Anulare act administrativ fiscal. Decizia 424/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.424/CA
Ședința publică de la 06 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Leocadia
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenții: Consiliul Local I;Primăria Municipiului I, Autoritatea de Sănătate Publică I, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-anulare act administrativ, recurs împotriva deciziei numărul 373/CA din 14.03.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă, de către grefier, că dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 29 septembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, că, pentru a se da posibilitate părților de a depune concluzii scrise, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 06 octombrie 2008.
După deliberare,
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului de contencios administrativ de față;
Prin sentința civilă 1097/E/1.06.2007 a Tribunalului Iașia fost admisă excepția lipsei de interes a reclamantei -, cu consecința respingerii acțiunii sale promovate în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I și Autoritatea de Sănătate Publică I, având ca obiect anularea contractului de concesiune nr. 88951/23.11.2005 încheiat între pârâta I și.
Prin Decizia civilă nr. 711/CA din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Iașia admis recursul declarat de reclamanta împotriva Sentinței civile nr. 1097/E din 1.06.2007 pronunțată de Tribunalul Iași, a casat integral sentința și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
A reținut instanța de control că, raportat la conținutul explicit al cererii reclamantei, care dă și limitele investirii, prima instanță trebuia să se rezume la a verifica dacă, prin încheierea contractului de concesiune nr.88951/23.11.2005 și emiterea certificatului de înregistrare nr.-/24.10.2005, au fost sau nu înfrânte dispoziții imperative ale legii și care este sancțiunea decurgând din acest fapt, legarea dreptului oricărei persoane de a reclama încălcarea unor dispoziții de ordine publică de soarta altor litigii în care ea este implicată, în condițiile în care nu s-a cerut verificarea dreptului reclamantei de a cere și obține prelungirea contractului de concesiune și nici stabilirea efectelor decurgând din împlinirea de către reclamantă a vârstei de pensionare, apare ca o depășire a limitelor investirii și ca o restrângere a dreptului la acces în justiție, recunoscut oricărei persoane care cere constatarea nulității absolute a unui contract, a cărui obiect sau clauză încalcă dispoziții legale imperative fondate pe interese obștești, cum este în cazul regimului juridic al bunurilor aflate în domeniul public.
Ori, plecând de la finalitatea urmărită de reclamantă prin demersul său judiciar, respectiv acela al restabilirii ordinei de drept în legătură cu bunuri ce aparțin domeniului public, raportat la dispozițiile art.2 alin.1 lit.r) din Legea nr.554/2004, prima instanță trebuia să constate că cererea vizează ordinea de drept și modul în care autoritățile publice își îndeplinesc atribuțiile, deci un interes legitim public, și nu prezervarea "speranței" de a obține prelungirea duratei contractului de concesiune în care cea în cauză a fost parte, finalitate ce nu transpare nici din cererea introductivă și nici din cererea completatoare.
Ca atare, constatând că în mod nejustificat s-a primit excepția ridicată de pârâții Consiliul Local I și Autoritatea de sănătate Publică I și s-a respins acțiunea ca fiind introdusă de o persoană care nu justifică un interes legitim, fără a se cerceta dacă actele a căror nulitate absolută se cere a fi constatată au fost încheiate sau emise cu înfrângerea unor dispoziții imperative, de la care autoritățile sau instituțiile publice implicate nu puteau deroga, Curtea, în temeiul art.312 alin.5 Cod procedură civilă, a admis recursul reclamantei, a casat în tot hotărârea atacată și a trimis cauza aceleiași instanțe în vederea judecării ei pe fond.
Cu ocazia rejudecării se va verifica dacă, prin încheierea contractului de concesiune nr.88951 din 23 noiembrie 2005 și emiterea certificatului de înregistrare nr.- din 24 octombrie 2005, au fost încălcare dispoziții de ordine publică, de la care nu se putea deroga și se va stabili care sunt consecințele legale decurgând din acest fapt, independent de soluția ce se va da în cauză având ca obiect cererea formulată de de a se obliga Consiliul Local I să prelungească contractul de concesiune al cărui termen a expirat la data de 1 mai 2005, sau de situația profesională a celei în cauză.
