Anulare act administrativ fiscal. Decizia 375/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 375/ DOSAR NR-
Ședința public de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa judector
- - - - - judector
- - - judector
GREFIER -
Pentru astzi fiind amânat pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 29/CA din 13 ianuarie 2009, pronunțat de Tribunalul Brașov - secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal fcut în ședința public, la pronunțare, se constat lipsa prților.
Procedura legal îndeplinit.
Dezbaterile în cauza de faț au avut loc în ședința public din data de 19 mai 2009, când prțile prezente au pus concluzii scrise în sensul celor consemnate în încheierea de ședinț din acea zi, care face parte integrant din prezenta, iar instanța pentru a da posibilitatea prților s depun la dosar, concluzii scrise și în vederea deliberrii în baza art. 260 alin. 1 Cod procedur civil a amânat pronunțarea cauzei la data de 22 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de faț:
Constat c prin Sentința Civil nr.29/CA/13.01.2009 a Tribunalului Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal a fost respins acțiunea formulat de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Serviciul P Comunitar Local de Evidenț a Persoanelor
Pentru a pronunța aceast hotrâre, prima instanț a reținut urmtoarele:
Reclamanta a contestat Decizia nr.123/18.12.2007 emisa de Serviciul P Comunitar Local de Evidenta a Persoanelor B si consecințele acestei decizii, solicitând s-i fie acordate drepturile de care a fost lipsit urmare aplicrii acestei decizii.
Prima instanț a apreciat aceast acțiune nefondat, atât pe fond cât și sub aspectul motivelor de nulitate a procedurii, pentru urmtoarele considerente:
În ceea ce privește motivele de nulitate a procedurii Comisiei de disciplin, prima instanț a avut în vedere urmtoarele:
HG nr.1.210/2003 - actul normativ care stabilește modul de sesizare și procedura de lucru a comisiei de disciplin și care era în vigoare la data comiterii faptei - instituieun regim expres al nulitților. In acest sens, doar înclcarea anumitor reguli sunt sancționabile cu nulitatea, anume cele prevzute la art.25 alin.5, art.29 alin.1, art.35 alin.2 și art.78 alin.3, pentru nerespectarea celorlalte reguli și cerințe legiuitorul neprevzând nici o sancțiune.
Din economia acestor texte de lege, rezult c legiuitorul a definit el însuși felul nulitților. In acest sens, a reglementat într-un singur text de lege cazurile de nulitateabsolut- înclcarea dispozițiilor art. 35 alin.(2) referitoare la mențiunile obligatorii din actul administrativ de sancționare funcționarului public.
a contrario, nerespectarea cerințelor prevzute de art.25 alin.5, art.29 alin.1, art.35 alin.2 și art.78 alin.3 se sancționeaz cu nulitatea relativ, sancțiune pentru care trebuie s se dovedeasc vtmarea suferit de persoana care o invoc.
Cu privire la faptul c autorul actului de sesizare al Comisiei de Disciplin, d-na are nici una din calitțile cerute de art24 al1 se reține c utorul actului de sesizare al Comisiei de Disciplin, d-na este încadrat în funcția de referent de specialitate în cadrul Serviciului de stare civil și ține locul conductorului serviciului, în conformitate cu înscrierile din Fișa postului (73): "preia atribuțiile șefului de serviciu în cazul absenței acestuia"; "Delegare de atribuții: "de suplinire a atribuțiilor de serviciu ale șefului de serviciu".
În condițiile în care funcția de șef Serviciu stare civil este vacant, iar autorul actului de sesizare al Comisiei de Disciplin d-na, îndeplinea atribuțiile acestei funcții de conducere în baza postului, instanța de fond a apreciat c aceast calitate poate fi asimilat celei prevzute de dispozițiile art.24 al lit.b din nr.HG 1.210/2003.
În ceea ce privește faptul c ctul de sesizare al Comisiei de Disciplin nu are conținutul cerut de art.24 al.2, respectiv actul de sesizare nu cuprinde urmtoarele mențiuni: domiciliul, locul de munc și funcția autorului sesizrii; compartimentul în care-și desfșoar activitatea reclamanta; descrierea faptei care constituie obiectul sesizrii, instanța de fond a apreciat c rațiunea pentru care legiuitorul a instituit aceste cerințe este aceea de identificare fr putinț de tgad a autorului sesizrii, situație ce nu poate fi pus în discuție în speț. Este evident ca aceste omisiuni nu au avut cum s vatme în vreun fel reclamanta ori procedura cercetrii faptelor sesizate ca abateri disciplinare.
