Anulare act administrativ fiscal. Decizia 784/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 784/R-
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamantul, domiciliat în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 642 din 06 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții, cu sediul în Rm. V,-, -ozia, E,. 6, județul V și MUNICIPIUL RM. V - PRIN PRIMAR, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr. 14, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-reclamant personal, lipsă fiind intimații-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, achitată conform chitanței nr. -/11.09.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei - fila 77.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, la data de 11.09.2008, dovada achitării de către recurent a taxei judiciare de timbru.
Recurentul-reclamant depune la dosar plic și confirmare de primire din data de 06.05.2008 pentru a face dovada că a efectuat procedura prealabilă, precizând că a efectuat-o după pronunțarea de către instanța de fond a sentinței recurate. Totodată, depune la dosar note scrise și învederează instanței că nu mai are cereri de formulat.
În raport de această împrejurare, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Recurentul-reclamant solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, iar pe fond admiterea acțiunii, precizând că a parcat în mod regulamentar, iar intimata i-a ridicat în mod ilegal autoturismul.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 1 octombrie 2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Rm.V și a solicitat anularea deciziei de ridicare a autoturismului emisă de aceasta, precum și obligarea ei la plata unor despăgubiri civile, reprezentând lipsa de folosință a bunului, precum și a unor daune morale, într-un cuantum pe care-l va preciza ulterior.
În motivarea acțiunii a susținut că prin decizia din data de 28 2007, pârâta i-a ridicat autoturismul parcat regulamentar, (prilej cu care a produs), deosebit și avarierea acestuia și l-a obligat să plătească suma de 150 lei.
Întrucât măsura aplicată a fost abuzivă, a apreciat că se impune anularea actului administrativ prin care a fost luată și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri civile pentru lipsa de folosință a autoturismului și pierderea unor afaceri pe care nu le-a mai putut face aflându-se în imposibilitate de deplasare, precum și la plata unor daune morale, pe care nu le-a motivat.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința nr.642 din 6 mai 2008, a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând în esență că reclamantul nu a îndeplinit cerința prevăzută de art.7 alin.1 și art.8 din Legea nr.554/2004, așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr.262/2007, de a efectua procedura prealabilă anterior formulării acțiunii în anularea actului administrativ unilateral, solicitând autorității publice emitente în termen de 30 zile de la comunicarea actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o invocând motivul prev.de art.304 pct.8 Cod procedură civilă, care prevede că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Sub acest aspect a susținut că a realizat procedura prealabilă prevăzută de lege, după sesizarea instanței prin adresa din data de 6 mai 2008, expediată pârâtei cu confirmare de primire, însă returnată la data de 19 mai 2008.
În altă ordine de idei a susținut în pofida motivării instanței că decizia trebuia contestată în termen de 30 zile, el a acționat în termenul legal prevăzut de art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004, care prevede că pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ unilateral, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut de alin.1, dar nu mai târziu de 1 an de la data emiterii actului.
De asemenea, a criticat sentința sub aspectul motivului prev.de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, care se referă la aplicarea greșită a legii ori încălcarea acesteia.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs a susținut că soluția de respingere pe excepție a acțiunii fără cercetarea cauzei pe fond, conduce la casarea hotărârii în vederea rejudecării în primă instanță, prilej cu care, potrivit actelor și lucrărilor dosarului demonstrează că măsura aplicată prin decizia contestată este nelegală.
Astfel, rezultă că a fost obligat să plătească suma de 150 lei, deși pârâta avea aprobare de la Primăria Municipiului Rm.V pentru aplicarea unei amenzi de numai 80 lei, iar pe de altă parte începând cu data de 15 februarie 2008, prin hotărârea consiliului local a fost reziliat contractul cu această societate.
Reclamantul a mai solicitat examinarea recursului și prin prisma dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
Criticile formulate, așa cum au fost expuse, se încadrează corect în disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la aplicarea greșită, în opinia reclamantului, a dispozițiilor legale care reglementează procedura prealabilă în materia contenciosului administrativ și art.3041Cod procedură civilă sub aspectul susținerii de a cerceta cauza din toate punctele de vedere, prin urmare și pe fond, chiar dacă soluția a fost pronunțată pe excepție.
Recursul este nefondat față de considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Potrivit art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhice superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia.
Potrivit art.11 alin.2 din același act normativ, pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea mai poate fi depusă și peste termenul prevăzut la alin.1, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului verbal de conciliere, după caz.
Reclamantul a susținut că nu a introdus plângerea prealabilă în termenul prevăzut de art.7 alin.1, însă a făcut acest lucru în termenul prev.de art.11 alin.2, după sesizarea primei instanțe, solicitând autorității administrative emitente anularea actului.
Susținerea reclamantului nu poate fi primită, în primul rând pentru că solicitarea adresată autorității administrative emitente trebuie să fie prealabilă, cum însuși textul reglementării prevede și nu ulterioară sesizării instanței.
Prin urmare, reclamantul nu poate invoca nici un motiv pentru a-și acoperi culpa de a nu fi formulat anterior sesizării instanței de judecată, plângerea prealabilă prevăzută de lege.
Dar chiar dacă ar fi solicitat anterior adresării instanței, anularea actului administrativ individual, pârâtei, a depășit termenul de 30 zile prev.de art.7 alin.1, neaflându-se în situația prevăzută de art.11 alin.2 pentru a i se aplica beneficiul termenului de 1 an, așa cum a apreciat, deoarece nu a făcut dovada unor motive temeinice, care l-au împiedicat să se adreseze în termenul de 30 zile (cum ar fi plecarea din localitate, starea de boală, evenimente de familie etc.).
Soluționarea cauzei pe excepție face inutilă cercetarea fondului, astfel că nu se poate imputa instanței că nu a făcut-o, cum nu se impune admiterea recursului și casarea cu trimitere a cauzei în vederea analizării actelor și lucrărilor dosarului din conținutul cărora rezultă, potrivit reclamantului, nelegalitatea actului administrativ individual.
Se desprinde în concluzie, că prin sentința pronunțată prima instanță a aplicat corect legea și a dat o apreciere corectă probelor care conturează această soluție, urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul, împotriva sentinței nr.642 din 6 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții și MUNICIPIUL RM. V - PRIN PRIMAR.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
,
Grefier,
Red./25.09.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Ioana Miriță
