Anulare act administrativ fiscal. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.516/CA
Ședința publică din data de 22 octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
S-a luat în examinare recursul în contencios-administrativ declarat de recurentul reclamant - domiciliat în C,-, -.B,.12, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 1007 din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - cu sediul în B, nr. 202, sector 1, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul reclamant reprezentat prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.21/2008 depusă la dosar, lipsind intimata pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul este declarat în termenul legal, motivat și scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul de ședință învederează obiectul cauzei, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.
Întrebat fiind, apărătorul recurentului reclamant precizează că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat, solicitând cuvântul asupra cauzei.
Curtea, luând act că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Pentru recurentul reclamant av. solicită admiterea recursului formulat și trimiterea cauzei spre rejudecarea acțiunii astfel cum a fost formulată având în vedere Legea 9/1998 și HG 1277/2007. Învederează instanței că împotriva ordinului reclamantul a depus contestație la unitatea emitentă întrucât nu a fost informat unde trebuia să depună contestația.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului în contencios-administrativ de față;
1.Obiectul litigiului și părțile în proces
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților să se dispună anularea Ordinului nr. 2079/17.04.2007 și judecarea de la cel mai vechi act de procedură efectuată.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că prin Hotărârea nr.915/13.12.2001 a fost aprobată cererea nr.1671/8.01.1999 ce avea drept obiect solicitarea compensațiilor pentru bunurile abandonate de autor statului bulgar, stabilindu-se compensații numai pentru recolta neculeasă de pe terenul agricol.
Actele anexate cererii cu nr. 1671/8.01.1999 dovedeau că autorul deținea și o casă cu trei camere. În urma contestației formulate a primit Ordinul Prefectului C nr- prin care, se acordă numai recolta neculeasă din Bulgaria, iar în privința imobilului s-a motivat că nu se lucrează cu jumătăți de imobil.
A susținut reclamantul că a depus contestație în termen legal la Ministerul Finanțelor Publice-B, dar nu a primit nici un răspuns, iar ulterior a revenit cu adresă la Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr.9/1998.
răspuns, a revenit cu adresă la data de 19.09.2005 prin care a arătat că prin recomandata nr.1050/80905 a depus copii ale actelor de proprietate deținute de pârâți și bunici care dovedeau că aceștia nu fuseseră despăgubiți de Statul
În data de 28.11.2005 a revenit cu adresă la Cancelaria Primului Ministru la care au fost anexate copii ale actelor doveditoare în susținerea contestației.
A mai învederat reclamantul că urmare nenumăratelor adrese, la data de 27.12.2005, s-a comunicat răspuns din partea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în sensul că studierea unui dosar presupune o analiză atentă a actelor comunicate iar Ordinul de validare sau invalidare va fi transmis la domiciliu.
După toate răspunsurile evazive, la data de 17.04.2007, a fost emis Ordinul 2079 prin care s-a validat Hotărârea 915/13.12.2001 iar termenul de contestare era de 30 de zile pentru depunerea contestațiilor.
A mai arătat reclamantul că a îndreptat contestația către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, iar prin adresa primită în luna august 2007 i s-a adus la cunoștință că ordinul putea fi atacat în termen de 30 de zile. Consideră că termenul de 30 de zile trebuia să i se aducă la cunoștință odată cu emiterea ordinului emis.
Legal citată, pârâta a formulat note scrise prin care și-a precizat poziția procesuală și a invocat pe cale de excepție tardivitatea formulării cererii de chemare în judecată întrucât a fost formulată cu nerespectarea termenului legal.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, apreciind că Hotărârea Comisiei Județene C nr.1337/13.02.2003 este legală și temeinică întrucât a fost emisă cu considerarea tuturor actelor specifice pentru dovedirea proprietății imobiliare în cazul autorului coroborate cu Declarația pe proprie răspundere nr.3858/28.12.1999 dată în fața notarului public.
