise autorităților responsabile în vederea elaborării de studii statistice și de evaluări economice și de asemenea să comunice în termen de 10 zile în scris orice modificare a datelor declarate în cererea de plată, survenită în perioada cuprinsă între data depunerii și data acordării plății.
Potrivit aceluiași act normativ, beneficiarii plății directe în cadrul de plată unică pe suprafață pot fi persoanele fizice și/sau juridice care exploatează terenul agricol pentru care solicită plata, în calitate de proprietar, concesionar, asociați administratori în cadrul asociațiilor în participațiune, locatari sau altele asemenea.
În speță, recurenta reclamantă a depus cererea de acordare a de sprijin pe suprafață pentru anul 2007 pentru o suprafață de 749,53 ha, însă după efectuarea controlului administrativ formal s-a constatat că un alt producător agricol, respectiv -" "SRL a solicitat acordarea unui sprijin financiar în cadrul de sprijin pentru suprafața de 745,98 ha, suprafață care este situată în aceleași blocuri fizice ca și recurenta, astfel că terenul agricol a fost supradeclarat de către doi fermieri.
În această situație, dispozițiile art.7 alin.6 din OUG 125/2006 prevăd expres că "pentru terenul care se constată că face obiectul cererilor a doi sau mai mulți solicitanți în cadrul schemei de plată unică pe suprafață (), plata directă pe suprafață nu se acordă nici unuia dintre solicitanți, iar va notifica solicitanții care au obligația să rezolve litigiul și după caz să refacă cererile și să le depună în termen.
În urma notificării făcute de către pârâtă conform dispozițiilor mai sus arătate către cei doi solicitanți, recurenta reclamantă a completat și semnat formularul reprezentând retragere de suprafață pentru clarificarea neregulilor identificate în cererea de acordarea plăților, respectiv pentru blocurile fizice 5, 7, 139 și 142 în suprafață de 13,62 ha.
Cum în speță -" "SRL nu a înțeles să renunțe la pretenții, în mod corect pârâta a luat măsura suspendării plății pentru suprafața de 735,91 ha, declarată de reclamantă, constatând că în condițiile în care două societăți revendică utilizarea acestei suprafețe de teren pentru care au depus cereri în baza OUG 125/2006 există litigiu, care nu a fost soluționat pe cale pașnică sau judecătorească.
Pârâta nu are competența de a soluționa litigiul dintre părți, în sensul că nu poate analiza documentele în baza cărora acestea susțin că dețin legal suprafețele de teren care au făcut obiectul supradeclarării, ci doar poate să constate existența acestui litigiu și în conformitate cu dispozițiile pct.8.5.3 din de Instrucțiuni generale, versiunea 5.1, să nu acorde nici unuia dintre solicitanți plata directă pentru suprafața respectivă.
În consecință, în mod legal s-a constatat de către pârâtă că diferența dintre suprafața declarată, respectiv 749,53 ha și suprafața de 3,5 ha declarată eligibilă, procentul de supradeclarare este mai mare de 50%, conform art.138 alin.1 din Regulamentul CE nr.1973/2004 și ca atare a exclus reclamanta de la ajutor, cu cuantumul corespunzător diferenței dintre suprafața declarată și suprafața determinată.
Față de cele expuse, Curtea apreciază că toarte motivele invocate sunt nefondate și pe cale de consecință, în temeiul art.312 Cod pr.civilă, se va respinge recursul declarat.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței nr. 2549 din data de 16 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
LF/ 2 ex/17.06.2009
Jud.fond:
Președinte:Magdalena FănuțăJudecători:Magdalena Fănuță, Teodora Bănescu, Doina Ungureanu
