Anulare act administrativ fiscal. Decizia 600/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 600/R/2009 Dosar nr-
Ședința publică de la 6 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Ioniche
JUDECĂTOR 2: Lorența Butnaru Clara Elena
- -
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de uncă și ncluziune ociala B sentinței civile nr. 597/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 29 septembrie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 6 octombrie 2009.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr 679/CA/21.10.2008, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta Direcția Și Protecției Sociale A Județului B și, în consecință, a anulat Decizia nr.1310/22.02.2008 emisă de pârâtă.
A constatat că reclamanta beneficiază de drepturile acordate de Decretul-Lege nr.118/1990, pentru perioada 15.10.1952 - 06.12.1956 și a obligat pârâta să recunoască reclamantei aceste drepturi, începând cu data de 04.06.2007.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 304,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a avut în vedere următoarele:
- prin acțiunea introductivă, reclamanta - a formulat contestație împotriva deciziei nr. 1310/22.02.2008 emisă de Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând anularea acesteia și constatarea calității sale de beneficiar al Decretului-Lege nr. 118/1990, cu cheltuieli de judecată;
- din motivarea acțiunii s-a reținut că reclamanta este fiica lui, soția lui, decedat la 11.01.2000 care a fost declarat chiabur în perioada 1949-1956, viața de familie fiind marcată de perioada nedreptăților și asupririlor politice din acea vreme; tatăl său a fost supus violențelor fizice, a fost arestat și încarcerat la Penitenciarul Codlea, a fost mutat forțat cu domiciliul la Z pentru a presta muncă la cariera de piatră, obligat să muncească chiar și fără a fi plătit, amenințat cu deportarea la Dunăre -Marea Neagră și obligat să predea cote mult mai mari de alimente și cereale; datorită acestei situații reclamanta nu a mai putut continua școala, veniturile familiei fiind sistate urmare a confiscării bunurilor;
- cererea adresată pârâtei a fost respinsă, prin decizia 1300/2007,pe motiv că nu a făcut dovada persecuției politice la care a fost supusă și împreună cu fratele său, a solicitat CNSAS documentația care să ateste starea de fapt susținută pe care a depus-o la sediul pârâtei, însă, aceasta a respins din nou cererea prin decizia atacată;
- temeiul în drept al formulării cererii a constat în dispozițiile art 8 al 3,5 din Decretul-Lege 118/1990;
- prin întâmpinarea depusă, pârâta a solicitat respingerea cererii întrucât s-a făcut dovada persecuției la care reclamanta a fost supusă, în sensul dispozițiilor art 1 alin 1 din Decretul-Lege nr 118/1990, respectiv dacă a avut stabilit domiciliul obligatoriu conform lit d din acest text și durata acesteia exprimată în ani, luni, zile pentru a putea fi cuantificată indemnizația; de asemenea, a arătat că declararea familiei reclamantei ca făcând parte din categoria socială a chiaburilor nu implică în mod direct și exercitarea unei persecuții politice în sensul art 1 alin 1 lit din Decretul-Lege 118/1990, autoritățile vremii nestabilind în mod direct restricții asupra libertății de mișcare a familiilor respective;
- probele administrate au constat în decizia atacată, documentația aferentă emiterii acesteia și audierea martori;
- prin sentința civilă nr 697/CA/21.10.2008 Tribunalul Brașova respins cererea reclamantei, iar prin decizia nr 127/R/17.02.2009 Curtea de APEL BRAȘOVa admis recursul formulat de reclamant și a casat hotărârea primei instanțe, trimițând cauza la rejudecare.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a stabilit următoarele:
- reclamanta - este fiica lui, care s-a recăsătorit cu, decedat la 11.01.2000, declarat chiabur în perioada 1949-1956, viața de familie fiind marcată de perioada nedreptăților și asupririlor politice din acea vreme;
- aceeași reclamantă a formulat cerere pentru acordarea drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr 118/1990 care a fost respinsă prin Decizia nr 1310/22.02.2008 emisă de pârâta Direcția și Protecției Sociale B, pe motiv că nu s-a făcut dovada persecuției politice la care a fost supusă;
