Anulare act administrativ fiscal. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Iasi

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA Nr. 423/CA

Ședința publică de la 29 iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Violeta Elena Pinte

JUDECĂTOR 2: Leocadia Roșculeț

Judecător: I - -

Grefier:

Pe rol fiind judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții Direcția Generală a Finanțelor Publice I și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I în contradictoriu cu intimatul SRL - prin Lichidator Judiciar LICHIDATOR, având ca obiect anulare act administrativ - recursuri declarate împotriva sentinței numărul 138/CA/12.02.2009 a Tribunalului Iași pronunțată în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază obiectul litigiului, părțile, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual al dosarului care se află la al doilea termen de judecată.

Instanța, verificând actele și lucrările dosarului, constată că s-a solicitat judecata cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 pct. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului de față.

Prin sentința civilă 138/ca/12.02.2009 Tribunalul Iașia admis în parte acțiunea reclamantei SC S SRL prin lichidator judiciar LICHIDATOR cu sediul în I,-,. A, demisol în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I cu sediul în I, str. - nr. 26 și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I cu sediul în I, bd. - nr. 10 .

A dispus anularea deciziei nr. 88/2008 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Jud. I, precum și anularea în parte a deciziei de regularizare nr. 3952/2008 și procesului verbal de control nr. 3951/2008 emise de Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I în ce privește calculul și stabilirea TVA în sarcina reclamantei în sumă de 43.716 lei.

S-au respins cererile formulate de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I privind constatarea dreptului de proprietate asupra mărfurilor scoase de sub regim suspensiv și a regimului vamal în care se încadrează aceste mărfuri.

În motivarea sentinței s-a reținut că prin procesul verbal de control nr. 3951/3.06.2008 încheiat de pârâta I s-a constatat că reclamanta Lae fectuat în perioada 12.04.2006 - 14.06.2006 un număr de 7 operațiuni de perfecționare activă, cu suspendarea drepturilor de import, neîncheiate în termen, respectiv până la 30.06.2007, încălcând astfel prevederile art. 95 alin. 1 Legea 141/1997 și art. 211 din HG 1114/2001, stabilindu-se că reclamanta datorează bugetului de stat taxe vamale în cuantum de 34.435 lei, comision vamal în valoare de 674 lei, TVA în valoare de 43.716 lei și dobândă compensatorie de 1815 lei.

În baza acestui proces-verbal a fost emisă de către pârâta I decizia de regularizare nr. 3952/3.06.2008, urmare a încheierii din oficiu a operațiunilor vamale și s-a stabilit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumelor anterior menționate.

Prin decizia nr. 88/15.08.2008 emisă de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a jud. Iaf ost respinsă contestația reclamantei împotriva deciziei de regularizare și a procesului-verbal de control, contestație ce vizează, ca și prezenta acțiune, doar suma de 43.716 lei impusă cu titlu de TVA.

Instanța mai constată că reclamanta în perioada 12.04. - 14.06.2006 a introdus în țară, în baza contractului de lohn nr. 327/25.11.2005 (fila 36) materii prime pentru confecții în regim vamal de perfecționare activă cu suspendarea drepturilor de import, deținând autorizația nr. 25377/7.12.2005, beneficiind de prelungiri succesive a termenului limită pentru închiderea acestor operațiuni vamale, ultimul termen fiind 30.06.2007 (fila 56).

Potrivit reglementărilor vamale, regimul economic suspensiv se încheie când mărfurile plasate în acest regim sau, în anumite cazuri, produsele corespunzătoare sau transformate obținute sub acest regim primesc o nouă destinație vamală admisă, iar în cazul nerespectării termenului limită pentru încheierea regimului suspensiv organul vamal competent procedează la încheierea din oficiu.

În cauză însă, prin sentința civilă nr. 202/S/19.04.2007 dată de Tribunalul Iași în dosarul - a fost deschisă procedura insolvenței împotriva L (fila 84), numindu-se un administrator judiciar.

Potrivit art. 46, 47 din Legea 85/2006 deschiderea procedurii ridică debitorului dreptul de administrare constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de acestea, iar cu excepția cazurilor prevăzute de art. 49 sau de cele autorizate de judecătorul sindic toate actele, operațiunile și plățile efectuate de debitor ulterior deschiderii procedurii sunt nule.

De asemenea, potrivit art. 20 alin. 1 lit. e din Legea 85/2006 între principalele atribuții ale administratorului judiciar se află și aceea de a supraveghea operațiunile de gestionare patrimoniului debitorului.

