Anulare act administrativ fiscal. Decizia 885/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DECIZIE Nr. 885
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sanda Lungu Judecător
- - - - Judecător
- - - - Președinte Secție
Grefier: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O, împotriva sentinței nr. 827 din data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
La apelul nominal s-a prezentat consilier juridic C pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice O și avocat pentru intimații reclamanți și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a prezentat referatul cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri, apreciind cauza în stare de soluționare a acordat cuvântul părților prezente pentru a pune concluzii:
Consilier juridic C pentru recurenta pârâtă Direcția Generală a Finanțelor Publice O solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
Avocat pentru intimații reclamanți și solicită respingerea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin sentința nr.827 din 7 decembrie 2007, Tribunalul Olta admis acțiunea reclamanților și, a anulat Deciziile nr.233 din 12.09.2007 și nr.148/27.06.2007, în contradictoriu cu ANAF - Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut că organele de executare fiscale nu au făcut dovada că reclamanții au dobândit cu rea credință active de la debitoarea SC" SRL sau că asociații și administratorii au înstrăinat cu rea credință bunurile mobile și imobile proprietatea acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice
În motivele de recurs s-a arătat că din procesul verbal de constatare a stării de insolvabilitate, prin care s-a propus și angajarea răspunderii solidare, reiese că datoriile către bugetul general consolidat provin din declarațiile depuse la organul fiscal de către administratorul, iar patrimoniul societății a fost transferat de către fostul asociat către un cetățean, care a părăsit țara.
S-a precizat că societatea deținea imobilizări corporale la data de 30.06.2005, în valoare de 190.685 lei, fără a se putea însă stabili ce reprezentau aceste imobilizări și că pe raza orașului, unde a fost mutat sediul societății aceasta nu figurează cu bunuri mobile sau imobile.
S-a arătat în motivele de recurs că greșit instanța de fond a reținut că DGFP O nu a prezentat înscrisuri care să ateste că reclamanții au înstrăinat cu rea credință bunuri mobile și imobile ale debitoarei, deoarece reclamanții nu au prezentat actele de transfer al patrimoniului.
S-a menționat că, faptul că documentele de la dosarul fiscal ale debitoarei au fost distruse de inundațiile din anul 2005, nu-i poate fi imputat, acesta constituind un caz de forță majoră.
Examinând motivele de recurs, probele administrate și legislația aplicabilă în speță, Curtea reține următoarele:
Prin procesul verbal din 24 mai 2007, DGFP O - a constatat starea de insolvabilitate a SC" "SRL, reținându-se că această societate datorează către bugetul consolidat suma de 220.156 lei, compusă din debit și accesorii.
În baza referatului întocmit de executorii fiscali, întrucât după parcurgerea măsurilor de executare silită nu s-a reușit recuperarea obligațiilor bugetare, s-a procedat la emiterea deciziei de atragere a răspunderii solidare.
Prin decizia nr.148/27.06.2007, s-a angajat răspunderea solidară pentru suma de 220.156 lei pentru fostul asociat al societății, fostul administrator și actualul asociat al societății.
În decizia de antrenare a răspunderii s-a reținut că societatea s-a sustras de la plata obligațiilor față de bugetul consolidat și de asemenea că a fost înstrăinat cu rea credință patrimoniul SC" "SRL, fapt care a generat starea de insolvabilitate a societății.
Temeiul de drept al deciziei de antrenare a răspunderii solidare l-au constituit prevederile art.27 și 28 din OG 92/2003.
Curtea apreciază că deciziile de mai sus sunt netemeinice și nelegale așa cum corect a reținut prima instanță.
Motivele de recurs formulate de pârâtă sunt nefondate pentru considerentele de ordin legislativ ce se vor expune în continuare, raportate la situația de fapt dovedită în cauza de față.
Conform prevederilor art.27 din Codul d e procedură fiscală, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, răspund solidar persoanele fizice sau juridice care în cei 3 ani anterior declarării insolvabilității, cu rea-credință, dobândesc în orice mod active de la debitorii care își provoacă astfel insolvabilitatea, precum și administratorii, asociații și alte persoane care au provocat insolvabilitatea debitoarei prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.
În decizia de antrenare a răspunderii nu s-a precizat care dintre tezele cuprinse în art.27 din OG 92/2003 constituie temeiul legal al atragerii răspunderi solidare, dar din redactarea acesteia rezultă că s-a reținut înstrăinarea cu rea credință a patrimoniului societății, că astfel s-a provocat starea de insolvabilitate.
