Anulare act administrativ fiscal. Sentința 379/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 13.05.2009
SENTINȚA CIVILĂ Nr.379
Ședința publică din 23 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Răzvan Pătru
GREFIER: - -
S-a luat în examinare acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, având ca obiect anulare act administrativ cu caracter normativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care instanța pune în discuție admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie și văzând că s-a solicitat judecarea și în lipsă, potrivit art.242 alin.2 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Timișoara sub nr. 545/59/13.05.2009, reclamanta, în calitate de părinte al minorilor gemeni și, ambii născuți la data de 16.04.2006, a chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să fie anulate, în parte, Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, având în vedere că prevederile art. 2 alin.3 al acestor Norme metodologice sunt nelegale.
În motivare, reclamanta arată că prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, anexată în copie, a solicitat Tribunalului Arad să constatate nelegalitatea deciziei nr. 5689/16.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad prin care s-a stabilit ca reclamanta să beneficieze de o singură indemnizație lunară pentru creșterea copilului în vârstă de până la doi ani, în loc de două indemnizații lunare, câte una pentru fiecare copil.
Având în vedere că Decizia nr.5689/16.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad se întemeiază pe prevederile art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, care definesc nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii, reclamanta consideră că prin constatarea nelegalității prevederilor art.2 alin.3 al acestor norme Normele metodologice se va putea admite de către Tribunalul Arad și excepția de nelegalitate invocată cu privire la Decizia nr. 5689/16.07.2006 a Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad, ca act administrativ unilateral cu caracter individual. Așadar, este justificat interesul reclamantei de a solicita anularea, în parte, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005, pe motiv că prevederile art.2 alin.3 al acestor Norme metodologice sunt nelegale.
Reclamanta arată că a înregistrat la Guvernul României o plângere prealabilă prin care a solicitat Guvernului României revocarea prevederilor art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgenta a Guvernului nr. 148/2005, aprobate prin HG nr.1825/2005, ca fiind nelegale. Prin răspunsul nr. 15 A/1092/CA/19.02.2009, Guvernul României i-a comunicat că plângerea prealabilă a rămas fără obiect, de vreme ce HG 1825/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148/2005 a fost abrogată.
In ceea ce privește admisibilitatea prezentei acțiuni în contencios administrativ, în condițiile în care în Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, nu mai sunt în vigoare, reclamanta învederează jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care, prin decizia nr. 3358 din 11.10.2006, a stabilit că, în situația în care actul administrativ cu caracter normativ atacat a fost abrogat - în speță fiind vorba tot despre art.2 alin.3 al Normelor metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 - dacă a produs efecte juridice prin emiterea deciziei deduse judecății, se impune soluționarea excepției de nelegalitate invocate de reclamant cu privire la actul administrativ cu caracter normativ abrogat. Or, în cazul reclamantei, Decizia nr. 5689/16.07.2006 Direcției Județene de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Arad (a cărei excepții de nelegalitate a invocat-o în acțiunea aflată pe rolul Tribunalului Arad ) a produs efecte juridice, fiind întemeiată pe prevederile art. 2 alin 3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005.
În ceea ce privește temeinicia, pe fond, a excepției de nelegalitate a art.2 alin.3 al Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148 din 2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 pentru a se stabili dacă prevederile act administrativ cu caracter normative sunt sau nu legale, trebuie să se verifice concordanța acestuia cu prevederile actului normative cu forța juridică superioară în temeiul și în executarea căruia a fost emis, ținând seama de principiul ierarhiei și forței juridice ale actelor normative, instituit de Constituția României.
Potrivit art. 6 alin. 1 al OUG nr. 148 din 2005, "-indemnizația lunară prevăzută la art.l, respectiv la art.2, - se cuvinepentru fiecare dintre primele3nașteri-", fără a se prevedea că aducerea pe lume a copiilor gemeni are loc printr-o singură naștere, astfel încât mama să beneficieze de o singură indemnizație în cazul în care naște gemeni.
Este evident că, în cazul copiilor gemeni, suntem în prezența a două nașteri distincte, astfel că pentru fiecare copil în parte mama trebuie să primească câte o indemnizație.
Art.2 alin.3 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr.148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, a definit nașterea ca fiind aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii.
Reclamanta ubliniază că prevederile art.2 alin.3 ale acestor Norme metodologice, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, au fost constatate ca nelegale de către înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, prin decizia nr. 1947 din 04.04.2007, Înalta Curte de Casație de Justiție a admis excepția de nelegalitate a art. 2 al normelor metodologice aprobate de Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, reținând că, prin definiția dată nașterii ca fiind aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art.2 al Normelor metodologice completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat (OUG nr. 148/2005) și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă sau multiplă. In consecință, prin naștere, în sensul art. 6 alin. 1 al OUG 148 din 2005, se înțelege aducerea pe lume a unui singur copil.
