Anulare act administrativ . Decizia 466/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ și de
CONTENCIOS ADMINISTRATIV și FISCAL
DOSAR NR. - -
DECIZIA nr. 466/CA/2009 -
Ședința publică
din 08 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Marinescu Simona Judecător
- - - JUDECĂTOR 2: Boța Marilena
- - - JUDECĂTOR 3: Filimon Marcela
- - - Grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului în contencios administrativ formulat derecurenta reclamantă - SRLcu sediul în Otopeni, Calea nr.224 E, județul I împotriva Sentinței nr. 156/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr- în contradictoriu cuintimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - SERVICIUL SOM. CONTESTAȚIIdin O,- B, județul B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B - BIROUL VAMAL O, cu sediul în O,-, având ca obiect - ANULARE ADMISTRATIV.
La apelul nominal făcut în cauză lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanței că recursul este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei prin chitanța - din 01.10.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din 01.10.2009, când s-au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea pentru azi, în termenul de pronunțare acordat recurenta a depus la dosar înscrisurile solicitate, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Constată că prin Sentința nr.156/04.03.2009 Tribunalul Bihor a espins ca nefondată cererea formulată de reclamanta - SRL Otopeni împotriva pârâtelor DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - SERVICIUL SOM. CONTESTAȚII O și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B - BIROUL VAMAL
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța, analizând probele administrate, a constata că cererea este neîntemeiată pentru următoarele considerente:
Prin Deciziile de regularizare a situației nr.251 și 252 di 26.02.2008, privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal și prin Procesele verbale de control nr. 2587 și 2589 din 26.02.20008 emise de organele vamale din cadrul V B, în sarcina reclamantei - SRL -comisionar vamal în calitate de principal obligat a fost stabilită ca obligație de plată la bugetul de stat suma de 14828 lei din care 10.728 lei taxă pe valoare adăugată și 4099 lei majorări de întârziere.
Împotriva acestor acte administrativ-fiscale reclamanta a formulat contestație respinsă prin Decizia nr.74/11.07.2008 de către pârâta DGFP B, cu motivarea că, pentru cele două operațiuni de tranzit comunitar M-J 657 0000 30506/12.03.2007, și M-J 657 0000 13315/02.02.2007, reclamanta nu a prezentat documente sau copii certificate "conform cu originalul" emise de birourile vamale de destinație din care să rezulte că regimurile de tranzit au fost încheiate.
Instanța a reținut că, din adresa nr.62113/TZ/04.02.2008, emisă de Direcția Tehnici de și Vamal din cadrul ții naționale a Vămilor, rezultă că, în urma cercetărilor efectuate pentru cele două operațiuni de tranzit birourile vamale de destinație nu au confirmat încheierea regimurilor de tranzit, astfel că biroul vamal de plecare a procedat la încheierea din oficiu și scoaterea din evidență a operațiunilor.
Pe de altă parte contrar celor afirmate de reclamantă, aceasta nu a făcut dovada nici în cursul soluționării cererii de față că regimurile de tranzit s-au încheiat, prin depunerea unor documente din care să rezulte neîndoielnic că mărfurile și declarația de tranzit au fost prezentate biroului de destinație, înregistrate în evidența acestuia, iar rezultatul controlului,conform" a fost înscris pe declarație de tranzit, după cum nu a fost prezentată nici o probă alternativă,conformă cu originalul, care să răspundă exigențelor Ordinului vicepreședintelui ANAF nr. 9327/2006, privind aprobarea Normelor Tehnice pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar, art.39 din OUG nr.150/2005, pentru aderarea României la Convenția privind regimul de tranzit comun, aprobate prin Legea nr. 22/2006.
De altfel, după cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 64,65 reclamanta însăși a solicitat pârâtei DGFP B, să suspende soluționarea pe cale administrativă a contestațiilor sale, până la depunerea documentelor doveditoare, ale încheierii operațiunilor suspensive de tranzit, după care la data de 16.06.2007, a solicitat reluarea soluționării pe baza documentelor inițial prezentate, arătând că nu s-au putut obține alte documente justificative suplimentare.
Prin urmare, în mod legal, organele de control au constat că, reclamantei îi revine obligația de a plăti bugetului statului suma de 10.728 lei TVA și 4.099 lei majorări de întârziere, întrucât aceasta nu a făcut dovada că tranzitele comunitare din 02.02.2007 și 12.03.2007 cu termen de prezentare în 11.02.2007 și 19.-03.2007, au fost încheiate iar - urile prezentate în copie necertificată nu pot fi asimilate dovezilor pretinse de normele legale anterior invocate.