Acestea sunt de altfel și criticile din recurs.
Situația de fapt avută în vedere la emiterea deciziei se poate încadra în prev. art. 27 alin. 1 lit. b din OG nr. 92/2003.
Ca urmare pentru a stabili dacă decizia de antrenare a răspunderii administratorului este legală și temeinică și dacă motivele de recurs sunt fondate, Curtea va analiza îndeplinirea prevederilor legale din textul menționat, raportat la situația de fapt existentă în cauză.
Din procesul verbal încheiat la 24 mai 2007 ( fila 39 dosar fond) se constată că executorii fiscali nu au identificat bunuri mobile și imobile urmăribile care să aparțină societății, motiv pentru care s-a declarat starea de insolvabilitate.
Organul fiscal a apreciat că asociatul societății a înstrăinat părțile sociale către o persoană care a părăsit România.
Textul art. 27 alin. 1 lit. b din OG 92/2003 prevede antrenarea răspunderii solidare a administratorilor și asociaților, dacă aceștia au provocat starea de insolvabilitate a societății cu rea credință.
În cauză starea de insolvabilitate este dovedită și de altfel necontestată.
C de-al doilea element necesar și determinant, pentru antrenarea răspunderii solidare a administratorului sau asociatului, reaua credință reprezintă o stare de fapt care trebuie dovedită, întrucât legiuitorul nu a instituit prezumția de vinovăție în cazul persoanelor arătate mai sus.
În ceea ce privește reaua credință instanța de fond a dat o corectă și justă interpretare probelor cauzei.
Astfel, prin actul adițional (fila 21 dosar fond) care a primit dată certă nr.4751/21.12.2005 la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bacău, în societatea a fost cooptat în societate, care deținea toate părțile sociale ale acesteia, retrăgându-se din societate.
De asemenea, prin același act s-a retras din funcția de administrator al societății, funcție ce a fost preluată de asociatul unic.
În cuprinsul actului adițional s-a prevăzut că asociatul care a preluat părțile sociale cunoaște situația financiară a societății, activul și pasivul acesteia, fiind de acord cu preluarea creanțelor și datoriilor.
Actul adițional a fost publicat în Monitorul Oficial al României Partea a IV-a nr.244/24.01.2006.
Prin încheierea actului adițional a avut loc o modificare a actului constitutiv al societății, prin transmiterea părților sociale.
În scopul protejării terților, actul modificator trebuie înregistrat în Registrul Comerțului și publicat în Monitorul Oficial.
În conformitate cu prevederile art.61 din Legea 31/1990 R, creditorii sociali și orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociațiilor privitoare la modificare actului constitutiv pot formula o cerere de opoziție prin care să solicite instanței judecătorești să oblige societatea sau asociații la repararea prejudiciului, opoziția formulându-se în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul oficial partea a IV-
În speța de față, se constată că nu s-a formulat nici o opoziție la hotărârea asociatului privind transmiterea părților sociale, așa încât modificarea adusă actului constitutiv este opozabilă și terților.
Prin declarația autentificată la BNP, noul asociat al societății a declarat că a preluat și actele contabile ale acesteia.
De la data publicării în Monitorul Oficial și a expirării termenului de opoziție, actul adițional produce efecte, atât între părți cât și față de terți.
În speță, nu s-a demonstrat că cesionarea părților sociale de către asociatul s-a făcut cu scopul de a provoca insolvabilitatea persoanei juridice.
De asemenea nu s-a probat că insolvabilitatea s-a creat prin înstrăinarea cu rea credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea societății.
În ceea ce-l privește pe administratorul societății, nu s-a dovedit că acesta, prin acțiunea sa, a provocat starea de insolvabilitate a societății înstrăinând sau ascunzând bunurile acesteia.
Documentul de transfer al activului și pasivului societății, practic al întregii societăți, îl constituie actul adiționat încheiat între părți, act analizat mai sus.
Având în vedere motivele arătate mai sus, Curtea reține că starea de insolvabilitate a societății nu a fost provocată cu rea credință de asociatul și administratorul societății.
Astfel fiind, în baza art. 304 ind. 1 și art. 312 Cod procedură civilă, recursul se va respinge, sentința Tribunalului Olt fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice O, împotriva sentinței nr. 827 din data de 07 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Mai 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu - - | JUDECĂTOR 2: Iuliana Rîciu - - | JUDECĂTOR 3: Elena Canțăr - - |
Grefier, |
Judecători:Sanda Lungu, Iuliana Rîciu, Elena Canțăr