Având în vedere cele evidențiate anterior, reclamanta solicită anularea, în parte, a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, având în vedere că prevederile art. 2 alin.3 al acestor Norme metodologice sunt nelegale.
Reclamanta solicită cheltuieli de judecată, reprezentând cuantumul taxei de timbru și a timbrului judiciar, precum și al oricăror alte cheltuieli a căror valoare o va justifica.
În drept, reclamanta își întemeiază cererea pe prevederile art. 6 alin. 1 al OUG 148 din 2005; art. 1, art. 10 alin. 1 și 3, art. 11 alin.4 din Legea nr. 554/2004.
Răspunsul Nr. 15 A/1092/CA/19.02.2009, dat de Guvernul României la plângerea prealabilă a reclamantei; Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 148 din 2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005;Acțiunea în contencios administrativ înregistrată la Tribunalul Arad, Decizia nr. 1947 din 04.04.2007 a Înaltei Curți de Casație de Justiție.
2. Întâmpinarea pârâtului Guvernul României
La data de 8.09.2009, pârâtul Guvernul României a depus întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată privind anularea parțială a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Hotărârea Guvernului nr.1825/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copiluluieste temeinică și legală, fiind adoptată în temeiul art.108 din Constituția României, republicată, precum și al art.26 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Pârâtul precizează că dispozițiile art.2 alin.(l), din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, preiau cu fidelitate pe cele ale art.6 alin.(l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005 care prevăd:"Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art.l, respectiv la art.2, precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri sau, după caz, pentru primii 3 copii ai persoanelor aflate în una dintre situațiile prevăzute la art.5 alin. (2), după data de 1 ianuarie 2006. ".
Măsurile de protecție socială prevăzute de dispozițiile textului legal citat anterior și reluate de prevederile art.2 alin.(l) din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 urmăresc îmbunătățirea echilibrului social-economic al familiei, prin susținerea acesteia în vederea creșterii copilului și nu reprezintă măsuri de protecție a copilului. Astfel, recunoașterea drepturilor prevăzute în ipoteza normei legale, pentru fiecare naștere și nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate și nu ridică aspecte de neconstituționalitate, nefiind vorba de drepturi ce aparțin copilului.
Măsurile de ocrotire a copilului fac obiectul de reglementare al altor acte normative și menționăm, în acest context, Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, care stabilește, fără discriminare, dreptul fiecărui copil la alocație de stat. Neacordarea unui astfel de drept unuia dintre copiii rezultați din aceeași naștere ar reprezenta o inegalitate și o încălcare a drepturilor constituționale ale acestora, aspect care nu vizează situația în discuție.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005, cu modificările și completările ulterioare a intrat în vigoare începând de la 1 ianuarie 2006 și abrogă prevederile referitoare la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului cuprinse în Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și alte drepturi de asigurări sociale, precum și în alte acte normative care reglementau înainte de 1 ianuarie 2006 acordarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului cu handicap.
Prin actul normativ sus menționat, inclusiv modificările și completările succesive intervenite în această perioadă, se reglementează faptul că persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului Fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau opțional de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
Pentru fiecare copil născut, indiferent că părinții realizează sau nu venituri profesionale, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 s-a acordat și se acordă alocația de stat pentru copii prevăzută de Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare, în cuantum majorat la 200 lei, față de cuantumul actual de 42 lei care se acordă copiilor care au împlinit vârsta de 2, respectiv 3 ani.
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 sunt cele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 fiind în prezent abrogată.
Art.2 alin.(3) din G nr.l825/2005 (abrogată în totalitate) prevedea faptul căprin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii(definiție preluată din dicționarul explicativ al limbii române), respectiv explicitarea reglementărilor cuprinse la art.6 alin.(l) din G nr. 148/2005 "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art.l, respectiv la art.2, precum și stimulentul prevăzut la art.3 se cuvin pentru fiecare dintre primele trei nașteri."
In prezent, la art.2 alin.(3) din G nr. 1025/2006 se reglementează faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2007 alocația de stat pentru copii se acordă în cuantumul prevăzut la art.4 alin.(l) lit.a) din ordonanța de urgență, respectiv 200 lei, pentru fiecare copil până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Pârâtul precizează faptul că, prin G nr. 148/2005 și Normele metodologice de aplicare a acesteia, aprobate prin HG nr. 1025/2006 și HG nr. 1825/2005, nu se creează o discriminare între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și cei proveniți dintr-o sarcină multiplă, în acest sens pronunțându-se și Curtea Constituțională prin decizia nr.987/2006, prin care s-a respins excepția de neconstituționalitate a art.6 din ordonanța de urgență, statuând că drepturile recunoscute prin acest act normativ se exclusiv în considerarea calității pe care o are persoana respectivă, fiind drepturi cu caracter personal, netransmisibile și firească acordarea unei singure indemnizații lunare, deciziile Curții Constituționale fiind obligatorii pentru instanțe, conform art.147 alin.4 din Constituția României, republicată.