Instanța de fond după casare cu trimitere spre rejudecare, prin sentința civilă 373/CA/14.03.2008 a dispus:
Respinge excepțiile invocate de pârâți.
Admite acțiunea formulată de reclamanta, domiciliată în I,-, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local I, Autoritatea de Sănătate Publică I, cu sediul în I, str. - nr. 2-4 și, domiciliat în I,-, -.3 B,. A,. 2.
Constată nulitatea absolută a Contractului de Concesiune nr. 88951 din 23.11.2005, încheiat între Consiliul Local I și pârâtul - și a certificatului de înregistrare a Cabinetului "Dr. ", în Registrul Unic al Cabinetelor medicale nr. 1- din 24.10.2005, emis de Direcția de Sănătate Publică a Județului
Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei în contradictoriu cu Primăria
Pentru a se pronunța astfel, a reținut instanța de fond:
În ceea ce privește excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale active a reclamantei, acestea au fost analizate prin Decizia civilă nr. 711/CA din 10 decembrie 2007 Curții de Apel Iași, care, în considerente, reține că, fiind vorba de constatarea nulității absolute a actelor enumerate de reclamanta, aceasta putea fi invocată de oricine, neinteresând nici statutul profesional al reclamantei, nici vârsta acesteia.
Ca urmare, Curtea de Apel Iași, casând Sentința civilă nr. 1097/E din 1.06.2007 a Tribunalului Iași,trimite cauza pentru rejudecarea acesteia pe fond.
Așa fiind, cum potrivit art. 315 Cod procedură civilă, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, Tribunalul va respinge excepțiile invocate de părți și va proceda la analizarea cauzei pe fond.
Cu privire la fondul cauzei, instanța reține următoarele:
Prin Contractul de Concesiune nr. 88951 din 23.11.2005, Consiliul Local I, concesionează numitului, spațiul în care funcționează Cabinetul medical nr. 5, situat în I,-, corp B, parter.
Potrivit art. 3.1. din acest Contract, termenul concesiunii este de la data de 1.12.2005 până la vânzarea spațiului prin licitație publică sau ocuparea postului prin concurs.
Reclamanta susține că acest contract de concesiune este lovit de nulitate absolută, întrucât:
- spațiul pentru care s-a încheiat Contractul era în litigiu;
- redevența pentru acest spațiu era achitată din martie 2005 până la
finele anului;
- s-au încălcat disp. art. 2 (1) și art. 3 (3) din nr.HG 884/2004, întrucât
puteau face obiectul concesiunii doar spațiile în care funcționează cabinete medicale;
- pentru a-i putea concesiona dr., acest spațiu, Consiliul Local I a
încălcat și prevederile art. 10 din nr.HG 884/2004 modificând modelul cadru al contractului, aprobat prin ordin comun al Ministerului Sănătății și al Ministerului Administrației și Internelor;
Tribunalul apreciază contractul de concesiune nr. 88951/23.11.2005, încheiat între Consiliul Local I și, ca fiind lovit de nulitate absolută.
Potrivit disp. art. 3 alin. 1 din nr.HG 844/2004, concesionarea se face prin Contractul de concesiune încheiat între concedent și concesionar, iar potrivit art. 3 alin. 3 din nr.HG 884/2004, calitatea de concesionar o are medicul titular al cabinetului sau cel delegat de medicii asociați, care funcționează în spațiul ce face obiectul concesionării, aceștia având drept de preferință față de alți medici.
Ori, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că, la data de 23.11.2005, în spațiul concesionat nu funcționa cabinetul medical al dr..
Ca urmare, nefiind îndeplinită condiția "funcționării" cabinetului medical în spațiul concesionat, contractul de concesiune nu este valabil încheiat, fiind încălcate disp. art. 3 alin. 3 din nr.HG 884/2004.
