Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 452/R-CONT
Ședința publică din 24 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
- -, președinte secție
- -, judecător
, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare,recursul declarat de reclamanta - -, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.1578 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta- reclamantă - - Rm. prin consilier jr., în baza delegației de la dosar și intimata-pârâtă Primăria orașului prin consilier jr., în baza delegației de la dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin anularea timbrelor judiciare în valoare de 0,30 lei, precum și a chitanței nr.7059/2009, emisă de Primăria Mun. Pitești, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 4,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul recurentei- reclamante - -, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea acestuia, casarea sentinței și trimiterea cauzei pentru soluționarea pe fond, apreciind că potrivit dispozițiilor legal acțiunea este imprescriptibilă.
Reprezentantul intimatei- pârâte Primăria Orașului, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra recursului de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.08.2008, pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamanta cu sediul în mun. Rm. Vac hemat în judecată primăria Orașului, reprezentată prin primar, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze valoarea impozitului pe clădiri aferent anului 2006 în cuantum de 13.179 lei și pe anul 2007 (până la data evaluării) suma de 7467 lei, pentru adaptorul canal (stația de epurare M), care are valoare totală de 1.194.683,09 lei, această valoare fiind compusă din valoarea clădirilor, a echipamentelor și instalațiilor, precum și suma de 10.396 lei, reprezentând majorările de întârziere aferente.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a preluat alimentarea cu apă a orașului la data de 01.01.2006 prin concesiune de la Consiliul Local al orașului, iar bunurile aparținând domeniului public și privat au fost predate potrivit anexei la contractul de concesiune, unde la poz.3, se află "adaptor canal - ST" (Stația de epurare) M, cu valoarea de inventar de 1.194.683,09 lei.
A mai susținut reclamanta că în declarația fiscală nr.1964/21.02.2006 a fost stabilită suma de 2.557 lei aferentă anului 2006, reprezentând impozit stație apă, din care s-a plătit suma de 1.919 lei, iar diferența de 638 lei a fost achitată Primăriei comunei. În declarația fiscală rectificativă nr.6064/03.11.2006 Primăria a stabilit suma de 12.544 lei pentru anul 2006, reprezentând impozitul pentru "adaptor canal", în declarația fiscală nr.1888/05.02.2007 fiind stabilită suma de 17.920 lei aferent anului 2007 pentru "adaptor canal", iar în declarația fiscală rectificativă nr.6934/04.06.2007 s-a scăzut suma de 10.453 lei reprezentând impozitul calculat în plus, rămânând un debit de 7.467 lei, ca apoi, prin titlul executoriu nr. 12/07.03.2008 să se stabilească majorări de întârziere în valoare de 10.396 lei, aferente sumelor datorate pentru impozitul pe clădiri pentru anii 2006-2007, însă impozitul pe clădiri se datorează efectiv numai pentru categoriile precizate în legislație, excluzând instalațiile sau utilajele din acestea, astfel că în mod eronat a fost calculat impozitul pe clădiri, deoarece valoarea de inventar a fost înregistrată în contabilitate incorect de către Primăria, cumulându-se valoarea clădirilor cu valoarea echipamentelor și a instalațiilor interioare, nerespectând defalcarea acestora conform catalogului de clasificare a duratelor normale de funcționare a mijloacelor fixe.
A mai arătat reclamanta că în vederea stabilirii corecte a valorii clădirilor "adaptor canal", față de valoarea instalațiilor, s-a dispus evaluarea bunului respectiv, raportul de evaluare fiind însușit și de Consiliul local, care la data evaluării a stabilit impozit pe clădiri la valoarea rezultată în urma evaluării, iar potrivit art.153 alin.1 și 3 din Legea nr.578/2003 impozitul pe clădiri se stabilește în funcție de valoarea de inventar aflată în contabilitate, însă această înregistrare contabilă a fost trecută ilegal, fiind menționată valoarea totală a investiției, fără să se facă defalcarea pe clădiri, echipamente sau instalații, Primăria refuzând să restabilească aceste valori și să recalculeze impozitul respectiv, astfel că se impune anularea valorii impozitului aferent anului 2006 pentru suma de 13.179 lei și anului 2007 până la data reevaluării, în suma de 7.467 lei, precum și a majorărilor de întârziere aferente în sumă de 10.396 lei, stabilite pentru "adaptor canal " M, calculate pentru o valoare eronată înregistrată greșit în contabilitatea proprie.
În ședința publică din data de 09.09.2008 i s-a pus în vedere reprezentantei reclamantei să precizeze acțiunea, în sensul de a indica actele administrative contestate, după care, reclamanta a formulat cerere de precizare a acțiunii (fila 70 dosar) în sensul că se solicită să se constate că sunt nule declarațiile de impunere nr.1964/21.02.2006, 6064/03.11.2006, 1888/05.02.2007 și nr.6937/24.05.2007, pe motivul că impozitul pe clădiri a fost calculat greșit în baza unor înregistrări contabile nelegale, depunând la dosar adresa nr.616/31.01.2007 prin care solicită Primăriei Orașului să reanalizeze valoarea de inventar în sumă totală de 1.194.683,09 lei, reprezentând "adaptor canal", conform planului de situație, să se delimiteze valoarea clădirilor de valoarea utilajelor, anularea majorărilor de întârziere pentru anul 2006, delimitarea valorii clădirilor de valoarea utilajelor și pentru stația de alimentare cu apă situată pe teritoriul comunei.