Pentru considerentele expuse anterior, pârâtul apreciază că dispozițiile cuprinse în art.3 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 sunt conforme dispozițiilor în a căror aplicare au fost elaborate, cuprinse în nr.OUG 148/2005, și în deplină concordanță cu dispozițiile legale ale Constituției României republicate, cererea reclamantei fiind astfel neîntemeiată.
În susținerea apărărilor formulate, pârâtul a depus Nota de fundamentare și Avizul Consiliului Legislativ, acte care au stat la baza emiterii actului contestat.
3. Cererea de intervenție formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale:
La data de 27.08.2009, Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, în condițiile art. 49 Cod procedură civilă, au depus cerere de intervenție în interesul Guvernului României.
În motivare, intervenientul arată că cererea de intervenție este justificată de calitatea de inițiator al actului normativ, respectiv, Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin HG nr. 1025/2006cu modificările și completările ulterioare.
Față de solicitarea reclamantei intervenientul precizează următoarele:
Începând cu 1 ianuarie 2006 intrat în vigoare Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005 cu modificările și completările ulterioare, aprobată prin Legea nr.7/2007, act normativ care abrogă prevederile referitoare la acordarea indemnizației pentru creșterea copilului cuprinse în Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, precum și în alte acte normative care reglementau înainte de 1 ianuarie 2006 acordarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului până la 2 ani și respectiv 3 ani în cazul copilului cu handicap.
Prin acest act normativ, inclusiv modificările și completările succesive intervenite în această perioadă, se reglementează faptul că persoanele care, în ultimul an anterior datei nașterii copilului, au realizat timp de 12 luni venituri profesionale supuse impozitului pe venit potrivit prevederilor Codului Fiscal, beneficiază de concediu pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani sau, în cazul copilului cu handicap, de până la 3 ani, precum și de o indemnizație lunară în cuantum de 600 lei sau opțional de 85% din media veniturilor realizate pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 lei.
Textul menționat, cuprins în Ordonanța de urgență a Guvernului nr.148/2005 cu modificările și completările ulterioare, a prevăzut inițial acordarea indemnizației pentru naștere și nu pentru fiecare copil rezultat în urma unei singure nașteri. Această prestație a avut drept scop înlocuirea, pe perioada concediului de creștere a copilului, a venitului salarial al părintelui care îndeplinește condițiile de acordare și optează pentru această formă de sprijin.
Pentru fiecare copil născut, indiferent că părinții realizează sau nu venituri profesionale, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005, s-a acordat și se acordă alocația de stat pentru copii prevăzută de Legea nr.61/1993 privind alocația de stat pentru copii, cu modificările și completările ulterioare, în cuantum majorat la 200 lei, față de cuantumul actual de 42 lei (84 lei în cazul copilului cu handicap) care se acordă copiilor care au împlinit vârsta de 2, respectiv 3 ani.
Normele metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.148/2005, sunt cele aprobate prin Hotărârea Guvernului nr.1025/2006, cu modificările și completările ulterioare, Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 fiind abrogată.
Art. 2 alin. (3) din HG nr. 1825/2005 (abrogată în totalitate) se prevedea faptul căprin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau mai multor copii vii(definiție preluată din dicționarul explicativ al limbii române), respectiv explicitarea reglementărilor cuprinse la art.6 alin.(1) din OUG nr.148/2005 "Concediul și indemnizația lunară prevăzute la art. 1, respectiv la art. 2, precum și stimulentul prevăzut la art. 3 se cuvin pentru fiecare dintre primele 3 nașteri."
În prezent, la art. 2 alin. (3) din HG nr.1025/2006 se reglementează faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2007,
- |
- |
Având însă în vedere efortul financiar mai mare pe care trebuie să îl susțină părinții care au gemeni, tripleți, multipleți, printr-o inițiativă parlamentară a fost adoptată Legea nr.239/2009 care reglementează acordarea unei sume de 600 lei pentru fiecare copil născut în urma unei sarcini multiple, începând cu cel de-al doilea născut. Acest act normativ se va aplica pentru situațiile existente la data intrării în vigoare a legii (18 iunie 2009), din punct de vedere financiar nefiind posibilă acordarea retroactivă de drepturi.
Având în vedere cele prezentate mai sus, intervenientul consideră că acțiunea doamnei nu se justifică având în vedere că HG nr. 1825/2005 este abrogată; - normele metodologice actuale de aplicare a OUG nr. 148/2005 conțin alte reglementări la articolul menționat; conform normelor de tehnică legislativă nu pot fi modificate prevederi legale abrogate; începând cu 18 iunie 2009 au intrat în vigoare noi reglementări care stabilesc acordarea unei sume suplimentare în cazul copiilor proveniți din sarcini multiple.