În ceea ce privește natura juridică specială a contractelor de vânzare cumpărare/recolonizare încheiate între coloniști și statul român în perioada 1942-1948 contravaloarea bunurilor primite la recolonizare în D de Nord urma să fie achitată de aceștia în 10 rate egale anuale începând cu 1 noiembrie 1950.
Ulterior, art.1 din Decretul nr.553/23.12.1953 a prevăzut anularea sumelor datorate drept preț pentru terenurile și construcțiile primite de coloniștii evacuați din D de Sud potrivit contractelor încheiate în baza Legii nr. 766/1941, în măsura în care ratele nu au fost achitate.
A solicitat că în cazul în care reclamantul va învedera că bunurile primite în județul C au fost cumpărate de la Statul Român și prețul a fost plătit, să se facă dovada achitării ratelor datorate drept preț cu înscrisuri din Arhivele Ministerului Agriculturii și Domeniilor - Oficiul Național al colonizărilor.
2.Hotărârea Tribunalului Constanța
Prin Sentința civilă nr.1007 din 29 mai 2008 Tribunalul Constanțaa admis excepția tardivității formulată de pârâtă și a respins cererea reclamantului ca tardivă.
Pentru a dispune astfel prima instanță, soluționând cu precădere excepția invocată de pârâtă, a reținut că potrivit dispozițiilor art.7 alin(4) din Legea nr.9/1998 hotărârile Comisiei Centrale sunt supuse controlului judecătoresc putând fi atacate în termen de 30 de zile de la comunicare la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Din perspectiva dispozițiilor enunțate, precum și în aplicarea art. 11 alin.(1) din Legea nr.554/2004, instanța a constatat că cererea reclamantului înregistrată la data de 24.03.2008 este tardivă raportat la înscrisurile administrate la dosarul cauzei precum și mențiunilor reclamantului din cererea de chemare în judecată în care apreciază că actul administrativ - Ordinul nr. 2079/17.04.2007 - i-a fost comunicat dar nu a formulat contestația la instanță întrucât odată cu emiterea actului nu i s-a comunicat și posibilitatea de a se adresa instanței competente.
Apărarea reclamantului a fost înlăturată întrucât prin ordin se prevede posibilitatea atacării actului administrativ în cazul în care beneficiarul actului nu era de acord cu cuantumul despăgubirilor calculate.
3.Recursul
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul criticând-o ca fiind nelegală motivat de faptul că tribunalul greșit a respins cererea cât timp ordinul cuprindea numai termenul de 30 de zile pentru depunerea contestațiilor, fără a se indica și instanța căreia trebuia să se adreseze cu contestație.
Consideră că odată cu emiterea ordinului emis de către Șeful Cancelariei Primului Ministru trebuia să se comunice, pe lângă termenul de contestare a ordinului și instanța competentă în soluționarea contestației.
Intimata pârâtă, legal citată, nu a depus întâmpinare potrivit art.308 al.2 din Codul d e procedură civilă.
4.Curtea
Examinând recursul prin prisma criticilor aduse hotărârii de către recurent și care au fost încadrate în motivul prevăzut de art.304 pct.9 dar și potrivit dispozițiilor art.3041din Codul d e procedură civilă curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente:
Legea cadru care reglementează procedura privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria este Legea nr. 9/1998, republicată și HG nr.753/1998 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicareaLegii nr. 9/1998.
Potrivit acestui act normativ s-au constituit, prin ordin al prefectului, în fiecare județ și în municipiul B, câte o comisie pentru aplicarea legii, iar prin hotărâre a Guvernului, comisia centrală pentru aplicarea dispozițiilor legii, care funcționa la Ministerul Finanțelor Publice, fiecare având atribuțiile stabilite în art.7 din Legea nr. 9/1998.
Dispozițiile art.7 din Legea nr. 9/1998 prevăd următoarele:
(1) Comisiile județene și a municipiului B primesc, verifică și rezolvă cererile de acordare a compensațiilor. Hotărârile privind acordarea compensațiilor se dau în termen de cel mult 6 luni de la primirea cererilor. Hotărârile se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor comisiei și se comunică comisiei centrale, spre validare, precum și solicitantului.
