Anulare act administrativ fiscal. Decizia 41/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 41
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEIcu sediul în B,--24, sector 1, împotriva încheierii din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în sus menționatul dosar, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în B,-, județul.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, a lipsit recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României și intimata reclamantă Direcția Generală De Asistență Socială Și Protecția Copilului .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că recursul se află la primul termen de judecată, este îndreptat împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea deciziei Curții de Conturi, este scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar prin sentința 1744/16.12.2009 Tribunalul Buzăua soluționat și fondul cauzei prin respingerea acțiunii. De asemenea învederează că prin serviciul registratură din cadrul instanței intimata a depus întâmpinare prin intermediul căreia solicită judecata cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act că în cauză nu se formulează alte cereri, iar intimata reclamantă prin intermediul întâmpinării a solicitat și judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea introdusă la Tribunalul Buzău la data de 20 octombrie 2009 și înregistrată sub nr-,reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI Baf ormulat,în contradictoriu cu CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI,contestație împotriva Încheierii nr.VI 49 din 29 septembrie 2009 Curții de Conturi a României și a solicitat anularea Încheierii nr. VI 49 din 29 septembrie 2009,a Deciziei nr.20 din 20 august 2009 Camerei de Conturi B și a celorlalte acte care au stat la baza emiterii acestora.
Prin aceeași cerere,reclamanta a solicitat suspendarea executării Deciziei nr.20 din 20 august 2008 Camerei de Conturi B,până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei,conform dispozițiilor art.15 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004.
În motivarea cererii de suspendare a executării Deciziei nr.20 din 20 august 2009,reclamanta a arătat că,în fapt,această decizie i-a fost comunicată cu Adresa nr.895 din 21 august 2009,iar Încheierea nr.VI 49 din 29 septembrie 2009 prin care s-a respins contestația sa împotriva măsurilor dispuse prin Decizia nr.20 din 20 august 2009 i-a fost comunicată cu Adresa nr.27352 din 1 octombrie 2009.
Măsurile pentru punerea în executare a Deciziei nr.20 din 20 august 2009 au fost stabilite prin Dispoziția Directorului General nr.873 din 28 octombrie 2009,acordarea sporurilor de confidențialitate și de mobilitate și a indemnizațiilor în litigiu fiind suspendată începând cu luna octombrie 2009.
Suspendarea executării actului administrativ,solicitată de reclamantă,este reglementată prin art.14 și art.15 din Legea nr.554/2004,ea putând fi dispusă numai în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
În sensul acestei legi,cazurile bine justificate reprezintă acela împrejurări legate de starea de fapt și de drept,care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ,iar paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau,după caz,perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public,astfel cum se prevede în art.2 lit.t) și ș) din Legea nr.554/2004.
Prin încheierea din data de 6 noiembrie 2009 Tribunalul Buzău în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ a dispus suspendarea executării Deciziei Curții de Conturi a României - Camera de Conturi B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei (Decizia nr. 20/29.09.2009).
Pentru a se pronunța astfel, fără a fi posibilă antamarea fondului în această etapă a procedurii,tribunalul a reținut că este îndeplinită condiția cazului bine justificat impusă de art.14 din Legea nr.554/2004,în raport de conținutul Deciziei nr.20 din 20 august 2009,al Încheierii nr. VI 49 din 29 septembrie 2009 și al Dispoziției nr.973 din 22 octombrie 2009,dar și de existența contestației împotriva Încheierii nr. VI 49 din 29 septembrie 2009 și de neînțelegerilor părților privind statutul de funcționari publici sau de personal contractual a personalului DGASPC
A mai reținut că actele dosarului și ansamblul circumstanțelor cauzei atestă, totodată, îndeplinirea condiției privind iminența pagubei,raportat la cuantumul sumelor a căror plată a fost suspendată,executarea silită declanșată cu Dispoziția nr.873 din 22 octombrie 2009 putând genera grave probleme sociale și chiar sistarea serviciilor.