- la soluționarea contestației, prima instanță a avut în vedere dispozițiile art 1 din Decretul-Lege nr 118/1990, reținându-se că reclamanta a făcut dovada naturii persecuției politice la care ea și familia sa au fost supuși, persecuție ce constă în obligarea familiei reclamantei la un domiciliul obligatoriu în com. raionul, în perioada 15.10.1952 - 06.12.1956, conform declarațiilor martorilor și;
- s-a reținut că la dosar există dovada faptului că soțul mamei reclamantei a fost declarat chiabur și abia în 6.12.1965, în urma demersurilor făcute, acesta a fost scos din categoria gospodăriilor chiaburești, prin Hotărârea Comitetului Executiv al Regiunii nr.65/6.12.1956; în toată această perioadă, familia reclamantei a fost persecutată, soțul mamei reclamantei a fost supus violențelor fizice, a fost arestat și încarcerat la Penitenciarul Codlea, a fost mutat forțat cu domiciliul la Z pentru a presta muncă la Cariera de Piatră, obligat să muncească chiar și fără a fi plătit, amenințat cu deportarea la Dunăre -Marea Neagră și obligat să predea cote mult mai mari de alimente și cereale, condiții în care reclamanta nu a mai putut continua școala, veniturile familiei fiind sistate urmare a confiscării bunurilor;
- s-a mai reținut că reclamanta, minoră în respectiva perioadă a suferit, ca întreaga familia, constrângerile, amenințările și persecuțiile regimului comunist, suferințele familiei sale răsfrângându-se în mod direct asupra reclamantei; mai mult, suferințele la care a fost supusă familia în acea vreme au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a reclamantei;
- a fost avut în vedere și faptul că dispozițiile art 1 alin 1 și 2 din Decretul-Lege nr 118/1990 trebuie interpretate și prin prisma art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, pentru interzicerea discriminării, reținându-se că drepturile solicitate de reclamantă în temeiul acestei legii sunt drepturi patrimoniale în sensul art 1 din Protocolul nr 1 la CEDO și că reclamanta are o "speranță legitimă" să obțină recunoașterea acestora; a fost avută în vedere, în acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotărârea Marckz contra Belgiei.și Hotărârea Beian contra României.
- instanța de fond a mai constatat că stabilirea unui tratament diferit între persoanele care au fost declarate chiaburi în aceeași perioadă, pentru aceleași fapte și cu domiciliul în aceeași localitate și ai căror părinți care au fost obligați să execute pedeapsa în același loc situat într-o altă localitate este nu numai inechitabilă, dar și discriminatorie, fiind contrară art 14 din CEDO;
- ca urmare, prima instanța a apreciat că reclamanta a făcut dovada că se încadrează în persecuțiile politice enumerate de dispozițiile art 1 alin 1 și 2 din Decretul-Lege nr 118/1990, cu consecința admiterii acțiunii, anulării deciziei contestate și constatării față de reclamantă a beneficiului drepturilor acordate de Decretul-Lege nr 118/1990, pentru perioada 15.10.1952-06.12.1956, precum și a obligării pârâtei la recunoască acestor drepturi, începând cu data la care a fost formulată cererea către pârâtă, de 04.06.2007;
- de asemenea, față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă, a fi obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată avansate de reclamantă în cauză, constând în onorariu de avocat, taxa de timbru și timbrul judiciar în toate instanțele.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B care a criticat-o sub aspectul greșitei aplicări a legii, motivele de recurs vizând două aspecte.
S-a arătat că declararea familiei reclamantei ca făcând parte din categoria chiaburilor nu implică în mod direct și exercitarea unei persecuții politice în sensul art 1 al 1 lit d din Decretul-Lege nr 118/1990, având doar implicații de natură economică și socială asupra familiilor respective și asupra libertății lor de mișcare, autoritățile vremii nestabilind în mod direct restricții în acest sens, ci doar achitarea cotelor obligatorii de alimente.
II.S-a mai criticat faptul că sentința atacată este lipsită de temei legal întrucât în cuprinsul dispozitivului nu a fost precizată, cu consecința imposibilității punerii în executare, încadrarea juridică a situației de fapt dedusă judecății și că, potrivit art 14 din Decretul-Lege nr 118/1990, drepturile prevăzute de acest act normativ se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare depunerii cererii.