Celelalte motive de nulitate invocate de către reclamanta, în raport cu contractul de concesiune nr. 18951/23.11.2005, nu vor mai fi analizate, față de motivul de nulitate descris anterior.
Instanța constată, de asemenea, că și certificatul de înregistrare a Cabinetului Individual Stomatologic, emis pe numele dr., în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale I, sub nr. -/24.10.2005, este lovit de nulitate absolută.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medicale din 26 februarie 2003, publicate în Monitorul Oficial al României nr. 353/23 mai 2003, certificatul de înregistrare în Registrul unic al cabinetelor medicale se eliberează în baza următoarelor documente:
a) cerere de înființare
b) autorizație de liberă practică a medicului titular sau a asociaților
c) dovada deținerii legale a spațiului în care să funcționeze cabinetul
medical;
d) avizul Colegiului Medicilor din România
e) actul constitutiv și Statutul societății civile medicale
Ori, potrivit înscrisului aflat la fila 7, dosar nr-, Certificatul
de înregistrare a cabinetului "Dr. " a fost înregistrat în Registrul unic al Cabinetelor medicale sub nr. - din 24 octombrie 2005; iar potrivit înscrisurilor aflate la filele 13 și 14 din același dosar, autorizația de liberă practică a dr. a fost eliberată la data de 16.01.2006 (sub nr. 1/17292), iar avizul colegiului medicilor din Iaf ost eliberat la data de 25 ianuarie 2006 (sub nr. 3).
Avizul Colegiului Medicilor din România nici nu a fost depus de către pârât la dosar.
Ca urmare, instanța reține că la data înregistrării Cabinetului Medical Individual Dr. în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale (24 octombrie 2005), documentația care trebuia să stea la baza acestei înregistrări nu există (respectiv: autorizația de liberă practică, ce a fost eliberată la data de 16.01.2006 și avizul Colegiului medicilor din România ).
Există doar avizul Colegiului medicilor dentiști din I, eliberat tot la o dată ulterioară efectuării înregistrării (25.01.2006).
Nu există, de asemenea dovada deținerii legale a spațiului în care urma să funcționeze cabinetul medical (Contractul de Concesiune fiind încheiat în noiembrie 2005).
În consecință, constatând că înregistrarea cabinetului medical s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior, urmează a se constata nulitatea absolută a certificatului de înregistrare nr. - din 24.10.2005.
Așa fiind, constatând întemeiată acțiunea reclamantei, în sensul menționat anterior, urmează a se constata nulitatea absolută a Contractului de concesiune nr. 88951/23.11.2005 și a Certificatului de înregistrare a Cabinetului Medical Dr. în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, sub nr. - din 24.10.2005.
Împotriva acestei sentințe au promovat cerere de recurs Consiliul Local I și Primăria I, con siderând că prima instanță a interpretat greșit prevederile HG884/2004 privind concesionarea unor spații cu destinație de cabinete medicale, întrucât cererea reclamantei de prelungire a contractului de concesionare în litigiu nu a fost aprobată motivat de prevederile art. 5 din acest act normativ, care prevedea expres interdicția ca durata concesiunii se depășească data la care concesionarul împlinea vârsta de pensionare, iar intimata se află în această situație începând cu 1.05.2005, dată la care expiră și durata contractului de concesiune.
Față de încetarea de drept a contractului de concesiune cu intimata -reclamantă, în mod legal a fost perfectat un nou contract de concesiune pentru spațiul respectiv, cu pârâtul -, al cărui cabinet individual fusese înregistrat în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale în data de 24.10.2005.
Din moment ce la momentul promovării acțiunii de față reclamanta nu mai era titulara contractului de concesiune pentru spațiul în litigiu, și nici nu mai avea dreptul la prelungirea acestuia conform HG884/2004, aceasta putându-și continua activitatea medicală doar în sistem privat, consideră recurenții că aceasta nu a probat existența interesului legitim în promovarea acțiunii sale, așa încât solicită admiterea recursului și în fond respingerea acțiunii reclamantei.
