Anulare act administrativ fiscal. Decizia 826/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIE Nr. 826/CA/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE AIî mpotriva sentinței nr.201/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare se prezintă consilier juridic pentru pârâtele recurente și reprezentantul reclamantei intimate asistat de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul pârâtelor recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței atacate și pe cale de consecință respingerea acțiunii reclamantei și menținerea actelor administrative întocmite de organele fiscale pentru considerentele arătate pe larg în motivele de recurs. Nu solicită cheltuieli de judecată. Susține că operațiunile efectuate de reclamantă sunt impozabile sub aspectul TVA, atât în ce privește plata serviciilor, cât și în ce privește plata în natură a cedării folosinței terenurilor. Avocatul reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Susține că organele fiscale pornesc de la premisa greșită că terenurile în cauză sunt proprietatea societății agricole. În realitate terenul este proprietatea țăranului, societatea agricolă efectuând doar prestările de servicii, situație în care țăranul nu datorează TVA pentru recolta de cereale obținută de pe terenul proprietatea sa. Nu solicită cheltuieli de judecată.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la ribunalul Alba sub dosar nr- reclamanta ASOCIAȚIA AGRICOLĂ în contradictoriu cu pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE Aas olicitat:
- suspendarea executării raportului de inspecție fiscală nr.1198/20.03.2008 și a deciziei de impunere nr.66/20.03.2008 până la soluționarea irevocabilă a prezentei acțiuni,
- anularea raportului de inspecție fiscală nr.1198/20.03.2008, a deciziei de impunere nr.66/20.03.2008 și a deciziei nr.43/28.08.2008 prin care s-a respins contestația formulată împotriva acestor acte fiscale.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat este societate agricolă, iar activitatea desfășurată nu are caracter comercial. Se menționează că există situații în care proprietarii de teren nu au banii necesari pentru achitarea c/val. lucrărilor efectuate și în aceste cazuri s-a convenit să se recolteze cultura, să se rețină în natură c/val. lucrărilor și să se restituie titularilor cantitatea care reprezintă diferența dintre cantitatea integrală obținută și cea echivalentă lucrărilor executate.
Se învederează că organele de control ale pârâtelor au considerat că și pentru cantitatea de cereale predată în natură proprietarilor terenurilor trebuie colectată și virată TVA, stabilind obligație suplimentară de plată în sumă de 85.591 lei și 75.183 lei majorări de întârziere.
În drept s-a invocat Legea nr.554/2004.
La data de 19.11.2008 reclamanta a depus la dosar o precizare de acțiune prin care arată că solicită și restituirea sumei de 90.079 lei, stabilită prin actul de control contestat, pe care a achitat-o, conform dispozițiile de plată anexate, astfel că petitul privind suspendarea executării rămâne fără obiect.
Prin sentința nr.201/CAF/2009 Tribunalul Albaa admis acțiunea reclamantei ASOCIAȚIA AGRICOLĂ în contradictoriu cu ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A I și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, a dispus anularea raportului de inspecție fiscală nr.1198/20.03.2008, Deciziei de impunere nr.66/20.03.2008 emise de A I și Deciziei nr.43/28.08.2008 a A, fiind exonerată reclamanta de plata sumei de 160.774 lei. S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 90.079 lei achitată în baza actelor administrativ fiscale atacate.
Pârâtele au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.593,83 lei.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că organele de control au interpretat greșit natura raporturilor juridice pe care le-au considerat taxabile sub aspectul TVA.
În speță, conform art.22 din Statutul asociației, asociația prestează servicii agricole pentru a obține recolta pe terenurile proprietatea membrilor săi, iar contravaloarea acestor servicii se plătește în bani sau natură, din producția obținută, această operațiune constituind o livrare pentru care reclamanta a perceput TVA, însă operațiunea de remitere a restului producției proprietarilor nu este o livrare de mărfuri și astfel nu este taxabilă, conform art.1 alin.2 și art.2 alin.2 din Legea nr.345/2002 și art.126 alin.1 și art.130 din Legea nr.571/2003.
Împotriva hotărârii au declarat recurs pârâtele A și AIs olicitând a se dispune casarea și în rejudecare respingerea acțiunii reclamantei, cu păstrarea actelor fiscale atacate.
În motivare se invocă prevederile art.304 pct.9 Cod pr.civilă constând în greșita aplicare a legii, în sensul că în speță operațiunea de plată prin produse agricole este o livrare de bunuri a serviciului de prelucrare/obținere a produselor agricole, iar atunci când are loc plata arendei prin produse agricole, este considerată livrare de bunuri, iar arenda este considerată prestare de servicii, ambele fiind supuse TVA, în speță fiind incidente prevederile art.1 alin.2 și art.2 alin.2 din Legea nr.345/2002 și art.126 și 130 Cod fiscal. În același sens s-a pronunțat Ministerul Economiei și Finanțelor prin adresa nr.P 77413.12.2007.