(2) În termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei poate face contestație la comisia centrală.
(3) În termen de cel mult 60 de zile, comisia centrală va analiza contestațiile și va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului B, admițând sau respingând, după caz, contestațiile ce i-au fost adresate. Hotărârea comisiei centrale se comunică solicitanților și direcțiilor generale ale finanțelor publice.
(4) Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul."
Prin acte normative succesive -OG nr.94/2004, OUG nr.25/2007- atribuțiile Comisiei Centrale au fost preluate de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Deși hotărârea tribunalului este legală, curtea reține că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.11 al.1 din Legea nr. 554/2004 invocate de instanță, care constituie cadrul general în materie de contencios administrativ, ci normele speciale din Legea nr. 9/1998 care derogă de la norma generală.
Termenul de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 9/1998 este termen procedural, astfel că potrivit art.103 din Codul d e procedură civilă neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării; în același termen vor fi arătate și motivele împiedicării.
În speță, reclamantul a depus la Comisia Județeană C cererea nr.1671 la 8.01.1999, fiind emisă Hotărârea nr.915/13.12.2001, ce a fost contestată potrivit art.7 al.2 din Legea nr. 9/1998 la 31.01.2002.
După mai bine de 5 ani, la data de 17.04.2007, pârâta a emis Ordinul nr.2079 prin care a validat Hotărârea nr. 915/13.12.2001 a Comisiei Județene C, ordin ce a fost comunicat reclamantului potrivit adresei de la filele 19-20 din dosar.
Art. 8 al.1 din HG nr.1643/2004 prevedea ca ordinul de validare sau invalidare să precizează existența termenului de 30 de zile pentru depunerea contestațiilor.
În art.3 pârâta a menționat că Ordinul nr.2079/17.04.2007 poate fi atacat în termen de 30 de zile, termen reglementat de art.7 al.4 din Legea nr. 9/1998.
La data de 7.05.2007 reclamantul a comunicat pârâtei că este nemulțumit și contestă Ordinul nr.2079/17.04.2007, fără însă a se adresa instanței așa cum prevede Legea nr. 9/1998.
Cu toate că pârâta i-a răspuns cu adresa nr.5300 din 13.06.2007 că trebuia să conteste actul în termen de 30 de zile de la comunicare la instanța de contencios administrativ reclamantul a înțeles să se adreseze tribunalului abia la data de 24.03.2008.
De altfel, reclamantul nu a formulat cererea nici în termenul de 15 zile de la data primirii adresei nr.5300 din 13.06.2007 pentru a fi eventual repus în termenul de contestare de către instanță.
Pe cale de consecință, față de dispozițiile art.7 al.4 din Legea nr. 9/1998 și art.103 din Codul d e procedură civilă, curtea reține că în mod corect a fost respinsă cererea reclamantului ca tardivă deoarece acesta nu s-a adresat tribunalului în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea ordinului și nici nu a făcut dovada că a fost împiedicat printr-o împrejurare mai presus de voința lui de a respecta acest termen, simpla invocare a necunoașterea legii neputând constitui temei al repunerii în termenul de contestare.
Concluzionând, curtea reține că hotărârea tribunalului este legală, criticile aduse de recurent nefiind de natură a atrage modificarea acesteia motiv pentru care în temeiul art.312 din Codul d e procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
peNTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursulformulat de recurentul reclamant - domiciliat în C,-, -.B,.12, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 1007/ din 29 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr-, în
contradictoriu cu intimata pârâtă AUTORITATEA NATIONALA PENTRU RESTITUIREA PROPRIETATILOR - cu sediul în B, nr. 202, sector 1.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 octombrie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - - |
Pt. Grefier, - -, aflată în, semnează cf. art. 261(2), grefier șef |
Jud. fond:
Tejnored.jud.NC
2 ex/21.11.2008
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