Aceeași sentință este atacată cu recurs și de pârâtul, care o consideră netemeinică și nelegală, întrucât prima instanță nu a luat în considerare faptul că nici până la această dată nu i-a fost permis accesul în spațiul ce face obiectul contractului de concesiune în cauză, acesta fiind ocupat încă abuziv de reclamanta -intimată, astfel că nu-i poate fi imputat faptul că nu îndeplinea condițiile legale de a funcționa ca și cabinet medical în spațiul supus concesionării, conform art. 2(1) și 3(3) din HG884/2004.
Cum una din condițiile de obținere a dreptului de a funcționa pentru înregistrarea unui cabinet medical, era tocmai aceea a deținerii legale a unui spațiu, consideră recurentul ca fiind ilogică condiționarea funcționării unui cabinet medical de existența unui spațiu supus concesiunii, când legea prevede deținerea spațiului tocmai pentru obținerea înregistrării cabinetului în Registrul Unic.
Așa fiind, greșit instanța de fond a constatat existența cauzei de nulitate absolută a contractului de concesiune în cauză, cu atât mai mult cu cât dispozițiile art. 3.1 din contract prevedeau ca termen de concesiune "data de 1.12.2005 până la vânzarea spațiului prin licitație publică sau ocuparea postului prin concurs", astfel că forma definitivă a contractului putea fi stabilită doar la momentul ocupării prin concurs al postului de medic titular al cabinetului.
Și motivele de nulitate absolută ale certificatului de înregistrare nr. -/24.10.2005, invocate de prima instanță, sunt lipsite de suport juridic, întrucât documentația care a stat la baza înregistrării, despre care se pretinde că n u ar fi existat la momentul înregistrării se materializează sub forma unor avize, eliberate în luna ianuarie, și care au stat la baza înregistrării din 21.10.2005 sus-evocate.
Referitor la susținerea instanței de fond, potrivit căreia nulitatea înregistrării ar atrage și nulitatea contractului de concesiune în litigiu, consideră recurentul că instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 3 al. 3 din HG884/2004, în realitate legiuitorul urmărind ca prin această dispoziție să ofere un drept de preferință pentru medicii care deja funcționau în spațiile supuse concesiunii, în raport cu alți solicitanți, iar la momentul perfectării contractului 88951/23.11.2005, nu mai fuseseră înregistrați alți ofertanți pentru acest cabinet medical, astfel că nu-și găseau aplicabilitatea prevederile art. 9 al. 1 din HG884/2004 privind procedura licitației publice.
Solicită așadar admiterea recursului, urmând ca instanța să constate legalitatea contractului de concesiune în litigiu, cu modificarea sentinței de fond în acest sens.
În cauză a fost promovată o cerere de recurs și de pârâta Autoritatea de Sănătate Publică I, în motivarea căreia arată că ulterior apariției HG884/2004, în ipoteza în care concesionând un spațiu cu destinația de cabinet medical, îndeplinea condițiile de pensionare, acest fapt era adus la cunoștința I de proprietarul spațiului, - Consiliul Local I -, întrucât instituția recurentă are în competență stabilirea politicii de personal medical la nivel județean, astfel că până la organizarea concursului prevăzut de lege, putea dispune repartizarea spațiului unui medic de familie sau dentist, cu scopul asigurării asistenței medicale în zonă, conform competenței expres prevăzute de art. 12 din Legea 95/2006.
Instanța de fond a reținut că înscrisurile de la dosar au probat că la 23.11.2005 în spațiul concesionat nu funcționa Cabinet medical individual "Dr. " ca formă de organizare a acestei activități prevăzute în OG124/1998, la acea dată reclamanta -intimată nemaiavând vreun drept legal asupra acestui spațiu, sens în care există și hotărâre judecătorească irevocabilă.
