Persecutați politic - Acordare drepturi. Decizia 385/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 385/ Dosar nr-
Ședința publică de la 22 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marcela Comșa JUDECĂTOR 2: Silviu Gabriel Barbu
- - - - - JUDECĂTOR 3: Mirena
- - - judecător
GREFIER -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de reclamanta - SRL și pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 303/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ, având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 19 mai 2009, când partea prezentă a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța în temeiul art. 146 Cod procedură civilă pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și în baza art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru 22 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 303/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a admis acțiunea reclamantei - SRL in contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș și, in consecință, pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 5.651,81 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare precum și dobânda legală aferentă, începând cu data de - și până la data achitării sumei; pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Legea nr. 571/2003, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări in România, de către persoana fizică sau juridică ce face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi, cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare sau din alte state.
Dispozițiile art. 90 par. 1 din Tratatul Instituind Comunitatea Europeană prevăd că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Hotărârea CEJ dată in cauza Weigel vs. fr (C-387/01) in 2004 stabilit că obiectul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare in condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din statele membre.
Rostul reglementării instituite prin dispozițiile art. 90 par. 1 este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Cu toate acestea, in România nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse in țară sau in străinătate, dar care sunt deja înmatriculate in România.
Deși pârâtul a invocat neaplicarea dispozițiilor Tratatului, instanța de fond a constatat că, in cauză, dispozițiile din dreptul comunitar se aplică cu prioritate față de dreptul național, in lumina principiilor preeminenței și supremației dreptului comunitar, consacrate și de practica Curții Europene de Justiție prin hotărârile date in cauzele /Enel și.
Principiile enunțate sunt garantate și de dispozițiile art. 148 din Constituția României, potrivit cărora, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare ale legii interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
România și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile tratatelor originare ale Comunității, dinainte de aderare, prin Legea Nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană.
Revenind la reglementarea internă, instanța de fond a constatat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă in Codul Fiscal prin Legea nr. 343/2006 sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343/2006, prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele,inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și scutiri de la plata taxei (in cazul vehiculelor istorice, etc). Această taxă specială se datorează cu ocazia primei înmatriculări in România a unui autoturism sau autovehicul comercial, dintre cele enumerate de art. 214 ind. 1 Cod Fiscal.
De reținut este faptul că taxa in discuție nu este percepută pentru autoturisme deja înmatriculate in România, stat comunitar începând de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate in celelalte state comunitare și reînmatriculate in România, după aducerea acestora in țară.
In aceste condiții, prin instituirea dispozițiilor prevăzute de art. 214 ind. 1 din Codul Fiscal, se introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării lor in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, in timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja in România, taxa nu este percepută. Se aduce atingere in acest mod prevederilor art. 90 par 1 din Tratat, prevederi care au efect direct și in lumina cărora instanța apreciază că dispozițiile art. 214 ind. 1 - 214 ind. 3 din Codul Fiscal fiind contrare, taxa achitată de reclamantă a fost încasată cu încălcarea dispozițiilor art. 90 din Tratat fiind necesară restituirea ei. Achitarea voluntară a taxei de reclamant este lipsită de relevanță juridică, deoarece înmatricularea autoturismului era condiționată de efectuarea acestei plăți, întrucât, in caz contrar, reclamanta nu ar fi putut folosi un bun pe care-l are in proprietate.
Deși nu s-a pus in discuție posibilitatea reclamantului de a contesta plata taxei de primă înmatriculare, este evident că, față de dreptul oricărei persoane de a avea acces la instanță, reglementat atât de dispozițiile art. 21 al. 1 din Constituție, cât și de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reclamanta are această posibilitate prin formularea prezentei acțiuni.
Reclamanta s-a adresat pârâtei pentru a obține restituirea taxei plătite, cerere care i-a fost respinsă, prin emiterea unei adrese in care s-a precizat că nu există temei legal pentru restituire. Ne aflăm in acest fel in prezența unui refuz nejustificat de restituire, având in vedere dispozițiile dreptului comunitar la care am făcut referire anterior.
Faptul că taxa de primă înmatriculare nu trebuia achitată este dovedit și de faptul că în prezent, prin dispozițiile Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 a fost abrogat art. 214 ind. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal.
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 instanța de fond a reținut următoarele:
Conform dispozițiilor art. 11 din acest act normativ taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste norme au fost aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 686/2008.
Instanța de fond a reținut că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații, Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care să o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Instanța de fond a mai reținut, în context, că noua taxă instituită de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație. De asemenea, instanța apreciază că dispozițiile OUG 50/2008 nu pot retroactiva.
Față de argumentele expuse, constatând achitarea unei taxe nedatorate, in temeiul dispozițiilor art. 214 ind. 1-214 ind. 3 Cod fiscal care încalcă dispozițiile art. 90 alin 1 din Tratat, instanța de fond a admis cererea privind restituirea sumei plătite cu titlul de taxă de primă înmatriculare, obligând pârâta să procedeze in acest sens.
De asemenea, pârâta a fost obligată și la plata dobânzii legale aferente sumei plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare, începând cu data achitării și până la data restituirii sumei, având in vedere că instanța a stabilit prin prezenta hotărâre că taxa de primă înmatriculare nu este in concordanță cu legislația comunitară. Dobânda legală este de natură să acopere beneficiul nerealizat de reclamant in perioada de timp scursă de la data achitării taxei și până la data restituirii de către pârâtă. Instanța a avut in vedere și dispozițiile art. 124 din Ordonanța de Guvern nr. 92/2003 privind Codul d e Procedură Fiscală.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, pârâta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată, constând in taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, reclamanta nefăcând dovada cuantumului onorariului de avocat.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta - SRL Făgăraș și pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș criticând-o pentru nelegalitate și netemenicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamanta - SRL Făgăraș a arătat că nu s-au acordat integral cheltuielile de judecată - onorariul avocatului - la fond, deși a făcut dovadă în acest sens.
