Obligația de a face. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 455/CA
Ședința publică de la 28 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena
Grefier -
Pe rol judecarea recursurilor în contencios administrativ declarate de recurentele pârâte - DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE T, cu sediul în T,- bis și de către ADMINISTRAȚIA FONDULUI PENTRU MEDIU, cu sediul în B, nr.294 Corp A, sect.6, împotrivaSentinței civile nr. 561/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în T,-,. 19,.B,.9, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează că recursul formulat de pârâți sunt motivate, scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA,
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Fondului pentru Mediu B, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligate la restituirea sumei de 6.862 lei reprezentând taxă de poluare pentru autovehicul, actualizată cu rata dobânzii legale până la data efectuării plății, precum și anularea ca nelegală a Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 2402 din 18 decembrie 2008.
In motivarea cererii, reclamantul a arătat că în cursul lunii octombrie 2008, achiziționat de la un autoturism second - hand, importat din Italia, marca Audi, fabricat în Germania și înmatriculat pentru prima dată în Italia în anul 2000, iar pentru a-l înmatricula în România, a fost obligat să plătească taxa de poluare în cuantum de 6.862 lei.
Reclamantul a considerat că plata acestei taxe - obligație derivată din reglementările Codului fiscal - contravine articolului 90 din Tratatul Comunității Europene și interzice statelor membre să instituie taxe contrare principiilor tratatului. In speță, este încălcat principiul nediscriminării produselor importate cu produsele interne, din analiza aplicată taxei rezultând că aceasta este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în Comunitatea Europeană și reînmatriculate în România, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă taxă nu mai este percepută.
Taxa auto încalcă legile și nu există deosebiri în funcție de locul unde a fost înmatriculată mașina, pentru o mașină second - hand înmatriculată în și reînmatriculată în România percepându-se taxa de poluare, fapt interzis de
Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule implică o discriminare între mașini identice, în funcție de locul unde a avut loc prima înmatriculare.
Astfel, noua ordonanță nu ține cont de jurisprudența Curții Europene această ordonanță consacrând interzicerea taxelor cu efect echivalent iar taxa de poluare introdusă în România încalcă articolele 23 CE și 25 CE.
In dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosar decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 2402/18 decembrie 2008, ordin de plată nr. 1 din 18 decembrie 2008, contractul de vânzare-cumpărare a vehiculului nr. 8/1 octombrie 2008, factura nr. 88, certificat de proprietate al vehiculului, certificat de înmatriculare.
Direcția Generală a Finanțelor Publice a formulat întâmpinare, solicitând introducerea în cauză a Administrației Fondului pentru Mediu și respingerea cererii ca nefondate întrucât obligația de plată a taxei de poluare este stabilită imperativ de nr.OUG 50 din 21 aprilie 2008.
Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinaresolicitând respingerea acțiunii ca inadmisibile întrucât nu se atacă actul administrativ fiscal, ci solicită doar restituirea taxei și critică ordonanța guvernului pentru neconstituționalitate.
Pe fond s-a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin Sentința civilă nr. 561/3.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulceaa admis acțiunea civilă în contencios administrativ și fiscal, formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții T și Administrația Fondului pentru Mediu. A dispus anularea ca nelegală a Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 32402/18 decembrie 2008
A obligat pârâtele să restituie reclamantului suma de 6.862 lei reprezentând taxă poluare actualizată cu rata dobânzii legale ce se va calcula de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8/1 octombrie 2008, reclamantul a cumpărat un vehicul marca Audi A4 Avant, albastru, cu număr de identificare -, fabricat în anul 2000.
Din certificatul de înmatriculare nr. A- rezultă că data primei înmatriculări este anul 2000.
Cu ordinul de plată nr. 1/18 decembrie 2008, reclamantul a achitat suma de 6.862,00 lei cu titlu de taxă de poluare în contul deschis la Trezoreria Statului, sumă ce a fost stabilită prin Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 2402/18 decembrie 2008.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă în Codul fiscal prin Legea nr.343/2006, sub forma unui nou impozit, cu aplicabilitate de la 1 ian.2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 343 prin OUG nr.110/2006, a fost restrânsă la toate autoturismele și autovehiculele, inclusiv cele comerciale, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (cele cu handicap, misiuni diplomatice,etc.) cât și situații de scutiri de la plata taxei, în cazul vehiculelor istorice.
Potrivit reglementării în vigoare la data cumpărării autoturismului de către reclamantă, taxa specială pentru autoturisme se datorează cu ocazia primei înmatriculări în România a unui autoturism sau autovehicul comercial, enumerat la art.2141din Codul fiscal.
Cuantumul taxei speciale, datorată bugetului statului, se calculează după formula prevăzută de art.2141alin.3 în funcție de capacitatea cilindrică, vechimea autovehiculului și unii coeficienți de corelare ori de reducere a taxei prevăzuți în anexele speciale ale legii. Esențialul rămâne că taxa specială nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România și aceasta stat comunitar de la 1 ianuarie 2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei demonstrată în modul arătat, introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru înmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe.