Împotriva încheierii din data de 6 noiembrie 2009 formulat recurs pârâta Curtea de Conturi a României care a criticat în esență faptul că instanța de fond a dispus suspendarea executării deciziei Camerei de Conturi B, până la soluționarea definitivă și irevocabilă cauzei, încălcând prevederile art. 15 din Legea 554/2004 dar si unele principii fundamentale care guvernează normele procedurale la care judecătorul trebuie să se raporteze în soluționarea unei cauze cu care a fost investit, fiind vorba de principiul contradictorialității și al rolului activ al judecătorului reglementat de art.129 Cod proc. civ.
Celelalte critici aduse încheierii de suspendare antamează fondul cauzei, iar referirile tendențioase al ultimului paragraf din pagina 4 al motivelor de recurs, nu au nicio legătură cu obiectul pricinii dedus judecății, ci mai de grabă denotă tendința de a obliga celelalte instituții ale statului, mai exact instanțele judecătorești, să acorde un plus de credibilitate și de importanță unui act emis de recurenta din acest dosar.
folosite vezi " denaturarea ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept", " golirea de conținut a activității unei instituții fundamentale a statului", nu fac decât să se tragă o singură concluzie că principiul consacrat de art. 16(2) din Constituția României este ignorat de reprezentanții recurentei care, apelând la o cale legală de atac și anume recursul, împotriva unei încheieri de ședință, dispusă de un judecător depășește cu mult cadrul legal reglementat de codul d e procedură civilă, respectiv art. 304 pct.9, art 312 al 1,2,3, cât si cel prevăzut de art. 14 si 15 din Legea 554/2004, acestea echivalând cu un act de amenințare si intimidare în luarea unei hotărâri în cauza de față.
Revenind strict la examinarea încheierii atacate prin prisma criticilor formulate, dar și a textelor de lege incidente în soluționarea cauzei, Curtea conform art. 304 rap. la art. 312 al. 1 Cod proc. civ. va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Din lecturarea atenta si interpretarea corecta a prevederilor art. 14 si 15 din Legea 554/2004 rezulta fără putința de tăgada că instanța poate dispune in cazuri bine justificare suspendarea executării unui act administrativ contestat până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Prin încheierea pronunțată, judecătorul de la instanța de fond se circumscrie acestor prevederi legale, cu atât mai mult cu cât cererea de suspendare a executării s-a formulat odată cu acțiunea in contencios, iar soluționarea ei s-a făcut cu precădere si cu citarea părților, chiar daca pârâta recurenta a lipsit, procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Împrejurarea că s-a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei în vederea pregătirii apărării de către pârâta recurentă, nu are relevanță, cu atât mai mult cu cât, deși partea adversă s-a opus la amânare cauzei aceasta a fost admisă chiar daca nu a fost motivata conform normelor de procedură.
Suspendarea executării deciziei nr. 20/20.08.2009 s-a dispus prin încheierea recurată, fiind motivată de judecător in sensul că, fără a se antama fondul, a apreciat ca paguba iminentă la care face referire art. 14 constă în prejudiciul material viitor si previzibil care ar putea fi produs persoanei care se consideră vătămata în drepturile sale prin decizia contestată.
Prin urmare, având in vedere că practica in materie este constanta in acest sens, că încheierea de suspendare a fost temeinic motivata conf. art. 14 si 15 din Legea 554/2004, iar termenul la care s-a amânat cauza a fost unul scurt conform procedurii speciale în astfel de cauze ( aproape două săptămâni), Curtea apreciază ca toate criticile formulate împotriva încheierii de suspendare executare din data de 6 noiembrie 2009 sunt nefondate, motiv pentru care urmează ca prin aplicarea prevederilor art. 304 rap. la art. 312 al. 1 Cod proc. civ. recursul să fie respins ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâtaCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEIcu sediul în B,--24, sector 1, împotriva încheierii din 6 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău în sus menționatul dosar, în contradictoriu cu intimata reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA COPILULUI, cu sediul în B,-, județul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. I/4 ex. 20.01.2010
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Elisabeta GherasimJudecători:Elisabeta Gherasim, Alexandrina Urlețeanu, Valentin Niță
