Anulare act administrativ fiscal. Decizia 464/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 464/CA/2009 -
Ședința publică
din 08 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat derecurentul reclamant, cu domiciliul ales în O,-.5județul împotriva Sentinței nr. 454/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. - în contradictoriu cuintimatul pârât COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA cusediul în B,-, sector 6, având ca obiect - ANULARE ADMINISTRATIV -.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că dezbaterea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 01.10.2009, când s-au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru acest termen și când:
CURTEA DE APEL
Deliberând:
Constată că prin Sentința nr.454 din 10 iunie 2009, Tribunalul Bihora admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de pârât și în consecință a respins cererea formulată de reclamantul împotriva pârâtului COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA, ca fiind promovată de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Pentru a pronunța această hotărâre, nalizând excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârât, instanța a constată că aceasta este întemeiată și a admis-
Pentru hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a atacat cu contestație Decizia nr. 4 din data de 25.10.2007 a Colegiului Medicilor B prin care s-a reținut că nu s-au constatat elemente de culpă medicală în cazul medic specialist și, medic primar obstetrică ginecologie, ambii medici în cadrul Spitalului Municipal Prin Decizia nr. 2/16.01.2009, Comisia superioară de disciplină a Colegiului Medicilor din România, a admis în parte contestația reclamantului, a desființat în parte Decizia nr. 4/2007 a Colegiului Medicilor B și a aplicat medicului sancțiunea avertisment fiind totodată obligat la efectuarea unor cursuri de perfecționare. A fost menținută soluția pronunțată cu privire la medicul.
Instanța reține că potrivit art. 451 din legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății: "Împotriva deciziei de sancționare a Comisiei superioare de disciplina, in termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune in anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului in a cărui raza își desfășoară activitatea".
Totodată, s-a reținut că prin decizia nr. 871/2008, invocată de către pârâtă, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la art. 451 din actul normativ invocat. Pentru a dispune astfel curtea a reținut că: "răspunderea disciplinara a medicilor își are temeiul în obligațiile ce izvorăsc din prevederile legilor si regulamentelor profesiei medicale, ale Codului d e deontologie medicala si ale regulilor de buna practica profesionala, ale Statutului Colegiului Medicilor din România ori ale deciziilor obligatorii adoptate de organele de conducere ale Colegiului Medicilor din România, obligații a căror nerespectare prejudiciază onoarea si prestigiul profesiei sau ale Colegiului Medicilor din România. Prin urmare, aceasta forma speciala de răspundere vizează strict raporturile dintre medic, pe de o parte, si categoria profesionala din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, Colegiul Medicilor din România, ale căror interese sunt prejudiciate, de cealaltă parte.
Acest cadru al răspunderii disciplinare justifica soluția legislativa criticata care consacra dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin aceasta decizie".
Constată totodată că, reclamantul după cum a reținut și Curtea în expunerea argumentelor sale, este îndreptățit să solicite atragerea răspunderii penale, civile etc. a medicului, prin prisma prevederilor art. 442 din Legea nr. 95/2006, care nu exclude o altă formă de răspundere în afara celei disciplinare.
De altfel după cum reclamantul afirmă și după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 17 din dosar, prin rechizitoriul din data de 08.07.2008 întocmit în dosarul 945/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Beiuș, împotriva celor doi medici a fost pusă în mișcare acțiunea penală și au fost trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
Prin raportare la cele reținute, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâtă este întemeiată și a admis-o, iar pe cale de consecință a respins cererea promovată de reclamant ca fiind formulată de o persoană fără legitimare procesuală activă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen și legal timbrat, reclamantul, solicitând în principal admiterea acestei căi de atac, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru rejudecarea cauzei, iar în subsidiar modificarea sentinței în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului și admiterea cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului se arată că prin calitate procesuală se înțelege îndreptățirea unei persoane fizice sau juridice de a participa la activitatea judiciară și întrucât reclamantul a suferit un prejudiciu enorm de pe urma activității nedeontologice a celor doi medici, consideră că este îndreptățit a promova acțiunea. Apreciază că în cauză sunt aplicabile prevederile referitoare la dreptul la un recurs efectiv, promovat în fața unei instanțe judecătorești imparțiale, soluția dată de un organ administrativ trebuind să fie verificată și cenzurată de o instanță judecătorească. Întrucât prin acțiunile neprofesioniste ale medicilor soția reclamantului a decedat, acesta justifică interes în cauză și totodată apără un interes public solicitând a se lua măsura interdicției de a profesa față de cei doi medici.
