Anulare act administrativ fiscal. Decizia 276/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 276
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE OLT împotriva sentinței nr. 671 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurenta pârâtă DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE O L T, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, apreciază cauza în stare de soluționare
Reprezentantul recurentei pârâte DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE O L T, consilier juridic susține că perioada pentru care a fost solicitată indemnizația pentru creșterea copilului nu constituie stagiu de cotizare și solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea înregistrată sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și FAMILIE O L T, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța, să fie anulată decizia nr. 2039 din 2.04.2007 și să se dispună acordarea concediului pentru creșterea copilului în vârstă de pe până la 2 ani și a indemnizației corespunzătoare pentru creșterea copilului, în condițiile prevăzute de OUG nr.148/2005 aprobată și modificată prin Legea 7/2007, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta arată că a depus o cerere de acordare a indemnizației pentru creșterea copilului la instituția pârâtă, potrivit prevederilor OUG nr.148/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.7/2007, anexând documentele corespunzătoare și precizând că începând cu data de 7 decembrie 2005 până la 3 aprilie 2006 fost asigurată în sistemul public de asigurări sociale potrivit contractului de asigurare socială nr. 560 din 7.12.2005, încheiat în baza art. 8 alin.2 din Legea 9/2000, iar începând cu data de 3 aprilie 2006 fost angajată în baza unui contract individual de muncă la Direcția Județeană de Statistică.
Susține reclamanta că în conformitate cu pct.1 din contractul 560/2005 și a art. 7 din Legea 19/2000, cu modificările ulterioare, a fost asigurată și în cazul maternității.
Prin adresa nr. 2039 din 2.04.2007 instituția pârâtă îi comunică reclamantei că nu beneficiază de indemnizația pentru creșterea copilului conform prevederilor OUG nr. 148/2005 aprobată și modificată prin Legea 7/2007, deoarece perioada 1.01.2006 - 31.03.2006 nu constituie stagiu de cotizare conform art.1 al.2 lit. f din OUG 148/2005 aprobată prin Legea 7/2007 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Reclamanta precizează că în situația în care instituția pârâtă își menține decizia privind refuzul acordării drepturilor solicitate, invocă excepția de neconstituționalitate a art. 1 alin.2 lit. f din nr.148/2005 aprobată și modificată prin Legea nr.7/2007, considerând că se încalcă articolele 3 alin.1, art. 15, art. 16 și art. 56 din Constituția României.
Reclamanta a depus la dosar în copie, adresa nr. 2039 din 2.04.2007 emisă de Direcția de Muncă Solidaritate Socială și FAMILIE OLT, contractul de asigurare socială nr. 560 din 7.12.2005 și actele normative invocate în acțiune.
Pârâta, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1 al.1 din OUG 148/2005.
Tribunalul O l t, prin sentința nr. 671 din 24.10.2007 a admis acțiunea reclamantei împotriva pârâtei O și a obligat-o pe aceasta la emiterea dispoziției de acordare a concediului pentru creșterea copilului până la vârsta de 2 ani precum și la plata indemnizației corespunzătoare.
În considerentele sentinței s-a reținut că potrivit art.1 al.1 din OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobată prin Legea nr. 7/2007, pot beneficia de indemnizația pentru creșterea copilului persoanele care în ultimul an anterior nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit Legii 571/2003 privind codul fiscal.
La alin.2, se prevede că în calculul celor 12 luni se includ și perioadele în care persoanele s-au aflat în una sau mai multe dintre următoarele situații: pct. - au realizat în sistemul public de pensii, anterior datei intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență (respectiv 1 ianuarie 2006), perioade de stagiu de cotizare pe bază de contract de asigurare socială.
Se reține din actele dosarului, că reclamanta a născut la data de 1.12.2006, că în perioada 7.12.2005 - 1.04.2006 reclamanta a fost asigurată pe baza unui contract individual de asigurare la Casa județeană de Pensii O, iar începând cu data de 3.04.2006 a fost angajată în baza unui contract individual de muncă.
Refuzul pârâtei concretizat în adresa nr. 2039 din 2.04.2007 comunicată reclamantei, în sensul că perioada 1.01.2006 - 31.03.2006 nu constituie stagiu de cotizare în sensul art. 1 alin.2 lit. din OUG nr.148/2005, este lipsit de temei legal, pentru următoarele considerente:
Contractul de asigurare socială a fost încheiat la 7.12.2005, iar OUG nr.148/2005 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2006, după ce reclamanta a încheiat contractul de asigurare socială, care se poate modifica numai cu acordul părților și care, totodată, la data încheierii prevedea asigurarea pentru maternitate.
