Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 780/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 780/R-
Ședința publică din 19 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Gina Achim
JUDECĂTOR 3: Ioana Miriță
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - PRIN DIRECȚIA SILVICĂ RM., cu sediul în Rm. V,-, județul V, împotriva sentinței nr. 627 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, intimați fiind pârâții, domiciliat Rm. V,-, -. B,. 16, județul V, domiciliat în comuna, sat, județul V, domiciliat în Rm. V,-, județul V, domiciliat în comuna, sat V, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra recursului de față,
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 23 noiembrie 2007, reclamanta Regia Națională a Pădurilor ROMSILVA - Direcția Silvică Vac hemat în judecată pe pârâții, G, și pentru a fi obligați la plata sumei totale de 23.553,71 lei despăgubiri.
În motivarea acțiunii au susținut că suma menționată reprezintă prețul din contractul de vânzare-cumpărare nr.32/1999 intervenit între și Direcția Silvică V, nerecuperat, deoarece societatea creditoare a intrat în faliment.
În această situație, se apreciază că vinovați pentru crearea prejudiciului sunt pârâții, care în calitate de salariați nu au luat toate măsurile pentru respectarea clauzelor contractuale, respectiv pentru încasarea la timp a creanțelor și calcularea majorărilor de întârziere.
Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.627 din 22 aprilie 2008 a respins acțiunea, admițând excepția prescripției dreptului la acțiune invocată și a obligat pe reclamantă să plătească pârâților suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Ca să pronunțe această sentință, s-a reținut că prin referatul înregistrat la data de 1 octombrie 2002 de către șeful Compartimentului financiar-contabil, conducătorul societății reclamante a luat cunoștință de producerea pagubei, constând în aceea că agentul economic Rm. obligat la plata sumei ce face obiectul litigiului prin sentința nr.1131/C/8 octombrie 2001, nu s-a conformat și că suma nu a putut fi recuperată nici cu prilejul executării silite.
Urmare a rezoluției de pe referatul menționat, potrivit căreia s-a propus recuperarea pagubei, prin decizia de imputare nr.22/27 noiembrie 2002, s-au imputat pârâților din cauză, următoarele sume: lui - 90.493.337 lei, lui G - 49.462.782 lei, lui - 76.973.510 lei și lui - 18.607.428 lei.
Prin decizia nr.6/3 aprilie 2003, s-a revenit la decizia de imputare evocată, motivat de faptul că la data respectivă nu era clarificată situația insolvabilității și nici creanța efectivă de recuperat, deoarece dosarul de executare nu era soluționat.
În raport de situația de fapt prezentată, instanța de fond a reținut că de la data la care conducătorul reclamantei a cunoscut valoarea pagubei - 1 octombrie 2002 și cea la care a avut cunoștință despre numele salariaților vinovați de producerea acesteia - 27 noiembrie 2002 și până la formularea actualei acțiuni în instanță, în vederea recuperării prejudiciului de la pârâți - 21 mai 2008, a trecut mai mult de 3 ani.
Așa fiind, a apreciat că sunt incidente dispozițiile art.1, 3 și 8 din Decretul nr.167/1958, care preved că dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de prescripție prevăzut de lege, de 3 ani.
Sub acest aspect, a făcut trimitere și la disp.art.73 alin.3 din Legea nr.188/1999 care se referă la dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordin sau dispoziție de imputare, în termen de 3 ani de la producerea pagubei, precum și la dispozițiile art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii care statuează asupra recuperării prejudiciilor produse din culpa salariaților, în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Reclamanta a declarat recurs împotriva sentinței de mai sus, pe care a criticat-o invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, referitoare la aplicarea greșită a legii și încălcarea acesteia, precum și dispozițiile art.3041Cod procedură civilă care permit examinarea unei hotărâri pronunțate fără drept de apel sub toate aspectele.
În dezvoltarea motivelor de recurs a susținut că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a ignorat practica judiciară și jurisprudența care rețin răspunderea subsidiară ca formă de răspundere a salariatului pentru fapta proprie, în cadrul căreia acțiunea se naște în momentul în care recuperarea prejudiciului pe cale principală nu mai este posibilă.
În cauză, întrucât procedura de faliment din dosarul nr- al Tribunalului Vâlceaa fost închisă, s-a născut dreptul reclamantului la acțiune împotriva salariaților vinovați de producerea prejudiciului.
Deosebit, decizia de imputare nr.22/2002 a fost emisă prematur, însă, aceasta a fost ulterior revocată și nu suspendată, urmând ca prejudiciul să fie recuperat în situația în care nu mai era posibilă recuperarea pe cale principală, de la persoanele vinovate de crearea pagubei.
Cum dreptul său la acțiune s-a născut la data deschiderii procedurii de faliment, nu era posibilă emiterea unei decizii de imputare la data constatării prejudiciului, ci acționarea pe cale principală împotriva societății debitoare.
Prin urmare, dreptul său la acțiune nu s-a prescris atâta timp cât reclamanta nu avea deschis dreptul la acțiune la data constatării faptei, când exista un titlu executoriu împotriva debitoarei, acest lucru fiind posibil la data constatării că recuperarea pagubei pe calea acțiunii principale nu mai era posibilă.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.1 din Decretul nr.167/1958, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege, iar potrivit art.8 din același act normativ, prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuită prin faptă ilicită, începe că curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde de ea.
Deosebit, cererile având ca obiect recuperarea prejudiciilor produse din culpa salariaților se formulează în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
În cauză, instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale prezentate, precum și principiile care guvernează răspunderea subsidiară, potrivit cărora mai întâi trebuie urmărit autorul direct al pagubei și numai în cazul insolvabilității acestuia se poate păși la recuperarea conform art.270 din Codul muncii, de la salariații vinovați de înlesnirea creării sale.
Așa cum de altfel s-a susținut și în recurs, păgubitul, respectiv reclamanta, a cunoscut că nu mai putea să recupereze paguba de la autorul direct, anume de la, odată cu trecerea în procedura de faliment a acesteia prin sentința nr.358/21 mai 2004, dată de la care până la formularea acțiunii la 23 mai 2007 a trecut mai mult de 3 ani.
Dar, așa cum corect a reținut tribunalul, în spiritul art.8 din Decretul nr.167/1958, reclamanta a cunoscut atât paguba, cât și pe făptuitori, la data de 27 noiembrie 2002, când le-a imputat contravaloarea acesteia, fiind irelevant că ulterior a revenit la decizia emisă.
În consecință, susținerile acesteia în recurs sunt nefondate, urmând a respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - PRIN DIRECȚIA SILVICĂ RM., împotriva sentinței nr.627 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și Fiscal, intimați fiind pârâții, .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția comercială și de contencios administrativ.
, Pentru aflată,
în semnează
PREȘEDINTE,
Grefier,
Red. CD/2.10.2008
GM/2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Gina Achim, Ioana Miriță
