Anulare act administrativ fiscal. Decizia 579/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 579/CA
Ședința publică de la 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Aurelia Gheorghe
JUDECĂTOR 2: Iustinian Obreja Manolache
JUDECĂTOR 3: Dan
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor introduse de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I împotriva sentinței nr. 316/CA din 14.04.2009 a Tribunalului Iași, pronunțată în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
Se dă citire referatului cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din această hotărâre, și că, din lipsă de timp pentru deliberare, s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi 02 noiembrie 2009.
După deliberare,
CURTEA D APEL,
Asupra recursurilor de față;
Prin sentința civila nr.316/CA/ din 14 aprilie 2009, Tribunalul Iașia admis în parte cererea formulată de reclamanta Conf" în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice I, Direcția Regională pentru Accize și operațiuni Vamale I și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale dispunându-se anularea art.2 din Decizia nr.49 din 23.05.2008, emisă de I, și a deciziei pentru regularizarea situației nr.1071 din 13.02. 2008, emisă de - I și respingându-se cererea reclamantei de anulare a art.l din decizia emisă de I menționată anterior
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că, în baza declarației vamale de import nr.1187 din 9.01.2004, reclamanta a introdus în țară un număr de opt dispozitive mecanice de aplicat capse și butoni, în valoare de 302,46 euro, pentru care a achitat taxele vamale, în cuantum de 3% pe lună, până la data de 31.12.2004, taxe ce au însumat 49 lei, și că, la data de 12.12.2007, reclamanta a solicitat, prin adresa înregistrată la. I sub nr.8297 din 12.12.2007 importul definitiv al bunurilor introduse temporar în țară, în baza declarației vamale menționate.
S-a mai reținut că, procedându-se la calcularea drepturilor vamale de import, în baza art.121 din Legea nr.141/1997, organul vamal a stabilit, prin Decizia pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal nr.107 din 13.02.2008, emisă în baza procesului verbal de control nr.1070 din 13.02.2008, că reclamanta datorează taxe vamale de 75 lei și comision vamal de 6 lei, în total 26l lei, aplicându-se, pentru plata cu întârziere a acestor debite, prin același titlu de creanță, majorări de întârziere de 43 lei aferente taxei vamale și majorări de întârziere de 8 lei aferente taxei pe valoarea adăugată, importatorul achitând debitele principale și contestând doar accesoriile, care au fost calculate pentru o perioadă anterioară comunicării actului prin care a fost stabilită obligația principală, respectiv pentru perioada 1.01.2005-12.01.2008.
Raportându-se la dispozițiile art.6l alin.3 din Legea nr.141/1997, precum și la precizările Direcției Generale Legislație Impozite din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, prima instanță a reținut că obligația de plată a dobânzilor și majorărilor de întârziere se naște ca urmare a antrenării răspunderii pentru neachitarea la termenul scadent a datoriilor și că, în cazul reclamantei, data scadenței nu putea să se situeze în timp anterior datei emiterii actului constatator al debitului principal, considerând că în mod nelegal au fost calculate accesorii pentru o perioadă de timp anterioară datei stabilirii debitului principal și constatându-se totodată că, în ceea ce privește cererea de anulare a măsurii de plată a dobânzii compensatorii de 7 lei, această sumă nu a mai fost preluată în decizia nr.107 din 13.02.2008, deși ea fusese individualizată în procesul verbal de control nr.1070/13.02.2008, dat fiind faptul că ea este mai mică decât valoarea minimă de 20 euro prevăzută la art.519 al.4 din Regulamentul() nr.2454/1993.
Împotriva acestei sentințe au introdus recurs pârâtele, care critică hotărârea primei instanțe pe motiv că in mod greșit a făcut aplicațiunea dispozițiilor art.61 alin.3 din Legea nr.141/1997, întrucât în cauză drepturile vamale au fost calculate în baza art.121 alin.l din Legea nr. 141/1997, dat fiind faptul că s- solicitat importul definitiv al bunurilor introduse temporar în țară cu întârziere, respectiv la data de 12.12. 2007, ocazie cu care au fost achitate și drepturile de import aferente.