Cât privește susținerea că, organul de control nu a identificat corect faptele sub aspectul datei la care s-au săvârșit instanța a înlăturat-o, ca irelevantă în raport de cele reținute anterior și constată că, această împrejurare nu este de natură a atrage nulitatea actelor contestate, în temeiul art.45 din OG 92/2003, după cum se susține de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat recurs recurenta, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și anulării Deciziei nr. 74/11.07.2008 emise de B, precum și a deciziilor pentru regularizarea situațiilor nr. 251/26.02.2008 și nr. 252/26.02.2008 și a proceselor-verbale de control mr. 2587/26.02.2008 și nr. 2589/26.02.2008.
În motivarea recursului, recurenta a susținut, în esență, că în mod nelegal li s-a respins acțiunea în anularea actelor administrative arătate, căci în ambele cazuri operațiunea suspensivă de tranzit comunitar s-a încheiat în termenul de 8 zile acordat, semnarea -ului de către destinatar reprezentând o dovadă clară și neechivocă a ajungerii mărfii la destinație, care nu ar fi putut să intre în țara de destinație - Italia și Franța - fără achitarea obligațiilor bugetare către statul respectiv și fără închiderea operațiunii de tranzit suspensiv și acordarea liberului de vamă.
Fiind vorba, în speță, despre un tranzit comunitar, efectuat după aderarea României la Uniunea Europeană, organul vamal de control din Italia, respectiv Franța, nu a mai aplicat ștampila de vamă pe documentul de transport și nici nu a mai eliberat un alt document alternativ, considerând că mărfurile aparțin unor membri ai comunității europene. Însă acest nu a fost interpretat în mod corect de organul de control și nici de pârâta de rd. 1, nefiind considerat de organele în drept un document alternativ în conformitate cu prevederile art. 51 din Ordinul 9327/2006.
În drept s-au invocat prevederile Legii 554/2004, art. 12, 44, 45, 175, 177 din OG 92/2003, Regulamentul 2913/1993, art. 223, 250, art. 52 din ordinul 9327/2006.
Intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cas olicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea în totalitate a sentinței, ca legală și temeinică.
Examinând sentința recurată, raportat la motivele de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, potrivit art. 30471 Cod procedură civilă, instanța reține că recursul este nefondat, urmând a fi respins și menținută ca legală și temeinică sentința recurată, pentru următoarele considerente:
La data de 23.02.2007, în calitate de principal obligat conform pct. 2 alin. 1 din Ordinul 9327/2006 al Vicepreședintelui ANAF a înregistrat la. B două operațiuni de tranzit comunitar pentru 10 bucăți foarfeci hidraulice, respectiv 66 colete cu subansamblu mecanic, având ca destinatar Biroul Vamal Italia și respectiv Biroul vamal Franța, cu termen de prezentare 11.02.2007 și respectiv 19.03.2007. Pentru nerespectarea termenelor și condițiilor prevăzute în Normele de Aplicare a ordinu7lui 9327/2006, art. 50 și art. 92,96 din Regulamentul Consiliului Europei nr. 2913/1992, s-a întocmit pe numele reclamantei recurente procesele-verbale de control și deciziile de regularizare a situațiilor arătate în petitul acțiunii.
Problema ridicată în speță este dacă înscrisurile invocate de reclamanta recurentă, respectiv -urile semnate și ștampilate atât de transportator, cât și de beneficiarii mărfurilor, constituie documente alternative în baza căror instanța poate considera regimul de tranzit comunitar ca fiind încheiat.
În acest sens, se va reține că, otrivit p. art. 361 alin. 1 și 2 din Regulamentul CEE nr. 2454/1993, privind dispozițiile de aplicare a reglementării CEE nr. 2913/1992 a Consiliului de stabilire a Codului Vamal Comunitar, mărfurile și exemplarele 4 și 5 ale declarației de tranzit sunt prezentate biroului de destinație, care înregistrează exemplarele, menționează pe ele data de sosire și le adnotează în funcție de controlul efectuat.
De asemenea, potrivit art. 363 din același Regulament, autoritățile vamale ale statului de destinație trimit de îndată exemplarul 5 al declarației de tranzit autorităților vamale ale statului de plecare într-un termen de o lună cel mult de la încheierea regimului.