Din coroborarea dispozițiilor legale menționate rezultă că după deschiderea procedurii insolvenței, declarația vamală în scopul încheierii regimului vamal suspensiv nu mai putea fi dată, sub sancțiunea nulității, de către administratorul statutar al societății reclamante, ci de către administratorul judiciar.

În speță administratorul judiciar nu a fost înștiințat de organul vamal despre expirarea termenului limită la 30.06.2007 pentru ca acesta să facă o declarație vamală sau, eventual să solicite o prelungire a termenului în condițiile art. 138 alin. 2 din Legea 86/2006, aspect ce atrage nelegalitatea actelor atacate, reclamanta neputând fi sancționată fiscal pentru nerespectarea unui termen care nu a fost notificat reprezentantului său legal de către autoritatea vamală.

Instanța mai constată că, după deschiderea procedurii falimentului societății reclamante prin sentința comercială 296/S/21.06.2007, lichidatorul judiciar a transmis pârâtei I notificarea nr. 724/24.08.2007 prin care a solicitat să i se elibereze lista cu stocurile de materiale existente în evidențele vămii și evidența declarațiilor vamale de import temporar neînchise (fila 11), pârâta răspunzându-i prin adresa nr. 6301/19.09.2007, fără a preciza că termenul limită pentru încheierea operațiunilor expirase la 30.06.2007.

Prin notificarea nr. 300/7.04.2008 (fila 15) lichidatorul judiciar a solicitat pârâtei I soluția legală cu privire la regimul mărfurilor indicate în adresa nr. 6301/2007, prin adresa nr. 2867/22.04.2008 comunicându-i-se că stocurile de materiale pot fi trecute în gestiunea L prin depunerea declarațiilor vamale de punere în liberă circulație sau prin întocmirea proceselor verbale de control și a deciziilor de regularizare conform ordinului nr. 7521/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice privind realizarea supravegherii și controlului vamal ulterior. Având în vedere faptul că mărfurile sunt în proprietatea partenerilor externi, încheierea regimului vamal suspensiv prin întocmirea proceselor verbale de control și deciziile de regularizarea situației se poate realiza numai ca urmare a dispoziției în acest sens a judecătorului sindic.

De asemenea, instanța reține că la momentul încheierii procesului verbal de control I, în procedura încheierii din oficiu a operațiunilor vamale efectuate de, era obligată să dea curs prevederilor art. 111 alin. 2 din Legea 86/2006, în sensul de a lua toate măsurile necesare pentru a reglementa situația mărfurilor.

În speță însă s-a limitat la stabilirea și calculul TVA, fără a face demersurile legale pentru a reglementa expres și regimul mărfurilor avute în vedere la emiterea deciziei de regularizare, prin includerea neechivocă în regimul prevăzut de art. 20 din Legea 86/2006, numai astfel justificându-se impunerea reclamantei la plata TVA.

De asemenea, decizia de soluționare a contestației nr. 88/15.08.2008 s-a limitat la a indica texte de lege și semnificația declarației vamale, fără a examina toate susținerile lichidatorului judiciar și documentele existente la dosarul cauzei, după cum prevăd expres dispozițiile procedurale din OG92/2003.

Pentru considerentele expuse, față de viciile constatate de instanță, va fi admisă în parte acțiunea reclamantei în sensul anulării deciziei nr. 88/2008 emisă de pârâta I și anulării doar în parte, după cum a solicitat reclamanta, a procesului-verbal de control nr. 3951/2008 și a deciziei de regularizare nr. 3952/2008 întocmite de I în ce privește calculul și stabilirea TVA în sumă de 43.716 lei.

Împotriva sentinței civile 138/ca/12.02.2009 a Tribunalului Iașia formulat recurs I susținând, în esență, că autoritatea vamală nu avea obligația de a notifica lichidatorul judiciar cu privire la termenul limită, titularul operațiunii vamale fiind înștiințat prin adresele 17216/22.08.2006 și 26297/22.12.2006 despre aprobarea cererilor de prelungire a termenului de reexport până la data de 31.12.2006, inițial, termen care la rândul lui a fost prelungit ulterior până la data de 30.06.2007.

Culpa pentru nerespectarea termenului limită acordat aparține exclusiv administratorului SRL, în calitate de reprezentant legal al societății până la data ridicării dreptului de administrare (respectiv de predare a gestiunii către administratorul judiciar)m acesta putând constitui și un motiv de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului în condițiile art. 138 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar neputând invoca propria turpitudine a reprezentantului legal al societății debitoare, pentru nerespectarea termenului în care acesta trebuia să încheie operațiunea de perfecționare activă.