Cu privire la lipsa descrierii faptei care constituie obiectul sesizrii, sa constatat c în cuprinsul actului de sesizare se regsesc aceste mențiuni, fapta fiind în amnunt descris (76).
Cu privire la faptul c u s-a comunicat, anterior primului termen de înfțișare, reclamantei un exemplar al sesizrii îndreptate împotriva sa (art.25 al.5), fiind în discuție un motiv de nulitate relativ, trebuie observat dac a intervenit sau nu restabilirea subsecvent a legalitții. Aceast cerinț de validitate a fost complinit prin citirea sesizrii în debutul primei ședințe a Comisiei de disciplin la care a participat și reclamanta (fapt consemnat în prima pagin a Procesului-verbal din 29.11.2007), act procedural echivalent cu comunicarea unei copii de pe sesizare reclamantei.
Pe de alt parte, deși art.25 alin.(5). din HG nr.1.210/2003 nu precizeaz momentul pân la care trebuia îndeplinit aceast cerinț, totuși, reclamanta nu poate susține c, "anterior primului termen de înfțișare", nu a cunoscut faptele care constituiau obiectul sesizrii și, în consecinț, i-ar fi fost înclcat dreptul la aprare, din moment ce a formulat Note explicative în legtur cu faptele petrecute, una în chiar ziua producerii eveniment alta în ziua urmtoare. Din analiza celor dou Note explicative rezult fr echivoc c reclamanta cunoștea perfect faptele care constituiau obiectul sesizrii, cu mult înaintea primului termen de înfțișare.
Cu privire la faptul c u s-a respectat termenul de trei zile calendaristice înainte de termenul de prezentare în fața comisiei, cerut de actul normativ invocat (art.25 al.1) pentru citarea reclamantei, în sensul c aceasta a beneficiat doar de 2 zile libere și nu de 3 zile libere, conform art.101 Cod procedur civil, instanța de fond a apreciat c reclamanta nu a fost vtmat prin acest fapt, deoarece reclamanta a formulat dou Note explicative în legtur cu faptele petrecute, una în chiar ziua producerii evenimentelor și alta în ziua urmtoare, în ambele invocând aprri de fond; reclamanta a reluat cu prilejul audierii din data de 29.11.2007 aprrile de fond formulate în dou Note explicative; dac reclamanta ar fi considerat c termenul pe care-1 are la dispoziție pentru aprare ar fi fost neîndestultor, faț de cunoștințele juridice pe care le poseda, în mod indubitabil ar fi solicitat Comisiei de disciplin amânarea cercetrii și acordarea unui termen pentru pregtirea aprrii, ceea ce îns nu s-a întâmplat.
Referitor la motivul c în actul de citare nu este artat obiectul sesizrii, așa cum cere art.25 al.4 din actul normativ invocat se apreciaz c nici prin aceast lips reclamanta nu a fost vtmat, având în vedere atât obiectul cercetrii Comisiei de disciplin cât și audierea reclamantei, petrecute în data de 29.11.2007, s-au restrâns doar la faptele în legtur cu care reclamanta a formulat cele dou Note explicative, prin urmare se cunoștea obiectul sesizrii.
În ceea ce privește faptul c nu a fost respectat dreptul de aprare al reclamantei în sensul c la momentul prezentrii nu i s-a adus la cunoștinț c are dreptul la un aprtor, este de reținut c art.26 din nr.HG 1.210/2003, care face aplicația dreptului de aprare consacrat de art. 19 lit.b) nu stabilește și obligația comisiei de disciplin de a aduce la cunoștinț fptuitorului acest drept.
Referitor la faptul c la lucrrile comisiei din 12.12.2007, deși s-a reaudiat un martor, reclamanta nu a fost convocat și nici nu a participat, se reține c a doua ședinț pe care a ținut-o Comisia de disciplin, cea din data de 12.12.2007, avut ca obiect analizarea obiecțiilor formulate de reclamant în data 06.12.2007.
Potrivit art. 30 alin.3 din nr.HG 1.210/2003 "în cazul în care persoanele prevzute la alin. 2 formuleaz obiecții, acestea vor fi analizate de comisia de disciplina in termenul fixat de președinte, dar nu mai târziu de 5 zile lucrtoare de la înregistrarea lor. Președintele comisiei de disciplina poate sa admit sau sa resping obiecțiile, în tot ori în parte." Acest text de lege nu mai prevede necesitatea convocrii prților, dar nici nu se opune ca în vederea analizrii obiecțiunilor formulate s fie reaudiat vreun martor. Comisia de disciplin întrunit în ședința din data de 12.12.2007 pentru analizarea obiecțiilor reclamantei procedat la reaudierea martorului, cu respectarea revederilor p. art.29 alin.