În ședința publică din data de 02 decembrie 2008, reprezentantul pârâtului a ridicat excepția inadmisibilității acțiunii, ca urmare a neefectuării procedurii prealabile prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004.
Pârâtul Orașul prin Primar a depus la dosar concluzii scrise, prin care a invocat excepția tardivității formulării acțiunii, deoarece acțiunea nu a fost formulată în termenul de 6 luni de la expirarea termenului legal în soluționarea contestației administrative, aceasta fiind introdusă cu mult peste termenul legal prevăzută de art.11 din Legea nr.554/2004, republicată.
Prin sentința nr.1578 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii, fiind admisă excepția tardivității introducerii acțiunii, invocată de pârât.
A fost respinsă acțiunea așa cum a fost precizată, formulată de reclamanta A, în contradictoriu cu pârâtul ORASUL PRIN PRIMAR, cu sediul în, județul
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârât, este neîntemeiată, întrucât reclamanta a efectuat procedura prealabilă, prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004, republicată, potrivit adreselor nr.6113/07.11.2006 cu privire la declarația de impunere nr.1964/21.02.2006 și nr.616/31.01.2007, prin care a solicitat reanalizarea valorii de inventar în sumă de 1.194.683,09 lei, reprezentând "adaptor canal" și anularea majorărilor de întârziere pentru anul 2006.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării acțiunii, invocată de pârât, instanța a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât reclamanta nu a formulat acțiunea în termenul de 6 luni de la expirarea termenului legal de soluționare a contestației administrative, potrivit art.8 coroborat cu art.11 din Legea nr.554/2004, republicată.
S-a mai reținut că, deși prin cererea precizatoare reclamanta a solicitat "să se constate că sunt nule" cele patru declarații de impunere, numai acțiunea în constatarea unei nulități al cărei fundament îl constituie ocrotirea unui interes obștesc este imprescriptibilă, ilicitul inițial neputând fi acoperit prin trecerea timpului, pe când nulitatea relativă, dat fiind faptul că fundamentul său îi constituie ocrotirea intereselor uneia dintre părțile raportului juridic, este spusă prescripției, ca și în cazul de față; calcularea greșită a impozitului, în baza unei înregistrări eronate în contabilitate, neconstituind o cauză de nulitate absolută.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat recurs reclamanta, care a susținut că în mod greșit i-a fost respinsă cererea ca fiind introdusă tardiv, fiind încălcate astfel disp.art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, care stipulează că legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.
Examinând sentința prin prisma criticilor formulate, încadrate în disp.art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată următoarele:
Recursul este nefondat.
Cererea reclamantei nu a fost întemeiată pe disp.art.4 alin.1 din legea nr.554/2004, nefiind formulată pe cale de excepție în cadrul unui proces preexistent, ci a constituit o acțiune de sine stătătoare, încadrabilă în prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.
Or, o acțiune în anularea unui act administrativ pretins nelegal, este condiționată de respectarea unor proceduri și termene imperativ stabilite de legea contenciosului administrativ.
Raportat la termenul de introducere a acțiunii, în mod corect a reținut prima instanță că reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată cu nerespectarea termenelor prevăzute de art.8 coroborat cu art.11 din Legea nr.554/2004.
Potrivit acestora, termenul de introducere a acțiunii prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei este de 6 luni fie de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, fie de la data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii sau de la aceea la care a expirat termenul legal de soluționare a plângerii prealabile, sau a cererii, după caz.
Acțiunea nu a fost formulată în termenul de 6 luni de la data expirării termenului legal de soluționare a plângerii prealabile, avându-se în vedere adresele nr.6113/7.11.2006, înregistrată la Primăria sub nr.11400 din 8.11.2006 - fila 10 și cea cu nr.616/31.01.2007, adresată aceleași primării - 75. Autoritatea administrativă avea obligația să răspundă în termen de 30 de zile de la înregistrarea acestora, reclamanta având posibilitatea ca într-un interval de 6 luni de la expirarea termenului să se adreseze instanței de judecată pentru anularea actelor pretins nelegale. Formularea cererii de chemare în judecată la data de 14.08.2008, depășește cele 6 luni reglementate de alin.1 al art.11 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Mai mult, nu a fost respectat nici termenul prevăzut de alin.2 al art.11, care precizează că pentru motive temeinice, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului sau data luării la cunoștință despre existența acestuia. Or, cererea prin care solicita " constatarea nulității" deciziilor de impunere nr.1964/21.02.2004, nr.6054/3.11.2006, nr.1888/5.02.2007, nr.6937/24.05.2007 este evident formulată cu depășirea și acestui termen de un an de la data comunicării sau a luării la cunoștință, reținute ca fiind cel mai târziu la data formulării plângerii prealabile - 7.11.2006, 31.01.2007.
Acțiunea reclamantei nu poate fi apreciată ca imprescriptibilă, deoarece în materia contenciosului administrativ nu se face distincție în categoria nulităților, ca în dreptul comun ( nulități absolute - nulități relative), sancțiunea aplicabilă actului administrativ nelegal constând întotdeauna în nulitatea relativă. Legea nr.554/2004 definește în mod expres sancțiunea aplicabilă, ca fiind aceea a anulării actului nelegal, ceea ce conduce la concluzia instituirii unui regim unic, acela al nulității relative.
În consecință, recursul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamanta - -, cu sediul în Rm.V,-, județul V, împotriva sentinței nr.1578 din 19 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimat fiind pârâta PRIMĂRIA ORAȘULUI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția comecială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
14.05.2009
jud fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ingrid
