Anulare act administrativ fiscal. Decizia 455/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal
DOSAR NR-
DECI ZIA nr. 455
Ședința publică din data de 19 martie 2009
PREȘEDINTE: Alexandrina Urlețeanu
JUDECĂTOR 2: Maria Pohoață
JUDECĂTOR 3: Valentin Niță
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtulPrimarul municipiului P,cu sediul în P,- județul P, împotriva sentinței nr. 567 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta-, domiciliată în P,- județul
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul-pârât Primarul municipiului P, reprezentat de consilier juridic și intimatul-reclamant -, reprezentată de avocat din Baroul Prahova.
Procedura îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile, având cuvântul prin reprezentanții lor, menționează că nu au cereri de formulat și solicită cuvântul în dezbaterea recursului.
Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Consilier juridic, având cuvântul pentru recurentul-pârât, critică sentința pentru nelegalitate, susținând oral motivele de recurs formulate în scris și invocând incidența disp.art. 304 pct. 9 proc. civ.
Obligația stabilită de instanța de fond privind acordarea ajutorului pentru încălzire nu poate fi adusă la îndeplinire,deoarece sumele cuvenite nu se pot plăti din bugetul local. Potrivit dispozițiilor OUG nr. 57/2006 pentru modificarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 5/2003, fondurile necesare pentru plata ajutorului pentru încălzirea locuinței se suportă din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii, Solidarității Sociale și Familiei.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca temeinică și legală.
.//.
Prin dispozitivul sentinței recurate, emitentul actului administrativ a fost obligat la emiterea unor noi dispoziții, care să cuprindă valoarea corectă a ajutorului lunar pentru încălzirea locuinței și nu la plata ajutorului. Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalul Prahova sub nr- si ulterior precizata, reclamanta a solicitat anularea dispozitiilor Primarului mun. P nr.20919/30.10.2007 și nr.5443/4.02.2008, precum si obligarea acestuia sa emita noi dispozitii care sa cuprinda valoarea corecta a ajutorului lunar pentru incalzire a locuintei reclamantei, precum si plata efectiva a sumei cuvenite.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a formulat cererea nr. 4453/2007 pentru acordarea ajutorului lunar pentru incalzirea locuintei proprietatea sa, iar pe formularul tipizat, la rubrica special destinata, a mentionat si valoarea rentei viagere a sotului sau (indemizatie cuvenita revolutionarilor), primind astfel dispozitia nr.20919/2007 cu o valoare acordata de 17 lei.
S-a mai aratat că aceaste dispozitii, sunt nelegale, intrucat aceastea sunt in contradictie cu disp. art.5 al.2 din Legea nr.341/2004.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar inscrisuri, respectiv dispozitia nr.20919/2007, cererea din data de 17.03.2008, adresa nr.177/2008 - cu dovada de comunicare, foremularl completat de reclamanta, extras din Legea nr.341/2004, precum si copia actului de identitate al reclamantei.
In cauza partile au administrat proba cu inscrisuri, depunand la dosar adresele nr.8486/2008, nr.177/2008, nr.9549/2008 si nr.6760/2008, cererea si declaratia pe propria raspundere, cererea nr.177/2008, dispozitiile contestate, facturile fiscale nr.-, nr.-, - si nr.-, extras din Legea nr.341/2004, precum si ordinul de plata nr.1724/2007
La termenul de judecata din data de 18.11.2008, paratul a invocat exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile pentru dispozitia nr.20919/2007 si exceptia lipsei procedurii prealabile pentru cealalta dispozitie, exceptii ce au fost puse in discutia partilor la termenul de judecata din data de 9.12.2008, instanta respingand prima exceptie, ca neintemeiata - motivat de faptul ca paratul nu a facut dovada concreta a datei comunicarii dispozitiei catre reclamanta, data de la care sa inceapa curgerea termenului de 30 de zile, prev de art.7 al.1 din Legea nr.554/2004, astfel ca plangerea prealabila formulata in luna martie 2008 apare ca fiind formulata in termenul legal.