Prin urmare, pentru lipsa de citare a reclamantei la reaudierea martorului nu exist nici o sancțiune și, oricum, raportul comisiei de disciplin nu s-a bazat numai pe depoziția martorului reaudiat în 12.12.2007, ci pe întreg materialul probatoriu administrat.
Cu privire la faptul c procesul verbal din 29.11.2007 al primei ședințe a comisiei de disciplin nu este semnat de ctre persoanele audiate, în sensul c -a semnat doar în dreptul a ceea ce privește prezența persoanelor convocate și nu în ceea ce privește conținutul depozițiilor, se va avea în vedere c prevederile art.29 alin.1 din HG nr.1.210/2003 potrivit crora Audierea persoanelor prevzute la art. 28 (2) lit. a)-c) trebuie consemnat în scris într-un proces-verbal, sancțiunea nulitții. Procesul-verbal se semneaz de președinte, membrii comisiei de disciplina, de secretarul acesteia, precum și de persoana audiat. "
Din analiza acestui text de lege, rezult c numai neconsemnarea într-un proces-verbal a audierii - teza întâi - atrage nulitatea actului de procedur, în timp ce nesemnarea procesului-verbal de ctre persoana audiat - teza a doua - nu este sancționat) aceast lips putând fi oricând acoperit, fie prin semntur ulterioar, fie prin confirmare ulterioar.
În fața instanței, martorii au confirmat cele susținute în fața Comisiei de disciplin și consemnate ca depoziții ale lor în Procesul-verbal din data 29.11.2007.
În ceea ce privește faptul c entru p. lucrrile Comisiei de disciplin din 12.12.2007, când s-a reaudiat un martorul, nu s-a întocmit un proces verbal, ceea ce este sancționat cu nulitatea (art.29 al.l), reclamanta susținând c martorul a fost "reaudiat la 13.12.2007 și nu la 12.12.2007.
Acest martor a confirmat îns în fața instanței de fond c a semnat Procesul-verbal din data de 12.12.2007, nu în aceeași zi în care a fost reaudiat și in care procesul-verbal a fost încheiat, ci în ziua urmtoare. Ori, semnarea depoziției de ctre martorul reaudiat în ziua urmtoare celei în care a fost încheiat Procesul-verbal din data de 12.12.2007, nu a avut ca efect vreo vtmare a drepturilor reclamantei și, de asemenea, nu încalc nici o dispoziție expres a nr.HG 1.210/2003.
Pentru toate aceste considerente și faț de probele administrate prima instanț a respins motivele de nulitate invocate de reclamant, ca fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește fondul cauzei, prima instanț a reținut din declarația martorei (116) c la data incidentului -20.11.2007, reclamanta l-a fcut pe muncitorul care monta geamuri termopan ca fiind "fr carte" și a folosit un limbaj "mai colorat", cu caracter general, datorit enervrii create de situație. De asemenea a vorbit urât cu cei doi tineri cstoriți, care doreau s depun o cerere în vederea acordrii sprijinului financiar de 200 euro. "tonul era ridicat, fiind ușile deschise s-au auzit discuțiile în toate birourile, iar reclamanta era și mai nervoas când a auzit c cei doi vor merge s o reclame primarului".
Martorul a declarat (117) c cunoaște doar despre cel de-al doilea incident, referitor la care arat c reclamanta le-a vorbit pe un ton foarte ridicat,adresându-le chiar injurii celor dou persoane care au venit pentru încasarea ajutorului financiar. Se mai arat c dialogul cu persoanele respective a devenit foarte încins, iar la mențiunea c va fi reclamat primarului, reclamanta s-a exprimat într-un mod nepotrivit.
Fr a relua în detaliu declarațiile celor doi martori, prima instanț a reținut c în cauz a fost probat atitudinea necorespunztoare a reclamantei, pentru care a fost sancționat. Dimpotriv, reclamanta nu a probat nevinovția sa în cauz, în condițiile art.1169 Cod civil.
Aceast abatere se încadreaz în prevederile art.66 lit.f din Regulamentul de Ordine Interioara aprobat la nivelul SPCLEP B, reținute de comisia de disciplina în Raportul nr.33.697/14.12.2007 întocmit.