Primind repartiție de funcționare în acest spațiu, recurentul a solicitat înregistrarea cabinetului său în Registrul Unic al Cabinetelor medicale, urmând a se adresa Consiliului local I în vederea obținerii contractului de concesiune, cu valabilitate până la scoaterea la concurs de recurenta Iap osturilor vacante de medici în județul
Având în vedere că prin OUG1/2006, privind unele măsuri pentru întărirea capacității administrative a României pentru integrarea în, în intervalul 1.02.-31.12.2006 a fost suspendată ocuparea prin concurs a posturilor vacante din instituțiile publice, recurenta Ial uat măsura repartizării de medici pe spațiile rămase libere, pentru asigurarea continuității actului medical, mai ales în zonele cu grad ridicat de adresabilitate. Cum recurentul avea la data înregistrării repartiția I prin care se nominalizează spațiul în care va funcționa, făcând așadar dovada unui spațiu, revenea Ministerului Sănătății și Familiei și Colegiului Medicilor din România, sarcina de a verifica legalitatea funcționării cabinetului său medical.
În speță, recurentul s-a adresat Consiliului Local cu adresa 21279/18.10.2005, în vederea obținerii contractului de concesionare și și-a înregistrat forma de organizare a cabinetului la Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, pentru care trebuia să probeze și dobândirea unui spațiu pentru cabinetul respectiv, așa încât la nivelul instituției, pentru evitarea disfuncționalităților, s-a dispus înregistrarea formei de organizare a cabinetului în baza repartiției eliberate pentru medici, urmând a se completa ulterior dosarul.
Cât privește lipsa avizului Colegiului Medicilor din România, reținută de instanța de fond, arată recurenta că potrivit prevederilor legale, pentru medicii dentiști era necesar avizul Colegiului județean al Medicilor Dentiști I, în condițiile în care Certificatul de înregistrare constatat nul, nu prevedea spațiul care își desfășura activitatea medicul, ci forma de organizare, astfel că soluția pronunțată în cauză este de natură a crea un precedent în sistemul sanitar național, de natură a crea disfuncționalități în asigurarea asistenței medicale, impunându-se admiterea recursului promovat și pe fond respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată.
Pentru termenul din 29.09.2008, recurentele Consiliul Local I și Primăria I au invocat excepțiile lipsei de interes a reclamantei în formularea acțiunii, întrucât aceasta depășind vârsta de pensionare, deși dispune de o autorizație de liberă practică, nu-și mai putea desfășura activitatea în spațiul în litigiu, respectiv cea privind lipsa calității procesuale active a reclamantei -intimate, privind capătul de cerere având ca obiect anularea contractului de concesiune, din moment ce nu îndeplinește condițiile legale pentru a putea beneficia de concesionarea aceluiași spațiu.
Verificând prioritar cele două excepții dirimante, curtea constată că acestea au fost soluționate deja, în sensul respingerii lor, prin decizia irevocabilă 711/CA/10.12.2007 a acestei curți, de casare cu trimitere spre rejudecare, a sentinței civile 1097/E/2007 a Tribunalului Iași, care reține tocmai incidența acestor excepții în speță, astfel că modul de soluționare a acestora se constituie ca autoritate de lucru judecat pentru instanța de recurs, în actuala fază procesuală.
Prin întâmpinare și concluziile scrise depuse la dosar, intimata solicită respingerea recursurilor promovate de pârâți, sentința 373/CA/2008 a Tribunalului Iași fiind legală și temeinică.
Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susținerile părților din cadrul dezbaterilor, constată recursurile promovate în cauză ca fiind nefondate, pentru considerentele de mai jos.
Astfel, situația de fapt ce a condus la emiterea actelor administrative din litigiu, rezultată din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, și reținută de prima instanță, atestă fără putință de tăgadă, existența încălcării procedurii legale privind organizarea cabinetului medical al cărui titular era recurentul, încălcări de natură a atrage nulitatea absolută a actelor administrative astfel emise.