Prin sentința nr. 567 din 16 decembrie 2008, Tribunalul Prahovaa respins exceptia lipsei procedurii prealabile privind dispozitia paratului nr. 5443/4.02.2008, ca neintemeiata; a admis actiunea formulata de reclamantă; a anulat dispozitiile primarului nr. 20919/30.10.2007 si nr. 5443/4.02.2008, a obligat paratul sa emita noi dispozitii care sa cuprinda valoarea corecta a ajutorului lunar pentru incalzirea locuintei proprietatea
reclamantei (fara a se lua in calcul indemnizatia cuvenita revolutionarilor, cu ocazia stabilirii veniturilor realizate), precum si sa-i plateasca acesteia sumele legal cuvenite.Totodată, pârâtul a fost obligat să plateasca reclamantei suma de 404,3 lei, reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut cu privire la exceptia lipsei procedurii prealabile fata de dispozitia nr.5443/4.02.2008, ca si in cazul primei dispozitii contestate, că paratul nu a facut dovada datei comunicarii acesteia reclamantei ( invocand faptul ca dispozitia a fost trimisa prin posta prin metoda francarii, fara insa a depune vreo dovada ( borderou.etc) in acest sens, devenind incidente disp. art. 1169 civ - sarcina probei comunicarii incumbându-
Ulterior emiterii dispozitiei nr. 5443/2008 reclamanta a formulat plangere prealabila, solicitand paratului sa recalculeze drepturile ce i se cuvin, astfel ca instanta apreciaza ca aceasta cerere tine loc de procedura prealabila pentru ambele dispozitii, acestea avand acelasi obiect si acelasi destinar, motiv pentru care, raportat la dispozitiile legale mentionate, tribunalul urmează să respingă exceptia lipsei procedurii prealabile, invocate de parat, ca neintemeiata.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanta a solicitat paratului sa-i fie acordat ajutorul lunar pentru incalzirea locuintei sale, completand in acest sens formularul - tip, conform modelului existent in anexa nr.1 la Normele metodologice de aplicare a Legii nr.341/2004, aprobate prin HG 217/2003.
In acest formular, la pozitia nr.31 - referitor la veniturile obtinute de solicitantul ajutorului lunar de incalzire - este mentionata si indemnizatia cuvenita revolutionarilor, reclamanta trecand aceasta indemnizatie, care a fost luata in calcul de catre parat la stabilirea ajutorului solicitat, cu consecinta fireasca a scaderii cuantumului ajutorului acordat reclamantei.
S-a mai reținut că, potrivit dispozitiilor art.5 al.2 din Legea nr.341/2004, drepturile acordate potrivit acestei legi nu sunt considerate venituri, nu se impoziteaza si nu afecteaza acordarea altor drepturi.
Ca urmare, in mod nelegal pârâtul a considerat ca indemnizatia de revolutionar a sotului reclamantei constituie venit si a luat-o in calcul pentru stabilirea cuantumului ajutorului lunar de incalzire afectand astfel acest drept, in sensul reducerii sumei atribuite.
Chiar daca indemnizatia cuvenita revolutionarilor este mentionata in HG 217/2003 de aprobare a normelor metodologice de aplicare a OG 5/2003, in categoria venituilor care se iau in calcul la stabilirea ajutorului lunar de încalzire pentru locuinte, totusi aceasta împrejurare nu poate sa modifice să inlature în vreun dispozitiile art.5 al.2 din Legea nr.341/2004, care este un act normativ de forta juridica superioara celorlalte acte normative mentionate.
În final, tribunalul a apreciat ca dispozitiile contestate sunt nelegale, fiind emise cu nerespectarea disp. art.5 al.2 din Legea nr. 341/2004, astfel ca, potrivit dispozitiilor art.18 din Legea nr.544/2004, a admis actiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului P criticand-o pentru nelegalitate.
