Anulare act administrativ fiscal. Decizia 337/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 337
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriel Viziru
JUDECĂTOR 2: Carmen Ilie
JUDECĂTOR 3: Lavinia Barbu
Grefier - -
xxxxxxxxxxxx
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1755 din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant și consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP- C.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează nemotivarea recursului în termenul legal, după care;
Recurentul reclamant, arată că renunță la cererea de suspendare executare a hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Precizează că a formulat și cerere de revizuire a hotărârii instanței de fond.
Curtea constatând că la dosar la fila 15 se află atașată cererea de revizuire formulată de recurentul reclamant împotriva sentinței nr. 1740 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- dispune dezatașarea acesteia împreună cu copia existentă la fila 16 și plicul de înaintare aflat la fila 17 și înaintarea cu adresă către Tribunalul Dolj.
Recurentul depune precizarea motivelor de recurs, în formă tehnoredactată, pentru a fi lecturate ușor. Arată că originalul acestei precizări a fost depus la dosar la data de 22.01.2010.
Curtea pune în discuție excepția tardivității depunerii motivelor de recurs.
Recurentul reclamant, arată că, în cererea de recurs a indicat dispozițiilor art.304 pct.1-8, iar acestea au fost precizate ulterior, astfel că nu se poate reține că ar fi tardive motivele de recurs.
Pe fond invocă dispozițiile art.27 din Tratatul Comunității Europene și prevederile codului d e procedură civilă.
Consideră că, în soluționarea litigiului de față, competența aparține Curții de APEL CRAIOVA.
Ca mijloc de probă, invocă autoritatea de lucru judecat față de sentința 17487/2008 a Judecătoriei Craiova, aflată la dosarul de fond filele 28-29 și decizia nr.995/2009 a ÎCCJ B aflată la filele 32-35 dosar fond cu referire la valoarea de prezumție de adevăr.
Pe fond solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic pentru intimata pârâtă DGFP- C, solicită admiterea excepției, motivele de recurs sunt formulate și depuse peste termenul legal.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, litigiul de față este de competența judecătoriei.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința numărul 1755 din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr- a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Dolj fiind declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta - C, în favoarea Judecătoriei Craiova.
Pentru a se pronunța tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal la data de 04.11.2009, reclamantul a chemat în judecată pârâta - C, solicitând anularea procesul-verbal de licitație nr.15475/28.01.2008 și procesul-verbal de adjudecare seria A/2003 nr.-/06.02.2008.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 20.01.2008 s-a prezentat la sediul C, Biroul, unde i-a fost prezentată situația juridică a clădirii, respectiv faptul că este un atelier mecanic aparținând debitorului SC - Serv. Regional C, precum și documentația de atribuire aferentă - în speță procesului-verbal de evaluare a imobilului - în care se menționează faptul că este o clădire independentă,situată în curtea Colegiului Național Frații, fără însă a se preciza nimici cu privire la situarea clădirii în interiorul terenului, fără a avea o cale de acces asigurată.
A mai arătat că, ulterior a constat faptul că această clădire nu are o cale de acces asigurată, către drum public, motiv pentru care a refuzat încheierea actelor de vânzare-cumpărare iar obiectului vânzării îi lipsește unul din drepturile accesorii esențiale, respectiv dreptul de acces.
A considerat că, pârâta prin manopere dolosive, i-a prezentat obiectul vânzării ca fiind utilizabil în condiții normale ascunzând faptul că nu are drept de acces la un drum public.
Pârâta, prin reprezentat a invocat excepția necompetenței materiale a tribunalului, susținând că actele contestate nu sunt acte administrative ci acte de executare silită, competentă fiind judecătoria ca instanță de executare.
Astfel, art. 172 cod procedură fiscală reglementează contestația la executare silită, care se poate formula împotriva oricărui act de executare (alin. 1) și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional -", iar alin. 4 al art. 172 dispune că această,contestație se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență".
Art. 400 alin. 1 cod proc. civ. stabilește instanța competentă pentru soluționarea contestației la executare ca fiind instanța de executare, aceasta fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, conform art. 373 alin. 2 cod procedură civilă.
În cazul titlurilor executorii emise de către organele fiscale nu se dispune altfel, așa încât competența materială de soluționare aparține judecătoriei, iar recursul împotriva sentințelor pronunțate în materia contestației la executare se soluționează de instanța de drept comun, neexistând o normă derogatorie de la dreptul comun în materie.
În doctrina de specialitate, pornind de la modul de reglementare al executării, s-a arătat în mod constant că executarea este esențialmente de natură civilă.
5 al art. 136 din OG 92/2003 prevede că,pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau organul de executare competent, desemnat potrivitart. 33, după caz".
S-a constatat așadar, că procesul-verbal de licitație (fila 6 din dosar) și procesul-verbal de adjudecare (fila 8) atacate în instanță de către contestatorul fac parte din procedura de executare silită demarată de C, fiind acte de executare chiar dacă sunt emise de către o autoritate administrativă, astfel încât competența de soluționare a contestației la executare formulată împotriva acestora revine Judecătoriei Craiova în calitate de instanță de executare.
Normele de competență materială sunt de strictă interpretare, astfel încât rezultă că, în măsura în care codul d e procedură civilă sau legile speciale nu prevăd în mod expres competența materială a altei instanțe pentru soluționarea în fond a unei anumite cereri, competența revine judecătoriei.
În susținerea acestei soluții, s-au avut în vedere recursurile în interesul legii - Decizia nr. XIV/ 05.02.2007 și Decizia XV/ 05.02.2007, pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorii potrivit art. 329 alin. 3 cod procedură civilă, prin care s-a stabilit că instanța de soluționare a contestației la executare este judecătoria în circumscripția căreia se face executarea.
Față de toate aceste considerente, instanța a constata că excepția invocată este întemeiată, dat fiind că Tribunalul Dolj - Secția de contencios administrativ și fiscal nu este instanță de executare, excepția fiind admisă în baza art. 137 alin. 1 cod procedură civilă, dispunând declinarea competenței de soluționare a contestației la executare formulată de către contestatoarea în favoarea Judecătoriei Craiova, în baza art. 158 Cod procedură civilă raportat la art. 159 pct. 2 cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, fără însă depune motivele de recurs în termenul prevăzut de lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de dispozițiile art. 306 cod procedură civilă, instanța apreciază recursul ca fiind nul.
Conform art. 306 cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, potrivit art. 158 alin.3 cod procedură civilă, este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii.
Dacă recurentul nu-și motivează în nici un fel recursul sau nu-l motivează în termen și nici nu sunt motive de ordine publică ce pot fi invocate direct în recurs de parte sau de instanța de judecată, potrivit art. 306 cod procedură civilă, recursul este nul.
Practica judiciară a statuat că termenul de motivare a recursului este unul imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea, iar pe cale de consecință, și imposibilitatea repunerii în termen în condițiile art. 103 cod procedură civilă.
Așa fiind, neexistând motive de ordine publică pe care instanța de recurs să le invoce din oficiu, în baza art.306 alin.1 Cod pr.civilă, urmează să se constate nul recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nu recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței numărul 1755 din 09.12.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Februarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.-
SI.2ex./22.02.2010
Jud fond
Nr.: din data: 18 septembrie 2010 Nr. operator: 3994 Dosar nr- |
Către,
TRIBUNALUL DOLJ
Potrivit dispozițiilor instanței prin încheierea de ședință din data de 10.02.2010, alăturat vă înaintăm cererea de revizuire formulată de, împotriva sentinței nr. 1740 din 08 decembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, precum și copia acesteia și plicul de înaintare, care din eroare au fost atașate la dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA.
PREȘEDINTE GREFIER
Președinte:Gabriel ViziruJudecători:Gabriel Viziru, Carmen Ilie, Lavinia Barbu
