Anulare act administrativ fiscal. Sentința 378/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.378
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, având ca obiect anulare acte administrative cu caracter normativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se constată că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că instanța a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de APEL TIMIȘOARA sub nr. 543/59/13.05.2009, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, nularea, în parte, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, având în vedere că prevederile art. 2 alin. 3 al acestor Norme metodologice sunt nelegale.
În motivare, reclamanta arată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, anexată în copie, a solicitat Tribunalului Arad să constatate nelegalitatea deciziei nr. 5858/01.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad prin care s-a stabilit ca reclamanta să beneficieze de o singură indemnizație lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, în loc de două indemnizații lunare, câte una pentru fiecare copil.
Având în vedere că Decizia nr. 5858/01.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad se întemeiază pe prevederile art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, care definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii, consider că prin constatarea nelegalității prevederilor art.2 alin.3 a acestor norme Normele metodologice se va putea admite de către Tribunalul Arad și excepția de nelegalitate invocată cu privire la Decizia nr. 5858/01.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad, ca act administrativ unilateral cu caracter individual. Așadar, este justificat interesul reclamantei de a solicita anularea, în parte, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005, pe motiv că prevederile art.2 alin.3 al acestor Norme metodologice sunt nelegale.
În data de 13.01.2009, reclamanta a înregistrat la Guvernul României o plângere prealabilă prin care a solicitat Guvernului României revocarea prevederilor art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin HG nr.1825/2005, ca fiind nelegale. Prin răspunsul nr. 15 / 125/ CA/06.02.2009, Guvernul României i-a comunicat că plângerea prealabilă a rămas fără obiect, de vreme ce HG 1825/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 a fost abrogată.
În ceea ce privește admisibilitatea prezentei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile în care în Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, nu mai sunt în vigoare, reclamanta învederează că jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3358 din 11.10.2006, a stabilit că, în situația în care actul administrativ cu caracter normativ atacat a fost abrogat - în speță fiind vorba tot despre art.2 alin.3 al Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 - dacă a produs efecte juridice prin emiterea deciziei deduse judecății, se impune soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamant cu privire la actul administrativ cu caracter normativ abrogat. Or, în cazul reclamantei, Decizia nr. 5858/01.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad (a cărei excepții de nelegalitate a invocat-o în acțiunea aflată pe rolul Tribunalului Arad ) a produs efecte juridice, fiind întemeiată pe prevederile art. 2 alin 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005.
În ceea ce privește temeinicia, pe fond, a excepției de nelegalitate a art.2 alin.3 al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148 din 2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 pentru a se stabili dacă prevederile act administrativ cu caracter normative sunt sau nu legale, trebuie să se verifice concordanța acestuia cu prevederile actului normative cu forța juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice ale actelor normative, instituit de Constituția României.
Potrivit art. 6 alin. 1 al OUG nr. 148 din 2005, "()indemnizația lunară prevăzută la art. 1, respectiv la art.2, - se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri -", fără a se prevedea că aducerea pe lume a copiilor gemeni are loc printr-o singură naștere, astfel încât mama să beneficieze de o singură indemnizație în cazul în care naște gemeni."
Este evident că, în cazul copiilor gemeni, suntem în prezența a două nașteri distincte, astfel că pentru fiecare copil în parte mama trebuie să primească câte o indemnizație.
Art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, definit nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.
Reclamanta subliniază că prevederile art.2 alin.3 ale acestor Norme metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, au fost constatate ca nelegale de către Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prin decizia nr. 1947 din 04.04.2007, Înalta Curte de Casație de Justiție a admis excepția de nelegalitate a art. 2 al normelor metodologice aprobate de Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, reținând că, prin definiția dată nașterii ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 al Normelor metodologice completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat (OUG nr. 148/2005) și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă. în consecință, prin naștere, în sensul art. 6 alin. 1 al OUG 148 din 2005, se înțelege aducerea pe lume a unui singur copil.
Având în vedere cele evidențiate anterior, reclamanta solicită anularea, în parte, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, având în vedere că prevederile art. 2 alin.3 al acestor Norme metodologice sunt nelegale.
Reclamanta solicită cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și al oricăror alte cheltuieli a căror valoare o va justifica.
