Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 278/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 278
Ședința publică de la 07 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Teodora Bănescu
JUDECĂTOR 2: Magdalena Fănuță
JUDECĂTOR 3: Doina Ungureanu
Grefier - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.4657/CAF din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intervenientul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII", lipsind recurentul reclamant și intimatul pârât OFICIUL JUDEȚEAN PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, constatând că nu mai sunt cereri de formulat și excepții de invocat, apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului de față.
Consilier juridic pentru intervenientul SINDICATUL ADMINISTRAȚIEI PUBLICE "FORȚA LEGII" solicită admiterea recursului, modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamantul a chemat în judecată Oficiul Județean Pentru Protecția Consumatorilor M solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâtul să îl încadreze în funcția publică de consilier grad profesional superior, treapta 3 de salarizare și să-i acorde sumele reprezentând diferența salarială dintre cea prevăzută de lege la această încadrare și salariul acordat, actualizate cu rata inflației până la data efectivă a plății, începând cu data de 1 ianuarie 2005.
În motivarea cererii de chemare în judecată a arătat că este funcționar public din anul 2000, prin dispoziția nr.1043 din 27 iulie 2000 fiind numit în funcția publică de consilier categoria A, clasa I, gradul 3.
La 1 ianuarie 2005 intrat în vigoare OUG nr.92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005, care prevede la art.6, alin.7-9, că funcționarii publici de execuție salarizați la categoria A, clasa I, gradele 1,2,3 potrivit OUG nr.82/2000 se reîncadrează în gradul profesional superior și beneficiază de salariul de bază prevăzut pentru funcția publică de execuție deținută, gradul profesional superior, treapta 1,2 respectiv 3 de salarizare.
In consecință, pârâtul era obligat de lege să îl reîncadreze în funcția publică de consilier, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare prin efectul legii.
A mai arătat reclamantul că este posibil și probabil ca pârâtul să încerce să justifice reîncadrarea greșită făcută la 1 ianuarie 2005 prin faptul că în cursul anului 2001, printr-o eroare juridică l-a retrogradat în funcția publică, transformându-i postul în "inspector de specialitate", categoria A clasa a II a, retrogradarea ce nu-i este imputabilă și care a avut la bază HG nr.166/2001 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale Pentru Protecția Consumatorilor.
A solicitat instanței ca sub sancțiunea denegării de dreptate să analizeze legalitatea aplicării OUG nr.92/ 2004 și să constate eroarea pârâtului referitoare la nerespectarea prevederilor legale privind reîncadrarea sa în funcția publică la 1 ianuarie 2005.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.16 alin.1 și art.53 din Constituția României ale Legii nr. 188/1999, republicată, OUG nr.92/2004, OG nr. 2/2006, OG nr.6/2007, Legii 554/2004 și Legii nr. 53/2003 ( Codul Muncii ).
A depus la dosar decizia nr.1043 din 27 iulie 2000, dovada îndeplinirii procedurii prealabile potrivit Legii nr.554/2004, copie extras - carnetul de muncă, extrase legislație aplicabilă.
Pârâtul OJPC Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității acțiunii formulate, arătând că începând cu data de 1 ianuarie 2005 reclamantul a fost reîncadrat în funcția publică de inspector de specialitate treapta 2 de salarizare iar promovarea unei acțiuni prin care solicită încadrarea în funcția publică de consilier grad superior, treapta 2, la 2 ani de la data emiterii actului administrativ a cărui anulare o solicită depășește termenul de 1 an prevăzut de art.11 alin.1 și 2 din Legea nr.554/2004.
A susținut că dispozițiile legale aplicabile în materie sunt Legea nr. - și Legea nr.554/2004 iar reclamantul, pentru a acoperi întârzierea nejustificată în promovarea acțiunii, invocă dispozițiile Codului Muncii.
În subsidiar, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii administrative prealabile obligatorii conform dispozițiilor art.7 și 8 din Legea nr. 554/2004.
Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca nefiind fondată, arătând că din anul 2000 și până la data emiterii deciziei din 1 ianuarie 2005 încadrarea reclamantului în funcția publică s-a efectuat pe considerente exclusiv legale și nu a retrogradării din funcția publică, cum în mod greșit invocă reclamantul.
Prin sentința nr. 4657/CAF din 11 octombrie 2007, Tribunalul Mehedinția respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mehedinți, excepția tardivității cererii de chemare în judecată și excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul Județean pentru Protecția Consumatorilor (OJPC)
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Mehedinția reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.911, din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Dispozițiile Legii nr. 188/1999 se completează cu prevederile art.284 alin.2 din Codul Muncii conform cărora cererea se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința sau, după caz, sediul.