Ori, însăși recurenta I recunoaște că "dovada spațiului" deținut de recurentul în vederea înregistrării în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale, o reprezintă doar "repartiția" nr. 14414/18.10.2005 pe care ea însăși i-o emisese, contrar disp. art. 20 al. 1 din Normele metodologice privind înființarea, organizarea și funcționarea cabinetelor medicale din 26.02.2003, care fac vorbire la lit. c) de "dovada deținerii legale a spațiului în care să funcționeze cabinetul medical", dovadă ce implica existența unui contract valabil încheiat pentru un astfel de spațiu.
Chiar mai mult, la data emiterii acestei "repartiții", recurentul nu îndeplinea nici condiția de exercitare a profesiei de medic stomatolog pe cont propriu, la 1.11.2005 acesta având doar calitatea de medic stagiar, fără drept de liberă practică, din moment ce Autorizația de Liberă Practică poartă data de 16.01.2006.
În atari condiții, nu putea fi îndreptățit la atribuirea contractului de concesiune nr. 8895/23.11.2005 "până la ocuparea prin concurs a postului, întrucât pe de o parte la acea dată nu deținea dreptul la liberă practică, iar condiția câștigării concursului este oricum, prealabilă, iar nu ulterioară perfectării contractului de concesiune pentru spațiul medical.
Totodată, nu se poate reține susținerea recurentei I că în speță recurentul avea nevoie doar de avizul Colegiului Județean al Medicilor Dentiști I pentru înscrierea cabinetului său medical în Registrul Unic, atât timp cât lit. d) a art. 20 al. 1 din Normele Metodologice din 26.02.2003 prevăd expres condiția existenței avizului Colegiului Medicilor din România, iar la dosar nu a fost probată nici existența prealabilă a unui aviz din partea Colegiului Județean al Medicilor Dentiști I invocat, ci doar avizul Colegiului Medicilor I, emis însă ulterior înscrierii în Registrul Unic a recurentului.
Motivația invocată de recurenta I, privitoare la pretinsa asigurare a unei continuități a actului medical în zona în care se află situat spațiul în litigiu, nu poate constitui însă un argument pentru încălcarea flagrantă a procedurii legale de asigurare a unui act medical corespunzător, respectiv de un medic stomatolog cu documente de liberă practică emise în condițiile legii, în caz contrar actul medical putând conduce dimpotrivă, la vătămarea interesului public, constând în prestarea unor servicii medicale de calitate.
Ori, prin conduita adoptată de I, de eludare a procedurii prevăzute de HG884/2004, s-a ajuns tocmai la efectul contrar în raport cu dezideratul sus menționat, întrucât așa cum se arată în recursul pârâtului, spațiul în litigiu nu a mai fost folosit efectiv pentru servicii medicale, de la data împlinirii reclamantei a vârstei de pensionare, și până în prezent, întrucât pe parcursul soluționării acțiunilor sale cu caracter civil și penal, aceasta a refuzat eliberarea spațiului pentru care îl deținuse anterior perfectării contractului în litigiu.
Cum în speță contractul de concesiune 88951/23.11.2005 ce reprezintă dovada spațiului în care urma să se desfășoare activitatea medicală independentă de recurentul, a fost încheiat cu înfrângerea dispozițiilor legale imperative prevăzute expres și cumulativ în art. 20 al.1 din Normele Metodologice din 26.02.2003, când instanța de fond a procedat la constatarea nulității absolute, o dată cu nulitatea actului depus în cadrul documentației aferente perfectării acestui contract, respectiv Certificatul de înregistrare a Cabinetului Dr. în Registrul Unic al Cabinetelor Medicale nr. 1-/24.10.2005 emis de
Concluzionând, față de cele arătate în cele ce preced, curtea va proceda la menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile 373/CA/2008 a Tribunalului Iași, cu consecința respingerii ca nefondate a cererilor de recurs promovate de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de Consiliul Local al Municipiului I, Primăria Municipiului I, și Autoritatea de Sănătate Publică I împotriva sentinței civile nr.373/ca/14.03.2008 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.10. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
31.10.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Leocadia
