Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 825/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIENr. 825/CA/2009
Ședința publică de la 16 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ștefan Făt
JUDECĂTOR 2: Marieta Florea
JUDECĂTOR 3: Marius Ionel
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE împotriva sentinței nr.132/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a înregistrat la dosar întâmpinare din partea reclamantei intimate.
Instanța față de actele dosarului și de solicitarea pârâtei recurente S privind judecarea cauzei în lipsă, lasă cauza în pronunțare.
- CURTEA DE APEL -
Asupra recursurilor de față:
Constată că pe rolul Tribunalului Sibius -a înregistrat sub nr. 2899 din 15.07.2008 acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Direcția de Muncă și Protecție Socială S și Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea pârâților la acordarea pentru reclamantă a sporului pentru condiții vătămătoare de 10% din salariul de încadrare, începând cu data de 31.08.2007 actualizat în raport cu rata inflației la data plății efective, adăugându-se și dobânda legală, la sumele solicitate.
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut în esență că a solicitat pârâtei, anterior formulării cererii de chemare în judecată, acordarea acestor drepturi, însă refuzul negativ al autorității nu a fost motivat. Temeiul juridic al acestor pretenții îl constituie dispozițiile art. 16 din OG6/2007.
Prin sentința civilă nr. 132 din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibius -au respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Muncii, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială S, iar pe fond a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantă și în consecință au fost obligați pârâții la plata către reclamantă a sporului pentru condiții vătămătoare în cuantum de 10% din salariul de încadrare reactualizată la data plății efective. S-au respins celelalte cereri.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au avut în vedere dispozițiile art. 16 din OG6/2007 care statuează că sporul pentru condiții vătămătoare, de până la 10% din salariu, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților și instituțiilor publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj precum și dovada făcută de reclamantă prin care se atestă că în instituția unde își desfășoară activitatea în calitate de funcționar public, s-au constatat depășiri ale nivelului normal al lor electromagnetice.
Împotriva aceste hotărâri au declarat recurs pârâții Direcția de muncă și Protecție Socială S și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantă.
În motivarea celor două recursuri se susține în esență că sporul de 10% pentru condiții vătămătoare este acordat funcționarilor din cadrul S începând cu data de 1.11.2008, fiind alocate de la buget sumele plătirii acestui spor. Însă până la acest moment nu au fost alocate aceste sume, nici o instituție publică nefiind îndreptățită prin lege să plătească un asemenea drept fără o alocație bugetară în acest sens. Se mai susține că hotărârea atacată contravine deciziei, nr. 820/2008 pronunțată de Curtea Constituțională potrivit căreia instanțele de judecată nu au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau, cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În drept s-au invocat art. 304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, art. 3041Cod procedură civilă.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând recursurile declarate în cauză prin prisma motivelor invocate în cauză și a actelor de la dosar se constată că sunt fondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Potrivit art. 16 alin.1 din OG 6/2007 "Sporul pentru condiții vătămătoare,de până la 10%din salariul de bază, se acordă funcționarilor publici care își desfășoară activitatea în cadrul autorităților publice în care funcționează instalații care generează electromagnetice de radiofrecvență produse de emițători pentru comunicații, instalații de microunde, instalații de curenți de înaltă frecvență sau stații de bruiaj.
Rezultă din cele ce preced că premisa acordării acestui spor este existența în cadrul instituției angajatoare unor asemenea instalații care să genereze asemenea electromagnetice de natură a dăuna funcționarilor publici angajați și care ar justifica dezdăunarea lor cu sporul în cauză. În cauză reclamanta deși a făcut dovada existenței unor electromagnetice de amploarea reglementată, nu a dovedit, că acestea provin de la instalații din incinta instituției unde își desfășoară activitatea.
Pe de altă parte din norma sus enunțată rezultă că este vorba de un spor salarial nedefinit, singurul element cert fiind limita maximă a acestuia și anume 10% din salariul de încadrare. Că este așa, rezultă și din dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol unde se prevede că: "categoriile de funcționari publici, cuantumul sporului prevăzut de alin.1 și condițiile de acordare se stabilesc, în limitele prevăzute de lege, prin actul administrativ al ordonatorului principal de credite, cu încadrarea în cheltuielile de personal prevăzute în bugetul aprobat.
Așa fiind în lipsa acestui act administrativ la care ordonatorul principal de credite n-a fost obligat în justiție a îl emite, instanța nu poate fără a-și depăși atribuțiile cu care a fost învestită să stabilească pe cale jurisprudențială criteriile susmenționate, care în final trebuie subordonate alocațiilor bugetare acordate instituțiilor în cauză, operațiune asupra căreia de asemenea instanța nu-și poate exercita controlul judiciar.
În concluzie recursurile vor fi admise, va fi modificată hotărârea atacată în sensul că va fi respinsă acțiunea reclamantei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâții DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ S și MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE împotriva sentinței nr.132/CA/25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- și în consecință:
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta împotriva pârâților MINISTERUL MUNCII, FAMILIEI ȘI EGALITĂȚII DE ȘANSE și DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ
Menține dispozițiile hotărârii în ce privește soluționarea excepțiilor și a respingerii celorlalte capete de cerere.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Dact./ex.2/24 08 2009
Jud.fond.
Președinte:Ștefan FătJudecători:Ștefan Făt, Marieta Florea, Marius Ionel