În drept, își întemeiază cererea pe prevederile art. 6 alin. 1 al OUG 148 din 2005; art. 1, art. 10 alin. 1 și 3, art. 11 alin.4 din Legea nr. 554 / 2004.
La cerere a anexat: plângerea prealabilă înregistrată la Guvern sub nr. 17/234/ 13.01.2009; Răspunsul Nr. 15 A/125/CA/06.02.2009, dat de Guvernul României la plângerea prealabilă; Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005; Acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, Decizia nr. 1947 din 04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație de Justiție.
2. Întâmpinarea pârâtului Guvernul României
La data de 7.09.2009, prin registratura instanței, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare solicitând să se dispună respingerea excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.l825/2005, excepție invocată de reclamanta, pentru următoarele considerente:
1. Excepția inadmisibilității.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin. l din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate -".După cum reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Potrivit doctrinei, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că manifestarea de voință a organului administrativ competent creează, modifică sau stinge drepturi sau obligații în sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, deci emiterea lor se face cu referire expresă la persoanele care s-au adresat autorității publice pentru rezolvarea unui drept sau interes legitim.
Ceea ce este specific, însă, actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate în abstract, fără considerare de persoane; astfel ele au caracter impersonal, general, conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți.
În cauza dedusă judecății, excepția de nelegalitate vizează prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1825/2005 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005.
In acest context, pârâtul solicită să se observe că, prin conținutul său, actul administrativ în discuție are, în mod evident, caracter normativ, astfel încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.l din Legea nr.554/2004.
În consecință, pârâtul apreciază că excepția de nelegalitate este inadmisibilă și solicită respingerea acesteia.
2. Pe fondul cauzei, pentru eventualitatea în care va fi apreciată că este admisibilă, totuși, cererea formulată în condițiile art.4 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, învederează că actul administrativ este temeinic și legal, solicitând respingerea cererii ca nefondată.
Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituția României, republicată, și al art.26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Hotărârea contestată a fost adoptată de Executiv prin însușirea proiectului inițiat de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, în organizarea anterioară (în prezent - Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale), organul de specialitate al administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în acest domeniu.
La elaborarea actului au fost respectate dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, precum și cele cuprinse în Regulamentul privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.50/2005, în vigoare la data respectivă, proiectul actului administrativ fiind avizat de către autoritățile publice interesate în aplicarea acestuia și de către Ministerul Justiției, care, potrivit art.8 alin.(6) din Regulament "avizează proiectele de acte normative exclusiv din punct de vedere al legalității, încheind succesiunea operațiilor din etapa de avizare".
De asemenea, pârâtul menționează că proiectul a fost avizat favorabil de Consiliul Legislativ, potrivit dispozițiilor Legii nr.73/1993.
Dispozițiile art.2 alin.(3) din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, raportat la prevederile art.6 alin.(l) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 definesc nașterea ca fiind "aducerea pe lume a unuia sau mai mulți copii vii".
Concediul și indemnizația de creștere a copilului până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap, se acordă în conformitate cu prevederile Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Potrivit prevederilor art.6 alin.(l) din actul normativ menționat, concediul și indemnizația lunară, precum și stimulentul lunar se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aliate în una dintre situațiile prevăzute la art.5 alin.(2), respectiv, una dintre persoanele care a adoptat copilul, căreia i s-a încredințat copilul în vederea adopției, sau care are copilul în plasament ori în plasament în regim de urgență.
Așadar, indemnizația se cuvine pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau pentru primii 3 copii adoptați, luați în plasament sau în plasament în regim de urgență ori încredințați în vederea adopției.
Textul menționat, cuprins în Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 prevede acordarea indemnizației pentru naștere, iar nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei nașteri.
În acest sens, pârâtul solicită să se observe că, deși legiuitorul a stabilit prin alin.3 al art.6 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 că "durata de acordare a concediului prevăzut la art.l se prelungește corespunzător, în cazul suprapunerii a două sau trei situații de natură a genera acest drept, în condițiile prevăzute la alin.(l) și (2)",totuși, a statuat expres prin dispozițiile alin.4 al art.6 că " în cazurile prevăzute la alin.(3) se acordă o singură indemnizație, în cuantumul prevăzut de prezenta ordonanță de urgență".
Sub acest aspect, acțiunea reclamantei este, pe de o parte, vădit nefondată, apreciază pârâtul, întrucât actul administrativ contestat pe calea excepției de nelegalitate a preluat cu fidelitate dispozițiile ale Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, iar pe de altă parte este chiar lipsită de interes, având în vedere că, la soluționarea fondului litigiului de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția, aceasta trebuie, totuși, să se conformeze prevederilor legii, așadar și dispozițiilor art.6 alin.4 din ordonanță.
În acest context, pârâtul învederează că, în realitate, prin demersul său reclamanta urmărește extinderea prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 și pentru alte situații decât cele avute în vedere prin dispozițiile acestui act normativ, împotriva voinței exprese a legiuitorului.
Insă, instanțele judecătorești nu au competența de a crea, de a abroga sau de a modifica dispozițiile unei legi prin soluțiile pronunțate, devenind astfel un legislator pozitiv și nici nu se pot substitui legiuitorului pentru adăugarea unor noi prevederi celor deja existente, întrucât sunt încălcate dispozițiile art.61 alin. l din Constituția României, republicată, care stabilesc că unica autoritate legiuitoare a țării este Parlamentul României.
Pentru aceleași considerente, nu este admis nici ca prin interpretarea normelor juridice instanțele judecătorești să adauge consecințe contrare legii.
Precizăm că, ordonanțele guvernamentale sunt acte administrative adoptate în baza delegării legislative sau constituționale și sunt supuse aprobării Parlamentului, unicul organ legiuitor, dar după aprobarea acestora în conformitate cu procedura de adoptare a legilor, conținutul lor normativ devine lege, reglementarea inițială, instituită prin ordonanță, reprezentând exclusiv actul legiuitorului, astfel încât ordonanța își încetează efectele o dată cu încorporarea ei în legea de aprobare, chiar dacă, sub aspectul tehnicii legislative utilizate, se face trimitere în lege la ordonanța aprobată.
De altfel, pârâtul susține că, însăși Curtea Constituțională, examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005", a reținut că "actul normativ instituie o formă de protecție socială destinată familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, din necesitatea îmbunătățirii echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului, în scopul stimulării creșterii natalității și diminuării fenomenului de abandon al copiilor".
Totodată, Curtea Constituțională mai reține că, "dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, este un drept complex format din două componente indisolubil legate, cea nepatrimonială ce se constituie din perioada de 2, respectiv 3 ani, pe care persoana îndreptățită o dedică exclusiv creșterii copilului, și cea patrimonială, reprezentată de indemnizația lunară de care persoana beneficiază pe timpul acestei perioade. Or, se constată că aceste drepturi se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana îndreptățită, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile. Sub acest aspect apare ca firească acordarea unei singure indemnizații lunare, indiferent de numărul de copii rezultați în urma unei nașteri, întrucât aceasta este aferentă concediului pentru creșterea copilului, de care persoana îndreptățită beneficiază în condițiile prezentei ordonanțe de urgență".
Nu în ultimul rând, Curtea constată că, "potrivit Legii nr.61/1993, copiii beneficiază, fără discriminare, de o alocație lunară, ca formă de ocrotire din partea statului", astfel încât excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 a fost respinsă ca neîntemeiată, stabilindu-se că actul normativ nu contravine prevederilor referitoare la egalitatea în drepturi a cetățenilor.
Revenind la Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005, precizăm că, în deplin acord cu dispozițiile actului normativ a cărui executare o organizează, Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 (ulterior abrogată prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare) a definit nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii.
Definiția a fost preluată din dicționarul explicativ al limbii române și a fost însușită de Executiv prin adoptarea Hotărârii Guvernului nr.1825/2005.
Ținând cont de cele menționate, indiferent de numărul copiilor rezultați dintr-o singură naștere, se acordă o singură indemnizație.
Indemnizația pentru creșterea copilului este o măsură de sprijin pentru familia în care vin pe lume unul sau mai mulți copii.
Astfel, această prestație înlocuiește, pe perioada concediului de creștere a copilului, venitul salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Prin urmare, rațiunea legiuitorului transpare din toate actele normative incidente, fiind unitară. Este evidențiată, ca finalitate, voința acestuia de a sprijini familia, prin realizarea unui echilibru social-economic, fără a reprezenta o măsură directă de protecție a copilului, aceasta din urmă făcând obiectul de reglementare al altor acte normative (menționăm în acest context, Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, care stabilește, fără discriminare, dreptul fiecărui copil la alocație de stat).
