Anulare act administrativ fiscal. Decizia 452/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 452/CA
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta pârâtă - AUTORITATEA NAȚIONALĂ A VĂMILOR - DIRECȚIA REGIONALĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE, cu sediul în C,-, împotrivaÎncheierii civile nr. 551/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,--84, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata reclamantă av. în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2009 depusă la dosar, lipsind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâtă este motivat, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru intimata reclamantă apărătorul ales arată că nu are cereri prealabile de formulat, probe de administrat, solicită cuvântul pentru dezbateri.
Curtea ia act că nu sunt cereri prealabile de formulat, probe de administrat constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Pentru intimatul reclamant, av. solicită respingerea recursului declarat de pârâta ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Cheltuielile de judecată sunt acordate pentru a sancționa partea în culpă. Reclamanta a făcut cheltuieli cu declanșarea procesului pentru ca într-un final pârâta să recunoască că suma plătită nu era datorată legal, astfel că reclamanta a solicitat instanței să se ia act de renunțarea la judecată.
Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 3141/118/07.05.2008, reclamanta - SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 4261 emisă de pârâta la data de 20.03.2008, comunicată reclamantei la data de 29.03.2008;
- revocarea în tot a Notei nr. 19358 emisă de către pârâtă la 31.12.2007,
- obligarea pârâtei la restituirea sumei de 8.833 lei,
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 19.05.2009, reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată, în temeiul dispozițiilor art. 246 Cod procedură civilă, solicitand totodata obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
Prin Încheierea nr. 551/19.05.2009pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a luat act de renunțare la judecata cauzei formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta NA.F-. - Direcția Regională pentru Accize Și Operațiuni Vamale C - Direcția Județeană pentru Accize Și Operațiuni Vamale
A obligat pârâta către reclamantă la plata sumei de 2.781,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, renunțarea la judecată ca act de dispoziție al reclamantului este reglementată de art. 246 Cod pr.civ. care dispune că aceasta poate avea loc în tot cursul judecății, în fața primei instanțe sau a instanței de apel ori a celei de recurs, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.
În cauză reclamanta a depus la dosar cerere de renunțare la judecată și obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, în consecință, instanța a luat act de această cerere și s-a pronunțat asupra cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că în urma formulării contestației administrative, pârâta a pronunțat Decizia nr. 4261/20.03.2008 prin care a respins cererea de anulare a notei unilaterale nr. 19358/2007, iar ulterior în faza cercetării judecătorești a emis Decizia 41111/23.03.2009 prin care a anulat Decizia nr. 4261/2008 și a recunoscut pretențiile reclamantei, instanța a apreciat că sunt incidente dispozitiile art. 275 Cod pr.civ. motiv pentru care a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat, onorariu expertiză.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale C,invocând dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă.
Recurenta a criticat hotărârea sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată, apreciind că în mod greșit instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată. Aceste dispoziții prevăd că "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. Textul de lege menționat face referire la situația părții care a pierdut procesul și suportă cheltuielile de judecată făcute de partea care a câștigat, considerându-se că e în culpă procesuală.
Or, în cauza depusă judecății, reclamanta a renunțat la judecată în timpul derulării procesului declanșat, astfel că nu se poate ridica problema unei culpe procesuale stabilită în sarcina autorității vamale.
Din conținutul prevederilor art. 246 Cod procedură civilă, se poate observa că legiuitorul a avut în vedere o distincție funcție de faptul că renunțarea a avut loc după comunicarea cererii de chemare în judecată către pârât, dar înainte de a se intra în dezbaterea fondului, ori după acest moment. Renunțarea la judecată venită din partea - e SRL a avut loc după comunicarea cererii de chemare judecată, astfel că suma de 2781,3 lei stabilită cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate de reclamantă nu poate fi reținută în sarcina pârâtei.
Din motivarea încheierii, se poate observa că prima instanță deși a reținut faptul că pârâta a recunoscut pretențiile reclamantei, ar fi incidente în cauză dispozițiile art. 274 din Codul d e procedură civilă, ceea ce este inadmisibil, în cauză aplicându-se art. 275 din Codul d e procedură civilă, care arată că "pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată".
Astfel, dat fiind faptul că pârâtul a recunoscut pretențiile reclamantei prin pronunțarea ulterioară a deciziilor nr. 4111/23.03.2009 și nr. 60/25.03.2009 de către C, apreciază că nu li se pot imputa cheltuielile efectuate de reclamantă cu declanșarea litigiului.
În drept au fost invocate si dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
Intimata reclamantă prin apărătorul ales a solicitat respingerea recursului declarat de pârât ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct. 9.pr.civ. dar si potrivit art.3041Cod procedură civilăCurtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 274 alin.1 pr.civ, partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată.
Art. 275.pr.civ. prevede ca pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Aceste dispozitii legale sunt aplicabile atunci cand instanta se pronunta asupra cererii reclamantului, fiind in masura sa aprecieze si cu privire la culpa procesuala a partilor.
In speța de față însă, reclamanta a solicitat sa se ia act de renunțarea sa la judecata, astfel ca instanța nu a mai avut posibilitatea procesuală să aprecieze asupra culpei procesuale.
Avea doar posibilitatea, la cererea paratei, sa o oblige pe reclamantă la plata cheltuielilor de judecată dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, conform art.246 alin.3 pr.civ.
Prin urmare, în mod greșit prima instanța a procedat la obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata in temeiul art.275 pr.civ. acest articol nefiind aplicabil in cauza.
Pe cale de consecință, în temeiul art.312 pr.civ. Curtea va admite recursul, va modifică în parte încheierea în sensul că va respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă. Vor fi menținute celelalte dispoziții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursulîn contencios administrativdeclarat de recurenta pârâtă - Autoritatea Națională a Vămilor - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale, cu sediul în C,-, împotrivaÎncheierii civile nr. 551/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata reclamantă - - SRL, cu sediul în C,--84.
Modifică în parte Încheierea în sensul că respinge ca nefondată cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă.
Menține celelalte dispoziții.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
4 ex./18.12.2009
04 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