Având în vedere cele menționate mai sus, intervenientul solicită să fie încuviințată cererea de intervenție formulată în condițiile art. 49 Cod procedură civilă, și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii reclamantei, ca nefondată.
4. Aprecierea instanței:
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța constată următoarele:
Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în favoarea Guvernului României, instanța reține că prezenta acțiune are ca obiect anularea parțială a Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005, hotărâre al cărei inițiator a fost Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
În aceste condiții, instanța apreciază că Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse are interesul și posibilitatea de a justifica emiterea acestui act normativ, a cărui legalitate este contestată în prezenta cauză.
În consecință, instanța va admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în favoarea Guvernului României.
Cu privire la fondul litigiului, instanța reține că reclamanta contestă legalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005
În privința actului a cărei nelegalitate se invocă, instanța constată că Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2006, fiind modificată ulterior prin Hotărârea Guvernului nr. 53/2006.
Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005 a fost abrogată la data de 17 august 2006, în urma publicării în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern nr. 1025 din 9 august 2006, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 704 din 17 august 2006.
Ordonanța de Urgență nr. 148 din 3 noiembrie 2005, privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1008 din 14 noiembrie 2005, fiind ulterior modificată prin Ordonanța Guvernului nr. 1/2006; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 44/2006, prin Legea nr. 508/2006; prin Legea nr. 7/2007; prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 118/2008; prin Legea nr. 257/2008 și prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2008.
Cu privire la efectele abrogării Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005, instanța consideră că abrogarea Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005 prin Hotărârea de Guvern nr. 1025/2006 nu împiedică examinarea fondului cererii de anulare a acestui act normativ, dat fiind că anularea implică efecte juridice diferite față de abrogare.
Astfel în timp ce abrogarea nu produce efecte decât pentru viitor, respectiv de la data intrării în vigoare a actului de abrogare, anularea unui act implică desființarea efectelor juridice produse de actul anulat începând de la data emiterii, respectiv a intrării sale în vigoare.
În speță, instanța reține că nașterea celor doi copii de către reclamant a survenit la data de 16.04.2006, în timpul în care era în vigoare Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, acesta fiind actul normativ în raport cu care reclamanta poate beneficia sau nu de drepturile bănești solicitate.
Date fiind efectele diferite pe care le implică anularea unui act normativ în comparație cu efectele abrogării, instanța reține așadar că abrogarea Hotărârii de Guvern nr. 1825/2005 nu împiedică examinarea cererii de anulare a aceluiași act normativ.
În privința conținutului textului a cărui anulare se solicită, instanța reține că, potrivit art. 3 alin. 1 din Norme Metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului - anexa nr. 1 la Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005, "potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (2) din prezentele norme metodologice, prin naștere se înțelege aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii".
Cu privire la legalitatea acestui act normativ, instanța urmează să dea eficiență și aspectelor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția de contencios administrativ și fiscal în Decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007, prin care s-a reținut nelegalitatea dispozițiilor art. 2 din Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005
Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a nr.OUG 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiți beneficiarii și situațiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizație pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condițiile și procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicție cu dispozițiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiția stabilită pentru naștere, ca element de referință în acordarea indemnizației lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situații identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Conform deciziei menționate, prin definiția dată noțiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forță superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situații identice, respectiv între copiii proveniți din aceeași naștere și cei rezultați dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizație.
Acordarea acestei indemnizații lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiția nașterii, avută în vedere la adoptarea nr.OUG 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultați din naștere. În acest sens, este de menționat că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situația cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situațiile de excepție, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existența unei justificări obiective.
Acordarea indemnizației lunare a fost raportată prin art. 6 din nr.OUG 148/2005 la numărul copiilor născuți, iar nu la numărul nașterilor, situație în care dispozițiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forță superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalității de tratament între copiii proveniți dintr-o sarcină simplă și multiplă.
Pentru aceste motive, instanța va admite acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și cu intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse și va anula art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005.
Reținând nelegalitatea actului contestat de reclamantă, instanța va respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în favoarea pârâtului Guvernul României.
Cu privire la calea de atac împotriva hotărârii, având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora "hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", instanța reține că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în favoarea Guvernului României.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, cu domiciliul în municipiul A,-, bloc 22,.30, județ A, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, cu sediul în mun. B, nr. 1, sector 1 și cu intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, cu sediul în mun. B, strada -. -, nr. 2-4, sector 1.
Anulează art. 2 alin. 3 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanței de Urgență nr. 148/2005, aprobate prin Hotărârea de Guvern nr. 1825/2005.
Respinge pe fond cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse în favoarea Guvernului României.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședința publică din 23 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red./24.12.2009/ Tehnored. /5 ex./24.12.2009
Președinte:Răzvan PătruJudecători:Răzvan Pătru