Față de cele prezentate, pârâtul consideră că prevederile cuprinse la art.3 alin.(l) din Nomele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, sunt legale, în deplină concordanță cu cele cuprinse în Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, cu modificările și completările ulterioare și nu induce discriminări.
Acest text de lege recunoaște dreptul la acordarea unei singure indemnizații pentru familie, indiferent clacă aceasta are gemeni, pe considerent că această indemnizație reprezintă un substitut al salariului, deoarece în perioada concediului de creștere și îngrijire a copilului, contractul individual de muncă al celui în cauză este suspendat, conform legii.
Prin urmare, nu se poate reține pretinsa discriminare creată între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau una gemelară, în condițiile în care, măsura reglementată prin actul contestat are caracterul unui substitut al salariatului, și în nici un caz o componentă a alocației destinate copiilor.
De altfel, pârâtul susține că interpretarea dată de reclamantă dispozițiilor legale incidente ar conduce la concluzia că și dreptul la concediu, prevăzut de ordonanță, ar trebui acordat în funcție de numărul născuților, urmând a fi, eventual cumulat (?!), ceea ce, însă, nu poate fi admis.
Pentru aceste considerente, pârâtul solicită ca, prin sentința civilă pe care o va pronunța instanța, să se dispună respingerea, ca inadmisibilă, pe cale de excepție, și ca neîntemeiată, pe fond, a excepției de nelegalitate invocată de reclamanta.
3. Aprecierea instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la xcepția inadmisibilității, invocată de Guvernul României, instanța observă că această excepție a fost întemeiată pe dispozițiile art. 4 alin. l din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate -".
Guvernul României a arătat că, potrivit textului legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o altă procedură.
Instanța observă însă că reclamanta nu a invocat excepția de nelegalitate a art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, ci a solicitat anularea acestei reglementări.
În consecință, instanța reține că art. 4 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu este incident în prezenta cauză, nefiind vorba despre o excepție de nelegalitate ci despre o acțiune în anularea unui act administrativ normativ.
În aceste împrejurări, instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, nefiind aplicabile dispozițiile invocate de pârât în susținerea acestei excepții.
Cu privire la fondul litigiului, instanța reține că reclamanta contestă legalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005
În privința actului a cărei nelegalitate se invocă, instanța constată că Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2006, fiind modificată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2006.
Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005 a fost abrogată la data de 17 august 2006, în urma publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 1025 din 9 august 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 704 din 17 august 2006.
Ordonanța de Urgență nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, fiind ulterior modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2006; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006, prin Legea nr. 508/2006; prin Legea nr. 7/2007; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2008; prin Legea nr. 257/2008 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008.
Cu privire la efectele abrogării Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005, instanța consideră că abrogarea Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005 prin Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 nu împiedică examinarea fondului cererii de anulare a acestui act normativ, dat fiind că anularea implică efecte juridice diferite față de abrogare.
Astfel în timp ce abrogarea nu produce efecte decât pentru viitor, respectiv de la data intrării în vigoare a actului de abrogare, anularea unui act implică desființarea efectelor juridice produse de actul anulat începând de la data emiterii, respectiv a intrării sale în vigoare.
În speță, instanța reține că nașterea celor doi copii de către reclamant a survenit la data de 16.05.2006, în timpul în care era în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, acesta fiind actul normativ în raport cu care reclamanta poate beneficia sau nu de drepturile bănești solicitate.
Date fiind efectele diferite pe care le implică anularea unui act normativ în comparație cu efectele abrogării, instanța reține așadar că abrogarea Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005 nu împiedică examinarea cererii de anulare a aceluiași act normativ.
În privința conținutului textului a cărui anulare se solicită, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. 1 din Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Cu privire la legalitatea acestui act normativ, instanța urmează să dea eficiență și aspectelor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal în Decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007, prin care s-a reținut nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005
Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Conform deciziei menționate, prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea nr.OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. În acest sens, este de menționat că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.
Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și va anula art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005.
Cu privire la calea de atac împotriva hotărârii, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul Guvernul României.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în municipiul A, Bulevardul General, nr. 46,. 4, județ A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în mun. B, nr. 1, sector 1.
Anulează art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./24.12.2009
Tehnored. /4 ex./24.12.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