Mai mult, autoritatea vamală a luat cunoștință despre deschiderea procedurii simplificate a falimentului și desemnarea lichidatorului judiciar abia la 27.08.2008, când a fost primită notificarea 724//24.08.2007, la aproape două luni după împlinirea termenului limită.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.

Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Arată recurenta că prin notificarea trimisă cu adresa nr. 724/24.08.2008, LICHIDATOR a înștiințat-o că prin sentința comercială nr. 296/21.06.2006 s-au stabilit termene limită: 06.08.2008 pentru verificarea creanțelor, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului preliminar; 22.08.2008 pentru înregistrarea eventualelor contestații la tabelul preliminar.

Ca atare, lichidatorul judiciar nu a remis în termenul legal către organul vamal notificarea prevăzută de art. 62 din Legea 85/2006, aceasta fiind comunicată ulterior datei stabilită de judecătorul sindic.

La data efectuării controlului s-a constatat că S SRL nu a respectat termenul limită de reexport, încălcând prevederile art. 111 al. 1 din Legea 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin încheierea din oficiu a operațiunilor și recuperarea drepturilor de import datorate, organele vamale au procedat legal, cu respectarea art. 4 pct. 21 și 85(1) din Legea 86/2006.

Depunând întâmpinare, intimata prin lichidator judiciar a răspuns criticilor formulate solicitând respingerea recursurilor.

Analizând actele și lucrările cauzei prin prisma criticilor formulate de ambele recurente și în lumina dispozițiilor legale aplicabile, Curtea apreciază că recursurile nu sunt fondate.

Procedura insolvenței s-a deschis în ceea ce-l privește pe debitorul S SRL, prin sentința comercială 202/S/19.04.2007, comunicată conform art.7 al. 1 din Legea 85/2006 prin Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 1090/7.05.2007 și prin ziarul Bursa nr. 82/27.04.2007, comunicarea deschiderii procedurii fiind opozabilă creditorilor care nu au putut fi identificați în listă prev. de art. 61 din Legea 85/2006. Cum autoritatea vamală nu apărea în această listă, ea nu figura ca și creditor în contabilitatea SC S SRL, față de aceasta procedura notificării fiind considerată îndeplinită ca urmare a efectuării prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.

Și sentința comercială 296/S/21.06.2007, prin care s-a dispus intrarea debitorului în procedură simplificată de faliment, a fost notificată în modul arătat mai sus, notificare opozabilă tuturor creditorilor identificați și neidentificați de către lichidator.

Astfel precum a reținut și instanța de fond, lichidatorul a luat cunoștință despre existența unor mărfuri în regim suspensiv odată cu inventarierea patrimoniului, notificând Direcția Vamală prin adresa 724/24.08.2007 și solicitând lista cu stocurile de materiale existente în evidențele autorității vamale și evidența declarațiilor vamale de import temporar neincluse.

Deși prin adresa 6301/19.09.2007 autoritatea vamală a comunicat lichidatorului lista solicitată, nu a precizat și data la care trebuia închis regimul vamal suspensiv în care se găseau mărfurile. Închiderea din oficiu a operațiunilor vamale s-a făcut prin deciziile de regularizare și procesele-verbale de control la data de 9.06.2008, la aproape un an de la înștiințarea asupra situației juridice a debitorului și de la data expirării termenului limită pentru încheierea regimului vamal suspensiv.

Ca atare, recurenta Autoritatea vamală nu a respectat dispozițiile art. 111 al. 2 din Legea 86/2006 și cele ale art. 382 din Regulamentul de Aplicare a Codului Vamal aprobat prin HG707/2006, condiții în care se impunea anularea deciziei 95/2008 emisă de și anularea în parte a deciziei de regularizare și procesul -verbal de control emise de

Aceleași considerente conduc și la respingerea recursului formulat de PIc are a invocat motive identice.

Față de aspectele reținute, Curtea va respinge recursul ca nefondat, conform art. 312 Cod procedură civilă și va menține sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul promovat de reclamanții Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și I împotriva sentinței numărul 138/ca din 12.02.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29.06.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

- - - - - - I -

Grefier

Red.

24.07.2009

Tehnored.

2 ex.

25.07.2009

Tribunalul Iași:

-

Președinte:Violeta Elena Pinte
Judecători:Violeta Elena Pinte, Leocadia Roșculeț, Iulia

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act administrativ fiscal. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Iasi