În dezvoltarea motivelor de recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș a solicitat respingerea acțiunii reclamantei întrucât nu este fondată. În mod greșit s-a dat prioritate dreptului comunitar, întrucât există norme legale interne. S-a dispus restituirea sumei reprezentând taxa de primă înmatriculare în România, însă art. 117 din OG nr 92/2003 prevede strict care sunt sume care se restituie la cererea debitorului, iar aceasta nu face parte din ele. Instanța trebuie să se raporteze la dispozițiile OG nr 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ care reglementează și situațiile anterioare intrării în vigoare a acesteia, realizându-se o compensare între cele două taxe. Taxa de primă înmatriculare nu a fost eliminată de Comisia Europeană ci doar s-a solicitat României stabilirea altei modalități de calcul a acesteia. A apreciat că taxa se datorează, fiind înlocuită de la 1.07.2008 de taxa pe poluare, obligatorie pentru cei care înmatriculează autoturisme în România.
Examinând recursurile declarate, motivele de recurs invocate și dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, probele administrate în cauză, se constată următoarele.
Reclamanta a achiziționat din Germania, stat membru UE, un autoturism Mercedes fabricat în 2006, înmatriculat pentru prima dată în Germania, și l-a adus în țară unde i s-a solicitat de către Ministerul d e Finanțe prin Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Făgăraș, plata taxei de primă înmatriculare, sumă ce a fost plătită.
Instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic faptul că în speță cadrul legal nu este reprezentat doar de OUG 208/2008 pentru stabilirea unor măsuri privind taxa pe poluare pentru autovehicule, abrogată prin OUG nr 218/2008 privind modificarea <LLNK 12008 50180 301 0 46>Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, Legea nr. 571/2003, art. 1082, 1084 Cod civil, ci acesta se întregește, potrivit art. 148 din Constituție, cu Tratatul Instituind Comunitatea Europeană, ratificat prin Legea Nr. 157/2005 - art. 90 par. 1 și art. 33 din a Șasea Directivă 77/388/CEE din 17.05.1997 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la impozite.
Există un regim juridic fiscal discriminatoriu între taxa aplicată autovehiculelor aduse in România din Comunitatea Europeană in scopul reînmatriculării acestora in România, in situația in care acestea au fost deja înmatriculate in țara de proveniență, și cea aplicată pentru autovehiculele înmatriculate deja in România, pentru care nu se percepe taxă de reînmatriculare. Se încalcă art. 90 par 1 din Tratat care prevăd că "nici un stat membru al Comunității Europene nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare".
Judecătorul național este obligat să aplice direct normele comunitare, dacă normele interne contravin acestora, fără a solicita sau aștepta eliminarea acestora pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a OUG 50/2008, însă instanța constată că în cauză sunt aplicabile in mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național, potrivit art. 148 Constituție.
Se constată că normele comunitare interzic orice formă de protecție din partea statului, care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din țările membre.
Astfel, în ce privește susținerea intimatei pârâte că sunt incidente dispozițiile art. 11 din OUG nr 50/2008 se constată că cele două taxe, de primă înmatriculare și de poluare, au naturi juridice distincte. Faptul că legiuitorul a apreciat că taxele încasate legal se compensează nu conduce la concluzia că înseși taxele sunt legale, aceasta fiind o situație care este examinată în speță de instanță.
Conform OUG 50/2008 pentru un autoturism produs in România sau in alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxă de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs in țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu (Germania), favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
În ce privește data de la care se datorează de către pârâtă dobânda legală, potrivit art. 1088 Cod civil, se va reține că aceasta este data de la care reclamanta a solicitat pârâtei restituirea sumei de 5.651,81 lei și a luat nastere obligatia de restituire a platii nedatorate, respectiv de la data de 4.02.2009.
Cu privire la solicitarea reclamantei de a fi acordate și cheltuielile de judecată dovedite în fond, se constată cererea întemeiată și dovedit, aplicarea art 274 Cod procedură civilă ducând la obligarea pârâtei la plata sumei de 539,3 lei.
Ca urmare, ambele recursuri se vor admite în parte, pentru considerentele de mai sus, urmând să se modifice în parte hotărârea, potrivit art. 312 Cod procedură civilă
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și culpa procesuală a pârâtei, va fi obligată aceasta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în recurs, astfel cum sunt dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta - SRL Făgăraș și admite în parte recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Făgăraș împotriva sentinței civile nr. 303/CA/16.03.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pârâta să restituie reclamantei suma de 5.651,81 lei achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și dobânda legală eferentă începând cu data de 4.02.2009 până la data achitării sumei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 539,3 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Respinge celelalte pretenții ale recurentelor
Obligă intimata pârâtă Administrația Finanțelor Publice Făgăraș să plătească recurentei reclamante - SRL Făgăraș suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.05.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.MR 19.06.2009
dact. VP 19.06.2009/2 ex
Judecător fond: M
Președinte:Marcela ComșaJudecători:Marcela Comșa, Silviu Gabriel Barbu, Mirena