Sub aspectul fondului cauzei arată că Colegiul Medicilor din România și Comisia Superioară de Disciplină nu trebuia să treacă cu vederea nici rechizitoriul întocmit de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Oradea și nici concluziile expertizelor medico-legale efectuate de către Serviciul de Medicină Legală a Județului B și Institutul de Medicină Legală T, situație în care se impune anularea acestor decizii.
Prin Întâmpinarea formulată în cauză de către pârâtul Colegiul Medicilor din România se solicită respingerea recursului ca nefondat întrucât instanța de fond în mod corect a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului față de considerentele Deciziei nr.871/2008 a Curții Constituționale.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și din oficiu în baza dispozițiilor art. 304 ind.1 Cod Procedură Civilă, instanța constată că recursul declarat în cauză este neîntemeiat.
Prin acțiunea formulată în cauză de către reclamantul recurent, s-a solicitat anularea Deciziei nr.4/25.10.2007 emisă de Colegiul Medicilor B și a Deciziei nr. 2/2009 emisă de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor din România prin care a fost admisă în parte contestația reclamantului și desființată în parte Decizia nr.4/25.10.2007 emisă de Colegiul Medicilor B în sensul că s-a aplicat medicului sancțiunea avertismentului și s-a stabilit obligația efectuării unor cursuri de perfecționare, fiind menținută soluția pronunțată cu privire la medicul.
Potrivit dispozițiilor art.451 din Legea nr.95/2006, privind reforma în domeniul sănătății, împotriva deciziei de sancționare a Comisiei Superioare de Disciplină, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la Secția de Contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea, în termen de 15 zile de la comunicare.
Dispozițiile Legii nr.95/2006 cuprind reglementări speciale privind ancheta disciplinară în cazul medicilor și căile de atac împotriva actelor administrativ jurisdicționale adoptate de Comisia Superioară de Disciplină.
Prin urmare, calitate procesuală de a ataca decizia emisă de către Comisia Superioară de Disciplină o are doar medicul sancționat.
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile art. 451 din Legea nr.95/2006, reținând că forma specială de răspundere reglementată de dispozițiile acestei legi vizează strict raportul dintre medic și categoria profesională din care face parte sau reprezentantul acestei categorii, respectiv Colegiul Medicilor din România, iar acest cadru al răspunderii disciplinare justifică prevederea legislativă care consacră dreptul de a ataca în justiție decizia Colegiului Medicilor din România doar pentru medicul sancționat prin această decizie.
Prima instanță a reținut în mod corect și faptul că reclamantul este îndreptățit să solicite atragerea răspunderii penale sau civile a medicului, prin prisma prevederilor art.442 din aceeași lege, prevederi care nu exclud o altă formă de răspundere în afara celei disciplinare.
Prin motivele de recurs, recurentul face referire la prevederile cu privire la dreptul la un recurs efectiv fără să indice un text legal în acest sens.
Practica este în sensul că dreptul la acces la justiție nu este absolut, el poate fi restrâns prin normele de drept intern, iar statele contractante dispun în acest sens de o anumită marjă de apreciere fără însă ca dreptul în discuție să fie atins în însăși substanța sa ( Hot din data 15.02.2000 în cazul C/a ).
În speță recurentul reclamant are la îndemână acțiunea în despăgubiri, fie prin constituirea ca parte civilă în procesul penal, fie prin acțiune civilă separată.