Intimata, prin întâmpinare, a solicitat respingerea recursurilor, pe motiv că punctul de vedere exprimat de recurente nu concordă cu interpretarea dată de autoritatea centrală fiscală, ignorându-se faptul că art. ol alin.3 din Legea nr.141/1997 a fost abrogat prin G, nr.92/2003.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține ca fiind necontestat faptul că reclamanta - intimată este titular al unei operațiuni vamale de import, acoperită de declarația vamală nr.1187 din 9.01.2004 și de autorizația de admitere temporară nr.10828 din 25.11.2004, precum și faptul că, potrivit autorizației menționate, termenul limită în care mărfurilor importate trebuia să li se dea o destinație vamală a fost stabilit pentru data de
30 aprilie 2005.
Este de asemenea necontestat faptul că, ignorând termenul stabilit prin autorizația de admitere temporară menționată anterior, importatorul a solicitat Biroului Vamal I să "aprobe punerea în liberă circulației bunurilor menționate în autorizația 10828/25.11.2004 abia la data de 14 decembrie 2007 și că tocmai întârzierea înregistrată în efectuarea operațiunilor vamale a fost faptul ce a generat întocmirea actelor administrative contestate, prin care au fost stabilite obligații vamale suplimentare.
Întrucât nu s-a obținut prelungirea termenului pentru încheiere regimului vamal suspensiv, iar titularul aprobării nu a informat autoritatea vamală, la data împlinirii termenului stabilit prin autorizația de admitere temporară, astfel cum dispozițiile art.92 și 93 din Legea nr. 141/1997 o obligau pe reclamanta-intimată, pârâtele au fost îndreptățite, de art.95 din același act normativ citat, să procedeze, din oficiu, la închiderea regimului vamal suspensiv și la calcularea drepturilor prevăzute de art.121 din Codul vamal.
În mod eronat s-a apreciat că în cauză își află aplicațiunea art. 61 alin.3 din Legea nr. 141/1997, întrucât în discuție nu este eronata stabilire a taxelor vamale, ca rezultat al denaturării unor
date cuprinse în declarația vamală, ci faptul nerespectării de către titularul operațiunii a obligației de încheiere a operațiunii de import până la termenul autorizat precum și a obligației de plasare a bunurilor sub un alt regim vamal, prima situație întemeindu-se pe eroarea în care s-a aflat autoritatea vamală, în timp ce cea de a doua situație se întemeiază pe culpa exclusivă titularului operațiunii vamale respective, care nu s-a conformat termenilor autorizației vamale.
Ca atare, în mod corect autoritatea vamala a procedat la calcularea obligațiilor vamale suplimentare și a accesoriilor aferente, având în vedere că, potrivit art.141 alin.l lit.c) coroborat cu art.141 alin 1 din Legea nr.141/1997, în caz de culpă a titularului operațiunii, datoria vamală ia naștere din momentul în care regimul vamal suspensiv trebuia încheiat, ca urmare a neîndeplinirii de către acesta a condițiilor stabilite prin regimul vamal sub care bunurile au fost plasate, determinate în cauză prin autorizația de admitere temporară 10828 din 25 noiembrie 2004.
Drept urmare, constatând că s-a făcut o greșită aplicare a legii, Curtea, in temeiul art.312 Cod procedură civilă, va admite recursurilor formulate de cele trei pârâte, în sensul că, modificând în parte hotărârea atacată, în fond, va respinge acțiunea reclamantei, aceasta trebuind să suporte toate consecințele decurgând din faptul că nu a încheiat operațiunea de import în termenele și condițiile ce i-au fost stabilite prin autorizația eliberată în condițiile legii.
Pentru aceste motive,
In numele legii,
DECIDE
Admite recursul introdus de pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale I împotriva sentinței nr. 316/CA din 14.04.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o modifică în parte.
În fond, respinge acțiunea în anulare introdusă de reclamanta - " Conf" SA I, în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului I, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale I și Direcția Județeană pentru Accize și Operațiuni Vamale
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
Președinte, - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.TD/ 02.11.2009
Tehnored.gref.TN/16.11.2009
Jud.fond - Tribunalul Iași
Președinte:Aurelia GheorgheJudecători:Aurelia Gheorghe, Iustinian Obreja Manolache, Dan