Potrivit art.5, 6 și 8 din Legea nr.36/1991 societatea agricolă are dreptul de folosință asupra pământului adus în capitalul său social de membrii asociați și deține în proprietate produsele obținute din exploatarea acestuia, astfel că instanța de fond în mod greșit a considerat că producția este proprietatea titularilor dreptului de proprietate asupra terenurilor și nu există a doua operațiune taxabilă - cea de plată a arendei.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru conform art.37 lit.l din Legea nr.146/1997.
Prin întâmpinare, intimata solicită respingerea recursului pârâtelor, apreciind că în mod corect instanța a reținut care sunt raporturile juridice între asociația și membrii săi și care sunt operațiunile taxabile din punct de vedere al TVA, neexistând o plată pentru folosința terenului, ci doar o plată prin produse agricole a lucrărilor agricole prestate de asociație în vederea obținerii recoltei.
Recursurile sunt nefondate pentru următoarele considerente.
Raporturile dintre membrii asociați și societatea agricolă în cadrul societății agricole reclamante au fost stabilite prin actul constitutiv al acesteia, așa cum corect a stabilit instanța de fond.
Sub aspectul titularului dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole, cât și a dreptului de proprietate asupra recoltei, în actul constitutiv s-a stabilit în mod expres la art.22 alin.2 că asociații își păstrează proprietatea asupra terenurilor, iar producția obținută este a proprietarilor terenului, cu condiția plății integrale în bani.
Conform art.484 Cod civil, fructele produse de vreun lucru nu se cuvin proprietarului decât după plata semănăturilor, arăturilor și muncii prestate de alții.
Deci, în speță, în actul de asociere s-a stabilit cine este titularul dreptului de proprietate asupra terenului, cât și al recoltei, respectiv membrii asociați, care însă au îndatorirea de a plăti contravaloarea lucrărilor agricole, manoperei, etc.
Este greșit să se supună impozitării sub aspectul TVA atât plata serviciilor și lucrărilor agricole, cât și plata folosinței terenurilor, căci în interiorul societății agricole, între societate și membrii săi raporturile societare sunt diferite decât dacă s-ar fi stabilit în afara formei asociative, individual pe operațiuni distincte (arendă, executare lucrări agricole).
Dacă raționamentul organelor fiscale s-ar aplica operațiunea de constituire a capitalului social în natură (cedarea folosinței terenurilor agricole) ar fi considerată livrare de bunuri supusă TVA, atât la data aportului, precum și în fiecare an, pentru fiecare distribuire de produse agricole din recoltă către membrii societății agricole.
Potrivit art.5 din Legea nr.36/1991 "Societatea agricolă este o societate de tip privat, cu capital variabil, un număr nelimitat și variabil de asociați, având ca obiect exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și altor mijloace aduse în societate, precum și realizarea de investiții în interes agricol... Societatea agricolă nu este comerciant."
Iar art.6 din aceeași lege prevede în ce constă aportul asociaților - în ce privește terenurile agricole se prevede expres că "se aduc numai în folosința societății, asociații păstrându-și dreptul de proprietate asupra acestora. La intrarea în societatea agricolă aportul se va evalua pentru a se determina părțile sociale subscrise de fiecare membru asociat."
Prin statut se stabilește modul de împărțire a profitului sau pierderilor.
Această lege a avut ca scop facilitarea asocierii proprietarilor de terenuri agricole, pentru exploatarea în comun a terenurilor, evident în scopul obținerii unor recolte agricole a căror valoare să fie mai mare decât cea a lucrărilor.
Ori, dacă sub aspect fiscal asociații ar fi tratați distinct de societate ca titulari ai obligațiilor fiscale aferente operațiunilor individuale de cedare a folosinței terenurilor în favoarea societății, iar societatea de asemenea subiect distinct în plata folosinței acestor terenuri agricole, atunci asocierea rămâne fără efect, scopul ei fiind înlăturat.
În consecință, instanța consideră că restituirea de către societatea agricolă a recoltei rămase după plata cheltuielilor de înființare, cultivare și culegere efectuate de societate a fost corect evidențiată în actele societății agricole, nu reprezintă o operațiune impozabilă sub aspectul TVA și nu sunt astfel incidente prevederile art.126 și 130 Cod fiscal pentru anul 2004 și nici art.1, art.2 alin.2 din Legea nr.345/2002 pentru anii fiscali 2002, 2003.
Cum în speță s-a interpretat și aplicat corect legea fiscală raportat la prevederile Statutului reclamantei și al specificului activității societății agricole reglementat prin Legea nr.36/1991, instanța apreciază că motivul invocat potrivit art.304 pct.9 Cod pr.fiscală nu este incident în cauză, astfel că în temeiul art.312 alin.1 Cod pr.civilă, recursurile pârâtelor vor fi respinse ca nefondate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE AIî mpotriva sentinței nr.201/CAF/2009 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact.
2 ex./26.06.2009
Jud.fond -
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