.//.
In sustinerea recursului, paratul arata in primul rand ca instanta de fond a solutionat gresit exceptiile invocate, respectiv a tardivitatii formularii plangerii prealabile cu privire la dispozitila 20919/2007 si a lipsei plangerii prealabile referitor la dispozitia 5443/04.02.2008.
Instanta, sustine recurenul pârât, a retinut gresit ca in cazul primei dispozitii nu s-a facut dovada datei comunicarii acesteia, precum si faptul ca ulterior emiterii dispozitiei 5443/04.02.2008 reclamanta a formulat plangere prealabila,prin care a solicitat recalcularea drepturilor,si ca cererea depusa tine loc de procedura prealabila pentru ambele dispozitii.
La solutionarea exceptiilor,arata recurentul,nu s-a avut in vedere ca prin cererea inregistrata sub nr 177/31.03.2008 reclamanta a solicitat recalcularea ajutorului lunar pentru incalzire,cerere la care a anexat si decizia nr 20919/30.10.2007 ceea ce rezulta ca avea cunostinta de aceasta, deci i se comunicase,reclamanta insa nu a respectat dispozitiile art 7 din legea 554/2004 in sensul ca nu a cerut niciodata autoritatii publice revocarea ei,situatie care se regaseste si in ceea ce priveste decizia nr 5443/04.02.2008,de aceea se impunea admiterea exceptiilor invocate si respingere actiunii ca inadmisibila.
Critica recurentului vizeaza si fondul cauzei, in sensul ca nu are nici o culpa in ceea ce priveste stabilirea cuantumului ajutorului pentru incalzirea locuintei cuvenit reclamantei deoarece acesta a fost acordat in raport de cererea depusa astfel cum a fost completata de reclamanta,si care s-a stabilit si in raport de indemnizatia de revolutionar cuvenita sotului acesteia.
Mai arata recurentul ca fondurile necesare pentru plata ajutorului pentru incalzirea locuintei se suporta din bugetul de stat,prin bugetul Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei,iar obligatia de restituire a sumelor cuvenite,nu poate fi adusa la indeplinire,deoarece aceste sume nu se pot plati din bugetul local.
Curtea, analizand sentinta pronuntata de instanta de fond prin prisma criticilor formulate de recurent avand in vedere actele dosarului si dispozitiile legale in materie,constata ca recursul este nefondat urmand a fi respins pentru urmatoarele considerente.
Criticile recurentului referitoare la modalitatea de solutionare a exceptiilor sunt nefondate.
Astfel,se retine ca la solutionarea cauzei in fond,paratul recurent a invocat cu privire la decizia nr 20919/30.10.2007 exceptia tardivitatii depunerii plangerii pealabile,iar cu privire la decizia nr 5443/04.02.2008 exceptia prematuritatii depunerii actiunii constand in lipsa plangerii prealabile.
In cauza au incidenta dispozitiile art 7 din legea 554/2004 care arata ca Inainte de a se adresa instantei de contencios administrativ competente, persoana care se considera vatamata intr-un drept al sau ori intr-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie sa solicite autoritatii publice emitente sau autoritatii ierarhic superioare, daca aceasta exista, in termen de 30 de zile de la data comunicarii actului, revocarea, in tot sau in parte, a acestuia.
Din verificarea actelor dosarului,rezulta asa cum retine si instanta de fond,ca nu s-a facut dovada comunicarii catre reclamanta a actelor administrative a caror anulare se
solicita,pentru a se putea aprecia daca plangerea prealabila formulata de reclamanta la data de 17.03.2008 a respectat termenul prevazut de dispozitiile legale suscitate.
In lipsa unei dovezi de comunicare a celor doua decizii,plangerea pealabila formulata de reclamanta la data de 17.03.2008,se apreciaza ca a fost facuta in termen pentru ambele decizii contestate.
