Excepție nelegalitate act administrativ. Sentința 377/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928 SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 15.04.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.377
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța pune în discuție inadmisibilitatea acțiunii în raport de dispozițiile art.4 din Legea nr. 554/2004, excepție invocată de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale prin întâmpinare; văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr.8896/30/15.04.2009, reclamanta a invocat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului T, excepția de nelegalitate a art. 3, al. 1 din HG nr. 1025/2006 raportat la prevederile art. 1 si art. 6 al. 1 din OUG nr. 148/2005, pentru următoarele considerente:
Definiția data noțiunii de naștere prin art. 3 al. 1 din HG 1025/2006, încalcă alte acte normative pe care le consideră ca având o forță superioară si face referire in acest sens la art. 16 al. 1, art. 49 al. 1 si 2 din Constituția României, instituind astfel discriminări intre persoane aflate in situații identice adică intre copii proveniți dintr-o naștere concomitentă (gemeni, tripleți etc.) pe de o parte și copii rezultați dintr-o naștere simplă.
In plus, așa cum s-a procedat in speța de față, dispozițiile art. 3 al. 1 din HG 1025/2006, a creat posibilitatea interpretării dreptului de acordare a indemnizației pentru naștere si nu pentru toți copiii rezultați din actul nașterii, așa cum ar fi firesc.
Reclamanta apreciază că, legiuitorul statuând prin art. 1 din OUG nr. 148/2005 că, pentru un copil născut părinții pot beneficia de un concediu de 2 ani si de o indemnizație lunară de 800 lei, acesta a lăsat să se înțeleagă că dorește ca in cazul unei nașteri multiple, fiecare dintre copiii născuți vii să beneficieze de aceleași drepturi ca și copilul născut dintr-o naștere simplă.
In același sens, și prin prisma interpretării prevederilor art. 6 din OUG nr. 148/2005 se raportează acordarea indemnizației lunare, la numărul copiilor născuți si nu la numărul nașterilor, astfel că prevederile art. 3 alin. 1 din aceste Norme Metodologice sunt nelegale.
În jurisprudența în domeniu și față de cele solicitate, reclamanta invocă și Decizia nr. 1947/04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție care a constatat nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din HG nr. 1825/2005 - text care mai apoi a fost reluat de art. 3 al. 1 din HG 1025/2006.
In drept, art. 1 al. 1, 4, 18 alin. 1 din Legea nr.554/2004, OUG nr. 148/2005, art. 16 si 49 din Constituția României, art. 8 si 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Protocolul nr. 12 adițional la Convenție, ratificate de România.
Prin precizarea de acțiune depusă la instanță la data de .**??, reclamanta arată că înțelege să cheme in judecată in calitate de pârâtul și pe Guvernul României ce consideră că are calitate procesuală pasivă in prezentul dosar.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a județului, înregistrată la această instanță la data de 19.06.2009, s-a solicitat respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare in judecată formulată de reclamanta privind excepția de nelegalitate a prevederilor a art.3 alin. 1 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, cu modificările si completările ulterioare, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006.
Potrivit dispozițiilor art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, cu modificările si completările ulterioare, "legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetata oricând in cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea pârtii interesate -".
După cum reiese din textul legal citat, excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative cu caracter individual, nu și pe cele cu caracter normativ, pentru care legea instituie o alta procedură.
Potrivit doctrinei, actele administrative individuale se caracterizează prin aceea că manifestarea de voință a organului administrativ competent creează, modifică sau stinge drepturi sau obligații in sarcina uneia sau mai multor persoane dinainte determinate, deci emiterea lor se face cu referire expresa la persoanele care s-au adresat autorității publice pentru rezolvarea unui drept sau interes legitim.
Ceea ce este specific, insă, actelor administrative cu caracter normativ este faptul că ele creează, modifică sau desființează reguli de conduită formulate in abstract, fără considerare de persoane; astfel ele au caracter impersonal, general, conțin reguli de conduită generală și de aplicabilitate repetată, la un număr nedeterminat de subiecți. În cauza dedusă judecății, excepția de nelegalitate vizează prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1025/2006 prin care au fost aprobate Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei in vederea creșterii copilului, cu modificările si completările ulterioare.