În cursul judecării recursului, intimata reclamantă - a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a recursului sub aspectul celei de a doua critici aduse sentinței civile, referitoare la neprecizarea de către prima instanță a temeiului de drept al încadrării juridice a situației de fapt și anume art 1 al 1 lit d și art 2 din Decretul-Lege nr 118/1990.
Referitor la prima critică adusă de recurentă, intimata a solicitat respingerea recursului întrucât prima instanță a apreciat în mod corect și întemeiat starea de fapt dedusă judecății.
În susținerea poziției în recurs, intimata a depus copia deciziei civile nr 527/R/30.06.2009 a Curții de APEL BRAȘOV privind recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Decretul-Lege nr 118/1990 fratelui reclamantei,.
Analizând actele și lucrările dosarului precum și sentința civilă atacată prin prisma dispozițiilor art 304/1 cod procedură civilă și a motivelor de recurs invocate, Curtea constată următoarele:
Prima instanță a stabilit în mod corect starea de fapt, în sensul aprecierii ca dovedite a susținerilor reclamantei. Astfel, la dosar se află o serie de înscrisuri care demonstrează persecuția politică la care a fost supus tatăl vitreg al reclamantei și, împreună cu el întreaga sa familie ( filele 6, 7, 8, 16 verso, 17, 44 dosar nr - al Trib BV), iar din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă faptul că întreaga familie a numitului a fost împiedicată să părăsească comuna din raionul în perioada 15.10.1952-06.12.1956, în care aceeași persoană anterior menționată s-a aflat pe lista chiaburilor, astfel cum rezultă din documentele emise de Arhivele Naționale și din declarațiile martorilor.
Ca urmare, reclamanta, ca membru al unei familii persecutată politic în sensul dispozițiilor art 1 al 1 din Decretul-Lege nr 118/1990, a avut stabilit domiciliu obligatoriu în condițiile mai sus prezentate, încadrându-se în dispozițiile art 1 al 1 lit d din același act normativ. În mod corect prima instanță a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, argumentele aduse cu acest prilej fiind întemeiate.
Recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B este întemeiat sub aspectul celei de a doua critici aduse hotărârii atacate, în sensul că, în vederea punerii în executare a acestei sentințe este necesar ca dispozitivul să cuprindă și mențiunea încadrării în drept a situației în care s-a aflat reclamanta, respectiv dispozițiile art 1 al 1 lit d din Decretul-Lege nr 118/1990, iar data corectă de la care se acordă drepturile prevăzute de acest act normativ, este, conform art 14 din decretul-lege, data de întâi a lunii următoare depunerii cererii, urmând ca data reținută de prima instanță să fie modificată în conformitate cu aceste dispoziții legale, respectiv 01.07.2007.
Ca urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea, în baza art 312 al 2 cod procedură civilă și art 20 al 3 din Legea nr 554/2004, va admite recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B și va modifica în parte sentința civilă atacată în sensul celor prezentate anterior.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Referitor la cererea formulată de intimata reclamantă privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat ales în recurs, față de dispozițiile art 274 cod procedură civilă și de poziția procesuală a intimatei în raport de cel dea-l doilea motiv de recurs invocat în cauză, va obliga recurenta la J din cuantumul onorariului de avocat, urmând să respingă restul pretențiilor solicitate cu același titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva sentinței civile nr 597/CA/26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr -, pe care o modifică în sensul că,
În cuprinsul alineatului al treilea al hotărârii, după obligarea pârâtei la recunoașterea drepturilor, se va completa temeiul de drept al acordării acestora ca fiind dispozițiile art 1 al 1 lit d din Decretul - Lege nr 118/1990, urmând ca drepturile să-i fie acordate reclamantului începând cu data de 01.07.2007.
Menține restul dispozițiilor sentinței civile atacate.
Obligă recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B la plata către intimata - a sumei de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge restul cheltuielilor de judecată solicitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. - 6.11.2009
Dact T- 6.11.2009/ 2 ex.
Jud fond- M
Președinte:Maria IonicheJudecători:Maria Ioniche, Lorența Butnaru Clara Elena