Dispozițiile art.451 din Legea nr.95/2006 nu pot fi interpretate nici în sensul că reclamantul nu poate ataca în instanță, decizia prin care medicul e sancționat dar poate ataca decizia atunci când medicul nu e sancționat, cum e cazul în speță a soluției pronunțate de către pârâtă cu privire la medicul, deoarece prin prevederea expresă cuprinsă în acest text de lege, legiuitorul a înțeles să limiteze posibilitatea de a ataca decizia doar la medicul care a fost sancționat și care are interes în acest sens, fără a lăsa posibilitatea reclamantului să o atace, întrucât este o decizie pronunțată într-o procedură disciplinară prin care persoane cu pregătire de specialitate se pronunță în mod irevocabil.
Interpretarea extinctivă a dispozițiilor art.451 din Legea nr.95/2006 în sensul că reclamantul nu poate ataca nici decizia de sancționare a medicului și nici pe cea de respingere a plângerii, este impusă de necesitatea egalității de tratament față de părți, în speță față de cei doi medici.
Pentru aceste considerente, instanța apreciază că soluția pronunțată de prima instanță este temeinică și legală și urmează a fi menținută în totalitate și respins recursul în baza dispozițiilor art.312 alin.1 Cod Procedură Civilă.
Motivele de recurs privind aspecte care se referă la judecata în fond a cauzei nu vor mai fi analizate de instanța de recurs întrucât prima instanță a soluționat cauza fără a cerceta pe fond acțiunea și față de soluția de menținere a sentinței primei instanțe.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurentul reclamant,cu domiciliul ales în O,-.5 județul împotriva Sentinței nr. 454/CA/10.06.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. - în contradictoriu cuintimatul pârât COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIA cusediul în B,-, sector 6, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Cu opinie separată
Jud.fond
Red.dec. S - 20.10.2009
Tehnored. - 22.10.2009
Emis 2 comunicări predate la expediție
1.recurentul reclamant, cu domiciliul ales în O,-.5județul
2.intimatul pârât COLEGIUL MEDICILOR DIN ROMÂNIAB,-, sect.6
OPINIE SEPARATĂ
că soluția legală era aceea de admitere a recursului, casarea în parte a hotărârii recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în ceea ce privește pct. 2 din Decizia nr. 2/2009 a Comisiei Superioare de Disciplină, privind respingerea contestației referitor la dr. și menținerea sentinței în ceea ce privește pct. 1 din Decizia nr. 2/2009.
În acest sens, apreciez că, potrivit art. 451 din Legea nr. 95/2006, reclamantul avea calitate procesuală activă în privința atacării părții din Decizie referitoare la dr.. În conformitate cu acest text legal, împotrivadeciziei de sancționarea Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul sancționat poate formula o acțiune în anulare la secția de contencios administrativ a tribunalului în a cărui rază își desfășoară activitatea.
Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale citate, rezultă că doar decizia de sancționare a medicului nu poate fi atacată de persoana vătămată, pe când decizia prin care s-a respins contestația persoanei vătămate de sancționare a medicului, aceasta are calitate procesuală activă pentru atacarea în instanță a respectivei decizii.
Accesul liber la justiție este garantat de art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României, precum și de art. 6 și 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și prin urmare regula este aceea că orice persoană are dreptul de acces la o instanță pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, limitările aduse acestui drept reprezentând excepții, care sunt de strictă interpretare și aplicare.
Prin urmare, câtă vreme legea conferă calitate procesuală activă doar medicului sancționat, însă numai în ceea ce privește decizia de sancționare, rezultă că, în privința părții din decizie prin care s-a respins contestația referitor la medicul, persoana vătămată are calitate procesuală activă pentru atacarea acesteia în instanță, iar față de aceste considerente se impune casarea în parte a sentinței recurate privind pct. 2 din Decizia nr. 2/2009 și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru soluționarea pe fond a acțiunii sub acest aspect.
JUDECĂTOR
- -
Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