In acest context, pârâta susține că, prin conținutul sau, actul administrativ in discuție are, in mod evident, caracter normativ, astfel încât în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.
În consecință, pârâta apreciază că excepția de nelegalitate este inadmisibilă și solicită respingerea acesteia.
Ca practică judiciară, pârâta anexează copii de pe următoarele înscrisuri: Fișa de dosar nr-, Sentința Nr.65/F/CA/2009 din Ședința Publică de la 03 Martie 2009, din Dosar Nr- si Sentința Civilă Nr.126 din Ședința Publică de la data de 8 Aprilie 2009, din Dosar Nr-, Curtea de Apel Timișoara.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Examinând admisibilitatea excepției de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, invocată de doamna în dosar nr- al Tribunalului Timiș, instanța constată că în dosarul nr- al Tribunalului Timiș, doamna a solicitat - în contradictoriu cu Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului T - recunoașterea dreptului domniei sale la acordarea retroactivă a două indemnizații lunare pentru creșterea copilului de până la doi ani, precum și plata dobânzii legale la sumele datorate de pârâte cu acest titlu.
În cursul judecății, doamna a invocat, ca motiv de admitere a acțiunii, nelegalitatea art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, raportat la prevederile art. 1 și 6 din Ordonanța de Urgență nr. 148/2005, susținând că textul respectiv este discriminatoriu.
În privința condițiilor de admisibilitate a excepției de nelegalitate, instanța reține că, potrivit art. 4 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004,"legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze".
În conformitate cu acest text legal, admisibilitatea excepției de nelegalitate este condiționată de îndeplinirea următoarelor cerințe:
- excepția de nelegalitate să privească un act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent care este data emiterii acestuia;
- de actul administrativ respectiv depinde soluționarea litigiului pe fond.
În privința actului a cărei nelegalitate se invocă, instanța constată că Hotărârea de Guvern nr. 1025 din 9 august 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 704 din 17 august 2006, fiind modificată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 1682/2008.
Conform art. 3 alin. 1 din Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Ordonanța de Urgență nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, fiind ulterior modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2006; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006, prin Legea nr. 508/2006; prin Legea nr. 7/2007; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2008; prin Legea nr. 257/2008 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008.
Conform titlului și conținutului acestui act, Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 reglementează conținutul Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Având în vedere conținutul actului atacat, instanța reține că Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 este un act normativ, iar nu un act administrativ individual. Normele metodologice aprobate prin acest act sunt aplicabile nu numai unei situații individuale, ci tuturor ipotezelor de acordare a indemnizației acordate în vederea creșterii copilului conform Ordonanței de Urgență nr. Ordonanța nr. 148/2005.
Așadar, această reglementare nu vizează o situație juridică determinată individual, ci tuturor ipotezelor de acordare a indemnizației acordate în vederea creșterii copilului. Ca atare, reglementarea respectivă este susceptibilă să se aplice tuturor situațiilor ce pot fi identificate în mod abstract prin îndeplinirea condițiilor impuse de acest act normativ.
Reținând că Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 este un act normativ, instanța constată că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a unui astfel de act.
Astfel, instanța reține că art. 4 din Legea contenciosului administrativ se referă la examinarea legalității unui act administrativ unilateral "cu caracter individual", iar nu la examinarea legalității unui act administrativ în genere, limitând, așadar, prin chiar textul legal menționat, sfera actelor a căror legalitate poate fi examinată în baza art. 4 din Legea contenciosului administrativ.
Având în vedere aceste aspecte, instanța reține că este inadmisibilă invocarea excepției de nelegalitate a Hotărârii de Guvern nr. 1025/2006, nefiind îndeplinită condiția ca acest act să aibă caracterul de act administrativ unilateral "cu caracter individual".
În consecință, instanța va admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate și va respinge excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului.
Având în vedere dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "soluția instanței de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare și se judecă de urgență și cu precădere", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 5 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate.
Respinge excepția de nelegalitate a art. 3 alin. 1 din Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006, excepție invocată de reclamanta în dosar nr- al Tribunalului Timiș, în contradictoriu cu Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Timiș, prin Agenția Județeană pentru Prestații Sociale a Județului
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./23.12.2009
Tehnored. /5 ex./24.12.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