Reclamantul nu contestă un act administrativ unilateral emis de pârât cu ocazia reîncadrării sale în conformitate cu prevederile OUG nr.92/2004, ci a solicitat instanței să analizeze legalitatea aplicării dispozițiilor acestui act normativ în ceea ce-l privește și să oblige pârâtul la plata diferențelor salariale, solicitare care și-o întemeiază pe dispozițiile art.166 din Codul Muncii potrivit cărora dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Pentru ca instanța să stabilească dacă reclamantul este îndreptățit să i se achite anumite drepturi salariale restante trebuia să fie învestită și cu analizarea legalității actului administrativ unilateral emis de pârât prin care s-a procedat la reîncadrarea acestuia la data intrării în vigoare a OUG nr.92/2004, respectiv la 1 ianuarie 2005.
Or, nici în cuprinsul acțiunii introductive și nici printr-o precizare de acțiune nu se face vorbire despre un astfel de act, deși reclamantul a dovedit că a îndeplinit procedura prealabilă potrivit Legii nr.554/2004, prin înscrisul aflat la fila 12 din dosarul cauzei intitulat " plângere prealabilă " înregistrat la OJPC sub nr. 1104 din 4 iunie 2007.
Referitor la excepția tardivității cererii de chemare în judecată, raportat la data formulării plângerii prealabile, instanța de fond a reținut că aceasta a fost formulată în termenul prevăzut de art.11 lit.a din Legea contenciosului administrativ, respectiv la data de 28 iunie 2007.
Pe fond, s-a reținut că reclamantul a recurs la un artificiu având menirea să creeze aparența că se află încă în termenul legal de a contesta reîncadrarea sa în funcție conform OUG nr.92/2004, începând cu 1 ianuarie 2005.
În plângerea prealabilă reclamantul a arătat că se referă lacomunicarea actului prin care i se aduce la cunoștință că nu a fost reîncadrat în funcție publică la 1 ianuarie 2005și a solicitat pârâtului să urmeze procedurile legale în vederea reîncadrării sale corespunzătoare în funcția publică conform OUG nr.92/2004.
Instanța de fond a reținut însă, că, în realitate, actul despre care face vorbire reclamantul este o simplă adresă ( nr.1042 din 25 mai 2007 - fila 11 ) prin care i se aduce la cunoștință că nu a fost reîncadrat în funcție la data de 1 ianuarie 2005 potrivit OUG nr.92/2004, adresă care nu constituie un act administrativ unilateral în interesul Legii nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs s-a susținut în principal că prima instanță soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, apreciind în mod eronat că s- contestat o simplă adresă care nu reprezintă un act administrativ în sensul Legii contenciosului administrativ.
La data de 4.02.2008, intimatul Maf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că sentința atacată este temeinică și legală.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate în cererea de recurs și în raport de dispozițiile art.3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază prezentul recurs ca întemeiat.
Astfel, prin acțiunea introductivă reclamantul a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului M să-l reîncadreze pe acesta în funcția publică de consilier, gradul profesional superior, treapta 3 de salarizare și acordarea diferențelor salariale corespunzătoare încadrării legale, conform OUG nr.92/2004.
Este de necontestat că în speța dedusă judecății reclamantul a contestat legalitatea încadrării sale de către autoritatea publică angajatoare în funcția publică de execuție, de inspector de specialitate categoria A, clasa a II-a, apreciind că aceasta nu s-a realizat în conformitate cu dispozițiile legale respectiv nr.OUG92/2004, nr.OG2/2006 și nr.OG6/2007.
Instanța de fond, respingând acțiunea și reținând că reclamantul a contestat simplă adresă și nu un act administrativ, a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecății, apreciind că acesta nu face obiectul Legii nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Legalitatea încadrării reclamantului ca funcționar public nu a fost analizată sub nici un aspect de către prima instanță, aceasta soluționând dosarul fără a intra în cercetarea fondului.
Având în vedere considerentele expuse anterior, precum și dispozițiile art.312 alin.5 Cod pr. civilă, recursul va fi admis și sentința casată cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
Cu ocazia rejudecării, instanța urmează să analizeze susținerile recurentului reclamant prin prisma dispozițiilor nr.OUG92/2004 privind reglementarea drepturilor salariale și altor drepturi ale funcționarilor publici pentru anul 2005 și dacă încadrarea inițială în funcția publică corespunde sau nu acestui act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței nr.4657/CAF din 11 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 07 februarie 2008.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - -
Grefier
- -
Red. jud. -
Tehn.2ex
Jud. fond /
Președinte:Teodora BănescuJudecători:Teodora Bănescu, Magdalena Fănuță, Doina Ungureanu