Prima instanț a apreciat c se impunea sancționarea comportamentului reclamantei, tolerare a acestui gen de comportament fiind de natur s scad nivelul de exigenț în ceea ce privește respectarea normelor de conduit profesional a funcționarilor publici prevzute de Legea nr.7/2004, privind Codul d e conduit a funcționarilor publici, precum și de la cele prevzute de Regulamentul de Ordine Interioar, aprobat la nivelul B, în relația cu publicul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate, admiterea acțiunii așa cum a fost precizat și desființarea Deciziei nr.123/18.12.2007 a Serviciului P Comunitar Local de Evidenț a Persoanelor În motivele de recurs, recurenta reclamant susține urmtoarele: instanța de fond a respins în mod greșit motivele de nelegalitate invocate cu privire la Decizia nr.123/18.12.2007, deoarece au fost înclcate mai multe dispoziții cuprinse în HG nr.1210/2003 - art.19 lit.b, art.24 alin.1 și 2, art.25 alin.1, art.29 alin.1 și art.45, în sensul c actul de sesizare disciplinar nu eman de la titularii prevzuți de actul normativ, nu are conținutul cerut de lege, nu a fost comunicat reclamantei recurente, nu a fost respectat termenul legal de convocare al persoanei sancționate, în actul de convocare nu se arat obiectul sesizrii, nu a fost respectat dreptul la aprare al contestatoarei, lucrrile comisie de disciplin nu au fost fixate în condițiile cerute de același act normativ, actele încheiate fr respectarea condițiilor legale ori prin fraud la lege fiind nule, nu anulabile. De asemenea, recurenta critic sentința și în privința faptului c depozițiile date de cei doi martori audiați sunt subiective, cei doi martori neparticipând la faptele reținute în sarcina reclamantei, în realitate vina aparținând conducerii unitții pentru afectarea programului de lucru cu publicul cu alte activitți.
În întâmpinarea depus la dosar, intimatul pârât Serviciul P Comunitar Local de Evidenț a Persoanelor Bas olicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, artând c sunt nefondate criticile pe care recurenta le-a adus sentinței instanței de fond. Astfel, HG nr.1210/2003 instituie un regim expres al nulitților, pentru nulitatea absolut fiind relevant numai înclcarea art.35 alin.2 din HG nr.1210/2003 privind mențiunile obligatorii din actul administrativ de sancționare a funcționarului public. Intimata a invocat în sensul afirmației sale Decizia nr.XXII din 19 martie 2007 dat de ÎCCJ în recurs în interesul legii, cu privire la aplicarea, interpretarea OG nr.2/2001 privind regimul contravențiilor. În privința celorlalte critici din recurs, intimatul pârât arat c autorul actului de sesizare avea funcția asimilat celei prevzute de art.24 alin.1 lit.b din HG nr.1210/2003, fiind coordonatoare a Serviciului de stare civil pe perioada vacanței postului de șef de serviciu; actul de sesizare cuprinde toate mențiunile legale necesare pentru a identifica autorul sesizrii, fptuitorul, descrierea detaliat a faptei; cerința comunicrii a fost complinit prin citirea sesizrii și înmânarea unei copii a actului de sesizare, în debutul primei ședințe a Comisiei de disciplin la care a participat și reclamanta recurent; reclamanta a avut la dispoziție 2 zile pentru pregtirea aprrii, astfel c nici dreptul la aprare nu i-a fost vtmat; conținutul sesizrii era cunoscut de reclamant, în data de 29.11.2007 reclamanta recurent formulând dou note explicative referitor la faptele imputate.
În privința fondului cauzei, intimatul pârât arat c depozițiile celor doi martori nu trebuie înlturate, deoarece unul din martori nu avea relație de subordonare cu titularul actului de sesizare, iar pentru ambii martori nu existau motive de incompatibilitate de a depune mrturie. Comportamentul funcționarilor publici este reglementat în Legea nr.7/2004 privind Codul d e conduit al funcționarilor publici, care stabilește în art.12 alin.1 și 2 regulile de conduit esențiale ale funcționarilor publici. În sarcina recurentei reclamante comisia de disciplin a reținut c aceasta a folosit cuvinte jignitoare, cuvinte indecente la adresa Primarului mun. B, afectând prestigiul instituției, al instituției pârâte inclusiv. A depus înscrisuri la dosar pentru susținerea tezelor din întâmpinare.