Sustinerile recurentului in sensul ca atata timp cat reclamanta a anexat la
cererea inregistrata sub nr 177/31.03.2008 decizia contestata denota ca a avut cunostinta de aceasta,nu echivaleaza asa cum incearca sa arate recurentul cu comunicare a actului administrativ.
Notiunea de comunicare utilizata in cuprinsul alin 1 al art 7 are in vedere comunicare formala,oficiala a actului catre persoana la care aceasta se refera.
Neexistand aceasta dovada oficiala de comunicare,exceptiile invocate nu pot fi apreciate ca intemeiate,motiv pentru care,instanta de fond a pronuntat o solutie legala prin respingerea lor.
Nici critica cu privire la fondul cauzei nu este intemeiata.
Art 16 indice 2 alin (4) din OUG 5/2003 cu modificarile la zi, privind acordarea de ajutoare pentru încălzirea locuinței, precum și a unor facilități populației pentru plata energiei termice arata ca - la stabilirea venitului net mediu lunar pe membru de familie și, după caz, al persoanei singure, se iau calcul toate veniturile realizate de membrii acesteia în luna anterioară depunerii cererii. Pentru stabilirea dreptului,primarul poate solicita prezentarea de documente doveditoare privind componența familiei și veniturile realizate de membrii acesteia sau, după caz, de persoana singură.
Se mai retine deasemeni ca potrivit art 14 din acelasi act normativ ajutorul pentru încălzirea locuinței se acordă pe bază de cerere, însoțită de declarația pe propria răspundere privind componența familiei și veniturile acesteia.
Prin cererea formulata,reclamanta a specificat ca venit si indemnizatia de revolutionar acordata sotului potrivit legii 341/2004.
Or,potrivit art 5 alin 2 din legea 341/2004- Drepturile acordate potrivit acestei legi nu sunt considerate venituri, nu se impozitează și nu afectează acordarea altor drepturi.
Ca atare,chiar daca reclamanta a mentionat in cererea sa ca venituri, indemnizatia de revolutionar pe care sotul sau o primeste,aceasta nu poate fi avuta in vedere la stabilirea altor drepturi asa cum arata in mod expres dispozitia prevazuta in art 5 alin 2 din legea 341/2004, lege care are caracter special si forta juridical superioara fata de ordonantele de urgenta -asa cum corect a retinut si instanta de fond,atunci cand a admis actiunea reclamantei.
Sustinerile recurentei referitoare la imposibilitatea executatii hotararii pronuntate in sensul ca plata nu poate fi facuta din bugetul local,nu pot duce la admiterea recursului avand in vedere ca recurentul prin actele administrative emise a adus un prejudiciu reclamantei,constand in suportarea de catre aceasta a unor costuri pentru plata consumurilor de incalzire aferenta sezonului,mai mari decat cele reale,datorita unui calcul gresit al ajutorului ce trebuia acordat,prejudiciu ce trebuie recuperat de la cel vinovat de producerea lui,in speta autoritatea publica emitenta a actului administrativ.
Pentru aceste considerente,Curtea, în raport cu dispozitiile art. 312 alin 1
Proc. Civ va respinge recursul ca nefondat.
In cauza urmeaza a se face si aplicarea art 274 Pr.Civ, în sensul ca recurentul urmeaza a fi obligat la plata sumei de 400 lei cheltuieli de judecata fata de reclamanta intimata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge declarat de pârâtulPrimarul municipiului P,cu sediul în
P,- județul P, împotriva sentinței nr. 567 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta-, domiciliată în P,- județul P, ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - - - -
GREFIER,
- -
red. AU
dact.MC
2ex/3.04.2009
2926/105 Trib.
Operator date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Alexandrina UrlețeanuJudecători:Alexandrina Urlețeanu, Maria Pohoață, Valentin Niță