Dispoziții asemănătoare se regăsesc și în Ordinul nr. 9327/2006 privind aprobarea normelor tehnice pentru aplicarea regimului de tranzit comunitar, care la art. 28-33 prevede că, la biroul vamal de plecare se întocmește declarația de tranzit comunitar, acesta stabilind termenul în care mărfurile trebuie prezentate biroului vamal de destinație. La biroul vamal de destinație se efectuează controlul mărfurilor, iar acesta înscrie la rubrica "observații" una dintre mențiunile prevăzute la art. 48 alin. 2.
După cum prevede expres art. 48 alin. 4, ceste mențiuni au rolul de a informa biroul de plecare cu privire la rezultatul controlului efectuat de biroul de destinație. În funcție de mențiunile înscrise, biroul de plecare poate descărca sau nu operațiunea de tranzit din evidențe. În continuare, art. 50 alin. 1 prevede că regimul de tranzit comunitar/comun se încheie atunci când mărfurile și declarația de tranzit sunt prezentate la biroul de destinație, conform dispozițiilor regimului și înregistrate în evidența acestuia, iar rezultatul controlului, "conform", este înscris pe declarația de tranzit.
De asemenea, potrivit art. 51 alin. 1 și 2, la cererea principalului obligat sau a transportatorului, biroul de destinație este obligat să elibereze o probă alternativă sau o recipisă, conform prevederilor din Regulamentul vamal comunitar. Aceste documente se eliberează la momentul încheierii regimului de tranzit și nu ulterior.
Din ansamblul dispozițiilor comunitare și naționale arătate, reiese că orice dovadă privind încheierea regimului tranzitului comunitar trebuie să emane de la autoritatea vamală de destinație, nefiind suficientă confirmarea primirii mărfii de către beneficiar prin semnarea de către acesta a -ului. Mai mult, recurenta a invocat
în cererea de recurs împrejurarea că obligațiile fiscale aferente operațiunilor vamale au fost achitate în țara de destinație, la momentul finalizării operațiunii de tranzit, însă nu s-a adus nici o probă în acest sens.
Față de considerentele arătate, reținând că reglementările în materie nu comportă discuții de interpretare, fiind suficient de clare, în condițiile în care recurenta reclamantă nu a dovedit prezentarea mărfurilor biroului vamal de destinație și prin aceasta încheierea tranzitului vamal comunitar, în mod legal instanța de fond a respins acțiunea sa ca fiind nefondată.
În ceea ce privește majorările de întârziere calculate, în mod corect acestea au fost stabilite, recursul nefiind întemeiat nici sub acest aspect, întrucât acestea au fost calculate pe perioada cuprinsă între termenele de încheiere a regimului de tranzit, stabilite prin declarațiile vamale și până la data de 29.02.2008. Din interpretareaper a contrarioa prevederilor art. 114 alin. 1 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României, în conformitate cu care egimul de tranzit se încheie și obligațiile titularului se consideră îndeplinite când mărfurile plasate sub acest regim și documentele solicitate au fost prezentate biroului vamal de destinație, în concordanță cu dispozițiile regimului, rezultă că, în ipoteza în care regimul de tranzit nu a fost încheiat din culpa recurentei reclamante, deoarece mărfurile nu au fost prezentate biroului vamal de destinație, în mod legal a procedat organul vamal calculând majorări de întârziere de la expirarea termenelor acordate pentru încheierea regimului de tranzit vamal, căci de la acea dată era scadentă datoria vamală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins recursul ca nefondat.
Se va lua act de faptul că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat derecurenta reclamantă - SRLcu sediul în Otopeni, Calea nr.224 E, județul I și punct de lucru în O, Șoseaua nr.20 împotriva Sentinței nr. 156/CA/04.03.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - SERVICIUL SOM. CONTESTAȚII din O,- B, județul B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B - BIROUL VAMAL O, cu sediul în O,-, pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 08 octombrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - -
Jud.fond
Red-.dec. M- 26.10.2009
Tehnored. - 28.10.2009 - 5 exemplare
recurenta reclamantă - SRL cu sediul în Otopeni, Calea nr.224 E, județul I intimata pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - SERVICIUL SOM. CONTESTAȚII din O,- B, județul B și DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU ACCIZE ȘI OPERAȚIUNI VAMALE B - BIROUL VAMAL O,-,Președinte:Marinescu SimonaJudecători:Marinescu Simona, Boța Marilena, Filimon Marcela