Examinând actele și lucrrile dosarului, precum și sentința atacat prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 Cod pr.civ. Curtea constat c recursul nu este întemeiat și urmeaz a fi respins, pentru urmtoarele considerente:
Instanța de fond a soluționat corect obiecțiile reclamantei privind motivele de nulitate a procedurii de sancționare disciplinar, reținând în mod corect c numai art.35 alin.2 referitoare la mențiunile obligatorii din actul administrativ de sancționare a funcționarului public pot atrage nulitatea absolut, în timp ce alte înclcri dintre cele invocate de recurenta reclamant în acțiune și în motivele de recurs nu atrag decât nulitatea relativ, în msura în care se dovedește vtmarea suferit de persoana ce o invoc. Critica privind calitatea persoanei care a întocmit actul de sesizare de a face sesizarea disciplinar conform prevederilor legale, instanța de fond a fcut o corect aplicare a legii, în sensul c potrivit fișei postului, numita preia de drept atribuțiile șefului de serviciu în cazul absenței acestuia, iar funcția de șef de serviciu era vacant la momentul întocmirii actului de sesizare. Aceste argumente sunt valabile și pentru critica privind nerespectarea art.24 alin.2 din HG 1210/2003, mențiunile respective nefiind necesare din moment ce identificarea autorului sesizrii, a faptei sunt deja clarificate din întregul context al dosarului de cercetare disciplinar, dar sunt suficient de relevant menționate și în actul de sesizare. Instanța de recurs constat c sunt corecte susținerile din motivarea primei instanțe cu privire la termenul de citare a reclamantei în fața Comisiei de Disciplin, în sensul c reclamanta a formulat dou note explicative cu privire la faptele petrecute în ziua faptei și alta în ziua imediat urmtoare, formulând aprri de fond cu acele dou ocazii. Astfel, cum corect a reținut instanța de fond, dreptul la aprare al persoanei cercetate disciplinar a fost respectat, aceasta putând s își fac aprrile de fond necesare. Este corect, de asemenea, motivarea instanței de fond și cu privire la faptul c reclamanta a cunoscut obiectul sesizrii din prima zi, cu ocazia primei note explicative date, not din care rezult fr putinț de tgad acest aspect. Instanța de recurs constat, totodat, c sunt corecte și celelalte considerente ale instanței de fond cu privire la discutarea în ședințele Comisiei de Disciplin a obiecțiilor formulate de reclamant (ședința din 12.12.2007), procesul-verbal al ședinței a fost semnat de persoanele convocate și prezente, nesemnarea sa de ctre persoana audiat ca martor nefiind sancționat de textul legal (HG nr.1210/2003, art.29 alin.1). Nici critica privind pretinsa nesemnare a procesului-verbal de ctre martor nu se susține, deoarece din declarația dat de martor în fața instanței rezult c a semnat acel proces-verbal în ziua imediat urmtoare.
Pe fondul cauzei, Curtea constat c Tribunalul a reținut corect starea de fapt și regimul juridic aplicabil acesteia, stabilind corect ce prevederi legale sunt incidente în cauz. Astfel, instanța de fond a reținut faptul c reclamanta a folosit cuvinte jignitoare la adresa mai multor persoane aflate în incinta instituției în data de 20.11.2007, astfel c este probat atitudinea necorespunztoare a recurentei reclamante și, implicit, sancțiunea disciplinar a fost corect aplicat, abaterea disciplinar fiind cea prevzut în art.66 lit.f din Regulamentul de Ordine Interioar aprobat la nivelul SPCLEP
Curtea constat c abaterea disciplinar a fost probat în cauz, sancțiunea disciplinar a fost aplicat în mod legal (diminuarea drepturilor salariale cu 20% pe o perioad de 3 luni), sentința instanței de fond fiind temeinic și legal, astfel încât recursul declarat în cauz de reclamant nu este fondat și urmeaz a fi respins.
În temeiul art.312 Cod procedur civil, vzând și dispozițiile art.304 ind.1 Cod procedur civil,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 29/CA/13.01.2009 pronunțat de Tribunalul Brașov - secția comercial și de contencios administrativ.
Fr cheltuieli de judecat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 22.05.2009.
Președinte, Judector, Judector,
- - - - - -
Grefier,
Pt.
aflat în concediu de odihn
Semneaz
Grefier șef secție
Red. / 22.06.2009
Dact. / 14.07.2009
- 2 ex.
Jud. fond
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