Între principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești române, astfel cum s-a menționat prin referirile la art.148 alin.2 și 4 din Constituție, prima instanță a făcut referire la supremația dreptului comunitar, în speță a art.90 (1) din tratat și conchidem că prin modificarea codului fiscal și introducerea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, legiuitorul a încălcat în mod direct dispozițiile menționate ale Tratatului.
Ca urmare a efectului direct a art.90 (1) din tratat pentru ordinea juridică internă a României, instanța este datoare să constate că art.2141-2143din Codul fiscal sunt reglementări contrare și că nu pot fi menținute în continuare ca aplicabile în cauza de față. Neputând fi aplicabile în dreptul intern, aceste reglementări impun concluzia că taxa specială achitată pentru reînmatricularea autoturismului de către reclamant, în cuantum de 6287 lei, a fost încasată în contul bugetului statului, cu încălcarea art.90 (1) al Tratatului, inclusiv a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ratificat de România prin Legea nr.157/2005, care prevede că de la data aderării, dispozițiile tratatelor originare (.) înainte de aderare sunt obligatorii pentru (.) România și se aplică în condițiile stabilite prin Tratate și prin actul de aderare.
Încălcându-se art.90 din tratat prin instituirea taxei speciale pentru autoturisme, de la 1 ian.2007, prin art.2141-2143Cod fiscal, se constată că taxa plătită de reclamant este nelegal încasată, astfel că, urmează a admite acțiunea și a anula ca nelegală Decizia de calcul a taxei de poluare nr. 32402/18 decembrie 2008 T - Administrația Finanțelor Publice a Municipiului T, ca nelegal, cu obligarea la restituirea sumei de 6862 lei reprezentând taxă poluare, actualizată cu rata dobânzii legale, ce se va calcula de la data introducerii acțiunii și până la plata efectivă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice T și Administrația Fondului pentru Mediu, care au criticat-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publiceîn motivarea recursului a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că reînmatricularea autovehiculului de către reclamant încalcă normele europene la care România este parte, mai ales după ce a devenit stat membru UE, pentru următoarele considerente:
Obligația fiscală privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule este imperativ stabilită de OUG nr. 50/21.04.2008. Acest act normativ stabilește prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propuse de Guvernul României, în care emisiile de sunt luate în considerare la taxarea mașinilor euro 4 și euro 3 iar pentru autovehiculele noi, cu durata lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, respectându-se astfel principiul "poluatorul plătește".
Potrivit art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008, obligația de plată a taxei de poluare pentru autovehicule "intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România".
Mai arată recurenta vă legea aflată în prezent în vigoare nu permite unei instanțe de judecată să se pronunțe asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale. Aceste atribute revin exclusiv Parlamentului și Curții Constituționale, singurele instituții în măsură să aprecieze dacă legislația referitoare la taxa de poluare pentru autovehicule contravine reglementărilor UE și să adopte decizii în consecință.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct.8 si 9 Cod procedură civilă.
Recurenta Administrația Fondului pentru Mediu, în recursul său a criticat hotărârea pronunțată de instanța de fond ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanța de fond își motivează hotărârea făcând trimitere la art. 2141Cod fiscal, însă, solicită să se observe că intimatul reclamant a achitat taxa de poluare pentru autovehicul în temeiul OUG nr. 50/2008 și nu în temeiul codului fiscal, astfel cum a reținut instanța. Articolul din codul fiscal care instituie taxa specială pentru autovehicule au fost abrogate prin OUG nr. 50/2008 care a instituit taxa de poluare pentru autoturisme și care este rezultatul negocierilor cu Uniunea Europeană. Prin urmare, instanța de fond în mod greșit s-a raportat la niște dispoziții legale inaplicabile în speța de față.
Așa cum a arătat și prin întâmpinarea depusă la fond, ținând cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru ca România să se conformeze avizului motivat adresat de Comisia Comunităților Europene în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, prin care s-a declanșat cea de-a doua etapă a procedurii de contestare a nerespectării obligațiilor de stat membru în cazul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, a fost aprobată OUG nr. 50/2008, act normativ acceptat de Comisia Europeană ca fiind perfect compatibil cu aquis - ul comunitar. În forma publicată în aprilie 2008, OUG nr. 50/2008 stabilește, prin prevederile sale, măsuri care corespund pe deplin prevederilor art. 90 din tratatul de Instituire a Comunității Europene, taxa fiind neutră din punct de vedere fiscal. Comisia Europeană a acceptat principiile ultimei formule de calcul a taxei auto propusă de Guvern, în care emisiile de sunt luate în considerare la taxarea mașinilor Euro 4 și Euro 3, iar pentru autovehiculele noi, cu o durată lungă de folosire, sunt calculați coeficienți mai mari decât pentru mașinile vechi, criteriul principal de calcul fiind însă emisiile poluante.