În mod eronat, instituția pârâtă nu a luat în considerare perioada 1.01.2006 - 31.03.2006, cu toate că reclamanta a achitat contribuția de asigurări sociale în sistemul public din România, ceea ce a constituit o recunoaștere a valabilității contractului de asigurare socială pentru această perioadă.
Faptul că OUG nr.148/2005 intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2006, nu constituie un motiv de modificare unilaterală a contractului de asigurare socială, urmând ca acesta să fie considerat valabil pentru perioada 1.01.2006 - 31.03.2006, întrucât a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a OUG nr.148/2005, astfel încât această perioadă constituie stagiu de cotizare conform art.1 alin.2 lit. din actul normativ menționat.
Având în vedere argumentele prezentate în sensul acordării drepturilor solicitate de reclamantă,instanța apreciază că nu se mai impune analizarea excepției de neconstituționalitate a art.1 al. 2 lit. f din OUG 148/2005 aprobată și modificată prin Legea 7/2007, invocată de reclamantă în acțiune.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE O L T, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică, motivat de faptul că instanța de fond a interpretat eronat prev. art. 12 alin. 5 din OUG nr. 148/2005, fără a avea un temei legal pentru această motivare, apreciind că reluarea plății începând cu luna următoare depunerii cererii ar trebui să includă și plata indemnizației pentru lunile în care acest drept a fost suspendat.
Se mai menționează că petenta nu a contestat nici decizia de suspendare și nici cea de repunere în plată și nici nu sunt îndeplinite prev. art. 29 alin. 5 din HG nr. 1825/2005.
Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele formulate de recurentă apreciază că acesta este nefondat, neexistând nici motive de ordine publică ce pot fi invocate și analizate din oficiu de instanța de recurs conform art. 306 alin. 2 Cod pr. civilă.
Nu pot fi reținute susținerile recurentei din motivele de recurs potrivit cărora s-a făcut o greșită aplicare a OUG nr. 148/2005, întrucât așa cum corect a reținut instanța de fond scopul adoptării acestui act normativ este acela de se acorda un sprijin material pentru creșterea și educarea copilului până la vârsta de 2 ani.
Faptul că atât acordarea indemnizației cât și reluarea plății acestei indemnizații a fost făcută de către recurentă, apreciindu-se că sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea unei astfel de indemnizații pentru creșterea copilului nu se poate susține faptul că reluarea plății nu ar trebui să cuprindă și plata indemnizației pentru lunile în care acest drept a fost suspendat, întrucât la momentul încetării suspendării dreptul devine actual și în ceea ce privește lunile anterioare suspendării.
A interpreta altfel actul normativ, respectiv OUG nr. 148/2005 ar însemna ca beneficiul acordat de legiuitor copilului în vârstă de până la 2 ani să fie supus unor îngrădiri care nu corespund cu scopul pentru care a fost adoptat actul normativ.
Suspendarea a produs efecte temporare indiferent de motivul care a provocat-o, însă, la încetarea suspendării indemnizația pentru creșterea copilului trebuie reluată și achitată în continuare de la momentul începerii suspendării până la împlinirea de către copil a vârstei de 2 ani. Numai așa copilul nu este privat de sursele materiale minime necesare creșterii și educării lui acordate prin OUG nr. 148/2005. Astfel, sentința pronunțată de instanța de fond este legală și temeinică, neputând fi reținute motivele de recurs invocate de recurentă.
Art. 29 alin. 5 din HG nr. 1825/2005 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare OUG nr. 148/2005 dispun că în situația în care persoanele prevăzute la alin. (3) nu depun cererea în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, plata indemnizației pentru creșterea copilului se suspendă. Reluarea plății indemnizației pentru creșterea copilului se va face aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 12 alin. (5) din ordonanța de urgență.
Având în vedere aceste dispoziții legale despre care se susține de către recurentă că nu sunt îndeplinite, Curtea constată faptul că obiectul cererii deduse judecății nu-l reprezintă decizia de suspendare a plății indemnizației pentru creșterea copilului, pentru a fi analizate condițiile care vizează suspendarea acestui drept, astfel că și aceste motive de recurs sunt nefondate.
Avându-se în vedere considerentele expuse anterior cât și dispoz. art. 312, 316 Cod pr. civilă Curtea urmează a respinge recursul formulat de recurenta pârâtă.PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ, SOLIDARITATE SOCIALĂ ȘI FAMILIE OLT împotriva sentinței nr. 671 din 24 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul O l t, în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 7 februarie 2008.
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. Jud. D
Ex.2//21.03.2008
Jud. fond NFON.
G
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