Consideră recurenta că nu pot fi reținute susținerile reclamantului potrivit cărora prin instituirea acestei taxe "se constituie o discriminare a regimului fiscal și că aceasta taxă contravine dispozițiilor art. 90 din tratatul Comunității Europene", cât timp chiar Comisia Europeană a recunoscut că taxa de poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 corespunde normelor comunitare.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele din Codul d e procedură civilă, OUG nr. 196/2005, Legea nr. 105/2006 precum și prevederile Legii nr. 554/2004.
Intimatul reclamant legal citat nu a formulat apărări în cauză.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivelor de recurs întemeiate pe dispozițiile art.304 pct.8 si 9.pr.civ. dar si potrivit art.3041Cod procedură civilăCurtea constată că recursurile nu sunt fondate.
Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. este incident numai atunci când instanța, interpretând greșit actul dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Recurenta nu a arătat în ce constă în speță incidența acestui motiv de recurs. Astfel, raportat la obiectul acțiunii reclamantei, Curtea constată că nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conținutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanța examinând, în limitele învestirii, îndeplinirea condițiilor stabilite de lege pentru exercitarea acțiunii în contencios administrativ. Prin urmare, motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.8 pr.civ. nu este incident în speță.
Nefondate sunt si criticile aduse hotărârii, circumscrise motivului de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. Având in vedere ca argumentele arătate de cele doua recurente sunt in esența aceleași, urmeaza sa fie analizate împreuna.
În cauza de față tribunalul a reținut aplicabilitatea prioritară și directă a dispozițiilor art. 90 din Tratatul de instituire a Comunității Europene (în continuare, Tratat).
Este unanim admis atât în literatura de specialitate cât și în practica judiciară internă și cea a CJCE că art. 90 din Tratat produce efecte directe și ca atare creează drepturi individuale pe care jurisdicțiile statelor membre ale Uniunii le pot proteja.
Judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia cum sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Tribunalul ca instanță de fond nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile constituționale interne și normele Tratatului de așa manieră pentru a i se recunoaște particularului dreptul său de a nu fi impus cu o taxă specială discriminatorie la înmatricularea pentru prima dată în România a autoturismului second - hand importat dintr-un alt stat membru al Uniunii. În această manieră instanța de fond și-a îndeplinit misiunea trasată atât de Tratat cât și de Legea de ratificare a acestuia precum și de Curtea de Justiție în practica judiciară pertinentă (cauza Simmenthal II din anul 1978).
Astfel, se reține că recurentele critică hotărârea primei instanțe doar în ceea ce privește obligarea lor la restituirea integrală a taxei achitate de către intimata reclamanta, contrar dispozitiilor art.11 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
Potrivit textului invocat, " Taxa rezultată ca diferență între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pe poluare pentru autovehicule se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență."
Prin urmare, dispozițiile menționate impun organului fiscal o anumită procedură de restituire a diferenței dintre taxa de primă înmatriculare achitată în perioada 1 ianuarie 2007-30 iunie 2008 și taxa de poluare ce urmează a fi achitată în baza OUG nr.50/2008 tocmai în virtutea dreptului acestui organ de a proceda la compensări de creanțe fiscale.
Cele două taxe sunt diferite și au destinații diferite, iar instanța nu este învestită cu analizarea legalității ambelor taxe, ci doar cu privire la taxa de primă înmatriculare. În niciun caz dispozițiile arătate nu impun instanței de judecată efectuarea unor eventuale compensări care să justifice restituirea parțială și nu integrală a taxei de primă înmatriculare achitată nelegal. Aceasta, deoarece dispozițiile OUG nr.50/2008 care instituie această nouă taxă nu sunt dispoziții de procedură de imediată aplicare, astfel cum greșit susține recurenta, ci sunt norme de drept substanțial.
Curtea constată că la data declanșării litigiului de contencios fiscal erau aplicabile, conform principiului tempus regit actum, normele de drept material din legea fiscală (art. 2141-art.2143fisc.), norme care deși sunt invocate cu pregnanță și prioritate de administrația fiscală au fost găsite ca neconforme cu prevederile art. 90 parag. 1 din Tratat.
Curtea reține astfel că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației fiscale interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 I/S contre re danois des impts accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 și parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară are alt mod de calcul și altă destinație.
Împrejurarea că la nivelul Uniunii Europene s-a decis că taxa de poluare ce urmează a se percepe prin aplicarea dispozițiilor OUG nr. 50/2008 nu este contrară Tratatului nu are nicio influență asupra dreptului reclamantului de a cere și obține restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare percepută în baza unor norme juridice anterioare acestei ordonanțe de urgență și care au fost declarate ca neconforme cu prevederile Tratatului.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurileîn contencios administrativdeclarate de recurentele pârâte - Direcția Generală a Finanțelor Publice, cu sediul în T,- bis și de către Administrația Fondului pentru Mediu, cu sediul în B, nr.294 Corp A, sect.6, împotrivaSentinței civile nr. 561/03.04.2009 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr-în contradictoriu cu intimatul reclamant -, domiciliat în T,-,. 19,.B,.9,ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 28 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.-- -
2 ex./18.12.2009
03 2009
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena
